Jurnal FM 
Scrisoarea adresată principilor creştini de Ştefan cel Mare după victoria de la Vaslui – 25 ianuarie 1475
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 25, 2026
După victoria de la Vaslui din 10 ianuarie 1475, Ștefan cel Mare a trimis o scrisoare adresată principilor creștini, în care detaliază atât confruntarea cu armata otomană, cât și apelul la ajutor pentru apărarea creștinătății.
În scrisoare, Ștefan se prezenta ca domn al Moldovei, sub protecția lui Dumnezeu, și își exprima salutările față de toți cei căror urma să le ajungă mesajul. El relata cum împăratul otoman trimisese o mare armată, formată din 120.000 de oameni, conduși de Suliman-pașa și susținuți de comandanți din diverse regiuni, inclusiv din România. Ștefan descria amănunțit această invazie turcească, menționând liderii armatei otomane și numele celor care veneau împotriva Moldovei.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Vaslui#/media/Fi%C8%99ier:Humorstefan.jpg
Reacția voievodului nu a întârziat: cu ajutorul divin, a ridicat armata Moldovei și a înfruntat trupele otomane, reușind să le înfrângă. În ciuda acestei victorii, Ștefan semnala că împăratul turcilor plănuia să se răzbune și să vină personal în luna mai cu o armată imensă, pentru a cuceri Moldova, un teritoriu esențial pentru întreaga creștinătate. Îngrijorat de această posibilă amenințare, Ștefan sublinia importanța strategiei de apărare a Moldovei, care era considerată o poartă a creștinătății.
Apelul său către principii creștini era clar și urgent: să trimită ajutoare, să-și mobilizeze trupele pentru a lupta împotriva otomanilor, deoarece o victorie a acestora ar fi însemnat o mare primejdie pentru întreaga creștinătate. Ștefan făcea un jurământ solemn de a apăra credința creștină cu prețul vieții sale, cerându-le și celorlalți lideri creștini să facă același lucru. În acest context, el reitera convingerea că, cu ajutorul lui Dumnezeu, Moldova putea rezista și chiar înfrunta puterea otomană.
Scrisoarea reflecta nu doar dorința de a apăra Moldova și creștinătatea, dar și responsabilitatea pe care Ștefan o simțea ca apărător al credinței, având convingerea că lupta sa ar putea inspira și sprijini alte principate creștine în fața aceleași amenințări.
„Către coroana Ungariei şi către toate ţările, în care va veni această prezentă scrisoare. Salutare.
Noi Ştefan voievod, din graţia lui Dumnezeu domn al Moldovei, amical şi cu plecăciune şi cu toată plăcerea tuturor cărora scriu vă doresc tot binele, şi vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost mult timp şi este nimicitorul întregii creştinătăţi, şi în fiecare zi se gândeşte cum să distrugă şi să supună toată creştinătatea.
De aceea noi facem cunoscut tuturor domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută sus-numitul turc a trimis asupra mea în ţara noastră o mare armată în număr de o sută şi douăzeci de mii de oameni, al căror căpitan principal era Suliman-paşa beglerbegul şi cu el toată curtea sus-numitului turc şi toate seminţiile Romaniei şi domnul Munteniei cu toată puterea lui, Asan-beg, Ali-beg, Scander-beg, Grana-beg şi Osu-beg, Valtivubeg, Serefaga-beg domnul din Sofia, Cusenra-beg, Paier-beg şi fiul lui Isac-paşa, cu toată mulţimea lui de ieniceri, şi toţi aceşti sus-numiţi sunt toţi comandanţii cei mari ai câmpului de luptă, şi auzind bine şi văzând şi noi pentru apărare am luat spada în mână şi cu ajutorul domnului Dumnezeu am mers asupra lor şi i-am călcat în picioare, şi i-am trecut prin spadele noastre.”
