Emanuel Lasker, jucător de șah și matematician evreu german

Emanuel Lasker (născut pe 24 decembrie 1868 în Berlinchen, Prusia [acum Barlinek, Polonia] – decedat pe 11 ianuarie 1941 în New York, SUA) a fost un mare maestru de șah german, campion mondial între 1894 și 1920, fiind adesea considerat unul dintre cei mai mari jucători de șah din istorie.

Fiul unui cantor evreu, Lasker a părăsit pentru prima dată Prusia în 1889 și, doar cinci ani mai târziu, a câștigat titlul de campion mondial de șah, învingându-l pe Wilhelm Steinitz. A continuat cu o serie de victorii impresionante în turnee organizate în orașe precum Sankt Petersburg, Nürnberg, Londra și Paris, înainte de a se concentra asupra studiilor sale. În 1902, a obținut doctoratul în matematică la Universitatea din Erlangen-Nürnberg, Germania.

Emanuel Lasker și fratele său, 1907

Frank Eugene – Scanned from Art & Love, by Kare Farrell. ISBN 0-8212-1771-2

World Chess Champion Dr. Emanuel Lasker (left) and his brother Berthold Lasker in 1907.

• Domeniu public
• Fișier:Lasker.png
• Creată: 1907
• Încărcată: 14 octombrie 2009

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emanuel_Lasker#/media/Fi%C8%99ier:Lasker.png

În 1904, Lasker a reluat activitatea sa de șah, publicând „Lasker’s Chess Magazine” timp de patru ani și continuând să câștige în fața celor mai buni maeștri ai vremii. Deși a pierdut titlul de campion mondial în 1921 în fața lui José Raúl Capablanca, a continuat să participe la competiții și să joace la cel mai înalt nivel până în 1925, când s-a retras din activitatea de șah.

Retragerea sa a fost însă forțată de regimul nazist, care i-a confiscat proprietatea în 1933. După ce a fugit mai întâi în Anglia, apoi în Uniunea Sovietică și, în cele din urmă, în Statele Unite, Lasker a reluat participarea la turnee, obținând performanțe remarcabile chiar și la o vârstă înaintată.

Lasker nu a revoluționat șahul doar prin strategia sa, ci și prin schimbarea bazei economice a jocului. A devenit primul maestru de șah care a solicitat taxe mari pentru participarea la competiții, deschizând astfel drumul pentru îmbunătățirea condițiilor financiare ale jucătorilor profesioniști.

Lasker a introdus noi teorii în ceea ce privește finalurile de joc și, după o perioadă de retragere, s-a dedicat studiului filosofiei, predării și scrisului. Cartea sa „Bunul simț în șah” (1896) este considerată un clasic al literaturii de șah.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Emanuel-Lasker