Ștefan S. Nicolau, medic virolog român

Ștefan S. Nicolau (n. 15 februarie 1896, Ploiești – d. 15 octombrie 1967, București) a fost un medic virolog remarcabil, director al Institutului de Inframicrobiologie din București. A fost membru al Academiei de Științe Medicale din România, al Academiei de Științe din Moscova, al Societății Franceze de Hematologie, al Societății Franceze de Chimioterapie și Serologie și membru titular al Academiei Române din 1948. De asemenea, a fost președinte al Secției de Științe Medicale a Academiei Române între 1948 și 1966.

Cercetările sale s-au concentrat pe originea tisulară a imunității în viroze, septinevrita în viroze neurotrope, neuroinfecții, rikettsioze și pararikettsioze. A fost unul dintre susținătorii teoriei privind originea virală a cancerului. A publicat numeroase lucrări originale în domenii precum herpesul, turbarea, febra aftoasă, febra galbenă și hepatitele virale.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/_1957(cropped).jpg

Ștefan S. Nicolau a studiat Medicina la București și Cluj, iar ulterior a urmat o specializare la Paris. A lucrat la Institutul Pasteur din Paris și la Institutul Național de Cercetări Medicale din Londra. A fost profesor la Facultatea de Medicină din Iași și mai târziu la Facultatea de Medicină din București, unde a înființat prima Catedră de Inframicrobiologie din lume. A fost fondator și director al Institutului de Inframicrobiologie.

Distincții

• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952), acordată „pentru lupta și munca depusă în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române.”
• Ordinul Muncii clasa a II-a (21 august 1954), pentru „merite deosebite pe tărâmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de-a zecea aniversări a eliberării patriei noastre.”