Eusebiu Popovici, preot, istoric și profesor universitar român

Eusebiu Popovici (n. 15 februarie 1838, Cernăuți – d. 28 septembrie 1922, Cernăuți) a fost un preot, istoric și profesor universitar român.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eusebiu_Popovici#/media/Fi%C8%99ier:Eusebiu_Popovici.jpg

Născut în Cernăuți, capitala Ducatului Bucovina, într-o familie de învățători (tatăl său, Constantin Popoviciu, fiind profesor), a urmat studiile liceale (1849-1856) și teologice (1856-1859) în orașul natal, apoi cursuri de specializare în istoria bisericii și dreptul canonic la Universitatea din Viena (1860-1861). După întoarcerea acasă, a fost numit custode al Bibliotecii de Stat din Cernăuți (1861-1871) și, totodată, a început să predaze la Institutul Teologic din Cernăuți, inițial ca profesor suplinitor, apoi ca titular al Catedrei de Istorie Bisericească între 1875 și 1908. De-a lungul carierei sale academice, a fost decan al Facultății de Teologie de șase ori (1883-1884, 1884-1885, 1887, 1889-1890, 1894-1895, 1901-1902) și rector al Universității din Cernăuți de două ori (1880-1881, 1895-1896).

În 1863 a fost hirotonit preot, promovând rapid în rangurile bisericești: protopresbiter (1874) și arhipresbiter stavrofor (1880). După moartea soției, a intrat în monahism, devenind arhimandrit și vicar administrativ al Arhiepiscopiei Cernăuților între 1913 și 1918.

Eusebiu Popovici a fost activ și în domeniul administrativ, ocupând funcția de inspector școlar între 1869 și 1876, iar ulterior devenind membru în Consiliul Școlar al Austriei (1877-1896) și consilier consistorial onorar din 1874. În 1908, a fost ales membru onorar al Academiei Române.

Printre contribuțiile sale remarcabile se numără cursul de Istorie Bisericească Universală, predat în limba germană, și publicarea de studii în reviste precum „Candela” și „Archiv für Katholisches Kirchenrecht” din Mainz. A fost, de asemenea, autor al unor lucrări influente, inclusiv în domeniul lingvisticii, unde a pregătit un manual de gramatică românească. Dintre traducerile sale, se numără lucrări de teologie și comentarii, inclusiv „Commentarii de Bello Gallico”.

În plus, Eusebiu Popovici a fost un susținător al culturii române din Bucovina, fiind membru fondator al Societății Române de Lectură (1862) și al Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina (1865). A contribuit, de asemenea, la înființarea Bibliotecii Bucovinei și la activitățile culturale ale regiunii.

A decedat la Cernăuți în 1922, lăsând în urma sa un impact semnificativ în domeniul teologic, educațional și cultural.

Sursa: https://150.uaic.ro/personalitati/teologie-ortodoxa/eusebiu-popovici/