Pe 2 ianuarie 1843, la Dresda avea loc premiera operei „Olandezul zburător” de Richard Wagner

„Olandezul Zburător, operă romantică în trei acte”, Der fliegende Holländer (titlul original), este o lucrare compusă de Richard Wagner, care a avut premiera în 1843.

Sursa foto: https://de.wikipedia.org/wiki/Der_fliegende_Holl%C3%A4nder#/media/Datei:Holl%C3%A4nder-Dresden-1843.jpg

Inspirată din legenda căpitanului olandez Bernard Fokke (cunoscută și sub numele de legenda Olandezului Zburător), povestea operației are la bază ideea unui marinar care nu reușește să ocolească Capul Bunei Speranțe. Încercând să sfideze voința divină și forțele naturii, el este condamnat la o existență blestemată de a naviga fără încetare pe mările lumii cu nava sa fantomatică. Oricine întâlnește această corabie cu catargul negru și pânzele roșii este sortit nenorocirii.

Wagner a scris opera sub impresia unei călătorii pe mare, unde a fost martorul unei furtuni și a întâlnit marinari care l-au influențat în compunerea lucrării sale. Inițial, acțiunea operei se petrecea în apropierea Capului Bunei Speranțe, dar mai târziu a fost mutată în Scoția și, în versiunea finală, în Norvegia. Opera a avut premiera pe 2 ianuarie 1843 la Teatrul Curții Regale din Dresda, cu un succes moderat, fiind însă anulată după doar patru spectacole. În 1860, Wagner a revizuit versiunea inițială, îmbunătățind-o, în special uvertura și finalul operei.

Opera a fost influențată de o călătorie a lui Wagner pe mare, în care a experimentat o furtună și a învățat despre legendele și obiceiurile marinarilor. În timpul acestei călătorii, a avut o revelație cu privire la natura mitică a Olandezului Zburător și a adăugat personajul Erik, creând astfel o poveste în care Senta, protagonistul feminin, se află prinsă între dragostea pentru un bărbat real și dorința de a-l salva pe Olandezul Zburător.

Opera s-a bucurat de succes la Dresda și ulterior în alte orașe europene. A fost tradusă în mai multe limbi și a fost interpretată pe multe scene de prestigiu, inclusiv la Festivalul de la Bayreuth în 1901.

Musicalitatea operei reflectă atmosfera dramatică și întunecată a poveștii, cu o reprezentare intensă a forțelor naturii și o orchestrare impresionantă. Temele de iubire, sacrificiu și răscumpărare sunt exprimate prin intermediul unui melanj de recitative, arii și coruri.