Octav Doicescu, arhitect român

Octav Doicescu (n. 8 ianuarie 1902, Brăila, România – d. 10 mai 1981, București, România) a fost un arhitect român de renume, profesor universitar și membru titular al Academiei Române (1974). A fost recunoscut la nivel internațional, primind în 1939 titlul de Cetățean de Onoare al orașului New York pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția Universală „New York World’s Fair 1939”. De-a lungul carierei, Doicescu a contribuit semnificativ la arhitectura Bucureștiului și altor orașe din România. A colaborat la realizarea unor importante construcții, inclusiv sediul Societății de Electricitate și mai multe locații în Delta Dunării.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Octav_Doicescu#/media/Fi%C8%99ier:Octav_Doicescu.jpg

A urmat studii la Școala Superioară de Arhitectură din București și a lucrat alături de arhitecți celebri precum Petre Antonescu și Paul Smărăndescu. De asemenea, a fost implicat în diverse proiecte de modernizare ale orașului, inclusiv în sistematizarea Pieței Victoriei și în amenajarea Parcului Herăstrău. În perioada interbelică, a fost parte din cercurile intelectuale și a contribuit la publicarea revistei „Simetria”.

A refuzat să adere la Partidul Comunist, chiar și în contextul oferirii unui post la UNESCO. Distincțiile sale includ decorații regale și titluri onorifice. Construcțiile sale sunt apreciate pentru modernismul și funcționalitatea lor, iar numele său a fost onorat prin denumirea unor străzi în Brăila și Timișoara.

• Distincții
  1936 – este decorat de către Regele Carol al II-lea cu ordinul național „Steaua României”.
• 1939 – primește titlul de Cetățean de onoare al orașului New York[4] pe care i l-a acordat celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 – 1947) ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală ”New York World’s Fair 1939”.
• 1945 – este ales profesor definitiv la Facultatea de Arhitectură.
• 1972 – primește marele premiu al Uniunii Arhitecților pentru ansamblul Institutului Politehnic și pentru întreaga activitate.
• 1973 – i-a fost acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București.
• 1974 – este desemnat membru titular al Academiei Române, fiind cel de-al patrulea arhitect român membru al acestui for după Nicolae Ghika-Budești (1937), Petre Antonescu (1945) și Duiliu Marcu (1955).

Publicații

• La sfârșitul anilor 1930 (1935?), scrie împreună cu Marcel Iancu și Horia Creangă, broșura Către o arhitectură a Bucureștilor, o încercare de a prefigura un București modern care păstrează valorile trecutului.

• În 1939 apare primul număr din revista Simetria inițiată de George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu și redactată de George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Ștefan (Fanică) Constantinescu și Mac Constantinescu. Ultimul din cele 8 numere apare în 1947. Simetria este singura publicație a epocii care pune problema „Orient – Occident” în estetica vremii sau problema Mitocanului Român, articol scris în 1939.
• În 1983, la doi ani după moartea sa, se publică volumul ”Despre arhitectură” ce adună laolaltă diferite scrieri și interviuri ale lui Octav Doicescu apărute în decursul timpului în diferite publicații.

