Nicolae Ionescu-Șișești, medic neurolog român

Nicolae Ionescu-Șișești (n. 11 februarie 1888, Șișești, județul Mehedinți – d. 17 august 1954, București) a fost un medic neurolog român, profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină din București, director al Clinicii de Neurologie de la Spitalul Colentina din București și membru corespondent al Academiei Române din 1939.
După ce a audizat cursuri de Psihologie experimentală cu Wilhelm Wundt la Leipzig, Ionescu-Șișești a ales să urmeze medicina. S-a înscris la Facultatea de Medicină a Universității din București și a continuat studiile la Paris. Începându-și specializarea în Neurologie, a fost extern, intern și, ulterior, „chef de clinique” (prima treaptă în ierarhia medicilor de spital în Franța) la renumita clinică de neurologie a Spitalului Salpêtrière din Paris, sub conducerea lui Georges Guillain.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ionescu-Sise%C8%99ti#/media/Fi%C8%99ier:Nicolae_Ionescu_Sisesti.jpg

În 1932, Ionescu-Șișești s-a întors în București, devenind un colaborator apropiat al lui Gheorghe Marinescu. După moartea acestuia în 1938, i-a succedat ca profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină din București și director al Clinicii de Neurologie a Spitalului Colentina. Datorită talentului său oratoric, prelegerile sale clinice au avut un impact deosebit asupra celor care le-au ascultat.
Ionescu-Șișești a adus contribuții importante în domeniul patologiei tumorale a măduvei spinării, siringomieliei, siringobulbiei, reflexelor psiho-galvanice, studiului tonusului mușchilor striați, rolului spațiului perivascular în migrarea antigenilor în creier și neuroinfecțiilor. A decedat în 1954 din cauza unei infecții contractate în laborator.

A fost fratele academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești.
În afacerea unui număr mare de articole publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate și referate susținute la congrese științifice, Ionescu-Șișești a scris monografii importante, publicate în limba franceză, precum Tumeurs médullaires associées à un processus syringomyélique (1929) și La Syringobulbie – contribution à la physiopathologie du tronc cérébral (1932). Această a doua monografie a fost reeditată în 1986 în limba engleză, la sugestia neuropatologului J. Godwin Greenfield de la National Hospital for Nervous Diseases din Londra, fiind considerată un clasic în domeniul fiziologiei și patologiei bulbului rahidian.

Împreună cu Gheorghe Marinescu, Oskar Sager și Arthur Kreindler, Ionescu-Șișești a fost coautor al monografiei Le Tonus des muscles striés (Tonusul mușchilor striați, 1937), prefațată de neurofiziologul englez Sir Charles Sherrington.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ionescu-Sise%C8%99ti