Construcții proiectate

• Locuința primarului Dem I. Dobrescu de pe strada Toamnei (1929)
• Casa primarului Dem I. Dobrescu de la Snagov (o locuință rustică din lemn și acoperită cu stuf) (1929)
• Restaurantul Românesc de la Băneasa, în prezent Restaurantul Casa Albă (1930)
• Ansamblul „Astra Română” din Snagov (1931)
• Locuință pe str. Salcâmilor nr. 10 (1932)
• Casa de odihnă a Societății Gaz Electrica de la Snagov (1932)
• Propunere de sistematizare a Pieței Victoriei (1932), nepus în practică.
• Yacht Club Snagov (1933)
• Sediul Societății de electricitate din Câmpina, (1933)
• Casa Traian V. Grigorescu (1935), str. B.P. Hașdeu nr. 1 din Ploiești, fostă b-dul Independenței nr. 18
• Expoziția „Luna Bucureștilor 1935 – Cartierul Vechi” organizată în Parcul Carol (1935)
• Fântâna Zodiac din fața Parcului Carol (1935) împreună cu mozaicurile lui Mac Constantinescu
• Cabana Babele (1936) comandată de Asociația Drumeților din Munții Înalți ai României, astăzi de nerecunoscut după mutilările suferite
• Restaurant în Grădina Botanică din București (1936).
• Case pentru funcționarii Grădinii Botanice din București pe Intrarea Portocalelor (1936)
• Expoziția „Luna Bucureștilor 1936” în Parcul Național Regele Carol al II-lea ( Herăstrău) (1936)
• Amenajarea Parcului Național Regele Carol al II-lea (Herăstrău) (1936)
• Fântâna Miorița de la Șosea (1936) împreună cu mozaicurile Miliței Pătrașcu
• Restaurant în pe malul Lacului Herăstrău (1936)
• Restaurantul Bordei pe malul Lacului Floreasca (1936)
• Lucrează câteva luni la proiectul pentru Halele Obor (1936). După un conflict cu primarul Alexandru Donescu, chiar dacă lucrările de construcție începuseră, Octav Doicescu demisionează din funcția de director al Lucrărilor Noi din Primăria Capitalei și proiectul este preluat de arh. Horia Creangă. Împreună cu el demisionează și întreg grupul de arhitecți, ingineri și funcționari ai direcției, solidarizându-se astfel cu cauza susținută de Octav Doicescu.
• Uzinele IAR Brașov (1937)
• Corpul B al sediului Societății ”Gaz și Electricitate” din București (1937), cu fațada spre str. Mendeleev (fostă Nicolae Bălcescu). Corpul A cu fațada spre b-dul Magheru 33 (fost Take Ionescu 33) a fost proiectat de arh. Paul Smărăndescu (1933)
• Oficiul Național de Turism (1937) de pe Str. Onești, în prezent str. Dem. I. Dobrescu, devenit ulterior sediul Ministerului Informațiilor
• Hotelul „Delta” de la Vâlcov (1937), în Delta Dunării pe Brațul Chilia, în prezent în Ucraina
• Cabana Ilganii de Sus (1937), în Delta Dunării pe Brațul Sulina
• Cabana Grindul Lupilor sau Insula Lupilor (1937), în Delta Dunării la 2 km de Gura Portiței
• Schițe pentru proiectul monumentului din Indore, India (1937). Inițial, monumentul trebuia să adăpostească o pasăre măiastră a lui Brâncuși [7]. Începutul războiului a pus capăt construcției din India.
• Uzinele de anvelope Banloc – Goodrich, de la Florești (1937-1938)
• Fabrica de motoare pentru avioane Colibași, Muscel (1937-1938), în colaborare cu ing. Nicolae Caranfil. Demararea construcțiilor se face abia în 1943.
• Blocul Banloc – Goodrich, din Calea Victoriei 218, numit și „Blocul Roșu” din cauză că până în anii ’70 a avut culoarea roșie (ocra rossa). A fost proiectat în 1938 și din cauza izbucnirii războiului construit abia în perioada 1943-1946.
• Centrala Telefonică Nord, cunoscută ca Poșta de pe B-dul Banu Manta (proiectată în 1938 și construită între 1941-44)
• Sistematizarea Pieței Palatului și Ministerul de Interne (1938), proiect nerealizat
• Cartierul de case din Parcul Jianu (înglobat astăzi în Cartierul Primăverii) și amenajarea Parcului Bordei împreună cu inginerul Nicolae Caranfil (1938-1940)
• Casa avocat Alexandru Alexandrini, (1938), str. Paris 46, București
• Casa ing. Constantin Bușilă, (1939), str. Washington nr. 7, București
• Casa ing. Nicolae Caranfil, (1939), str. Emile Zola nr. 2, București
• Casa Octav Doicescu, (1939) str. Mircea Eliade nr. 2, ajunsa în anii ’90 în posesia arh. Dinu Patriciu, fost student al lui Octav Doicescu
• Casa Dimitrie Gusti (1939), str. Armindenului colț cu str. Herăstrău, București
• Cercul Militar Pitești (1939)
• Pavilionul Casa Română de la Expoziția universală ”New York World’s Fair 1939” (Expoziția universală de la New York 1939) pentru care i-a fost acordat titlul de Cetățean de onoare al orașului New York, (1939)
• Palatul Societății Scriitorilor Români, (1939), proiect dus împreună cu ing. Emil Pragher până în stadiul de detalii, machetă și deviz, dar nerealizat din cauza evenimentelor izbucnite în anul 1940.
• Pavilionul României la Trienala de la Milano (VII), 1940. Tema Trienalei a fost Ordin – Tradiție și a avut loc la Palazzo dell’ Arte între 6 aprilie 1940 și 9 iunie 1940, când s-a suspendat pentru că Italia a intrat în cel de-al II-lea Război Mondial.
• Bloc de locuințe pe Știrbei Vodă 68 (1940), colț cu str Luigi Cazzavillan în fața Conservatorului de muzică.
• Cineromit (1940), un vast proiect de construcție pe malul lacului Fundeni din București a unui mare studio cinematografic în coproducție cu Cinecitta demarat sub conducerea lui Ion Cantacuzino. Studioul urma să fie dotat cu aparatură italiană dăruită de guvernul de la Roma, proiect nerealizat din cauza izbucnirii războiului.
• Palatul PCA (Regia Autonomă a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă), (1940), proiect nerealizat
• Proiectul Institutului Britanic din București, (1940), împreună cu arh. G. M. Cantacuzino, proiect nerealizat.
• Conacul Alimănișteanu construit pe moșia lui Dimitrie Alimănișteanu, ministrul finanțelor, la Bilcești, județul Argeș (1938 – 1942). Este o clădire din piatră cu acoperiș de șiță, care a ars în anul 2006.
• Monumentul Turnul Dezrobirii Basarabiei de la Ghidighici, Chișinău (1942), dărâmat de „eliberatorii sovietici” în 1944.[8]
• Vila Ion Teodorescu, (1944), Sos Vergului 50
• Blocul de locuințe din Calea Victoriei 109 (1946) în colaborare cu arh. G.M. Cantacuzino. După naționalizarea din 1948, această clădire a fost extinsă pe Calea Griviței 1 și a devenit sediu al Ministerului Petrolului.
• Nautic Club Herăstrău (1946-1947), clubul funcționarilor Ministerului de Finanțe. Acesta făcea parte dintr-un proiect mai amplu denumit Ansamblu Sportiv, dar din care s-a realizat doar clubul nautic.
• Cartier de locuințe în Băneasa pentru personalul Aeroportului; la origine fiecare casă avea altă culoare (1946).
• Aerogara Băneasa (1947), proiect nerealizat.
• Casa de la Snagov a Regelui Mihai, (1947) astăzi distrusă
• Clubul Corpului diplomatic pe lacul Băneasa, București (1947)
• Face parte din primul colectiv republican de proiectare, întocmind studii pentru cartierul muncitoresc din Lunca Pomostului, Reșita (1947); cartierul e realizat parțial
• Opera Română din București (1953), basoreliefurile sunt opera sculptorului Ion Vlad, Zoe Băicoianu și Boris Caragea. Clădirea rezultată este mult diferită de proiectul inițial, proiectul suferind numeroase modificări, mai ales de fațadă, impuse în mod repetat de consilierul sovietic Zverin. După ce fațada este edificată în 1953 pentru Festivalul Internațional al Tineretului, va fi complet demolată și reconstruită având la bază un proiect nou.
• Participă la concursul pentru Gara centrală din Sofia (1963), împreună cu arh. Sandu Miclescu, Ștefan Perianu și Petre Svoboda
• Institutului Politehnic din București (1964-1969) în colaborare cu arhitecții Ștefan Lungu, Ștefan Perianu, Costin Paetia, Petre Svoboda.
• Sediul politico-administrativ al Municipiului Reșița (1974-1976)
• Sistematizarea centrului Municipiului Reșița (1976)
• Face linogravură pentru coperți de cărți de poezie (anii 1925-1930).