Radu de la Afumați, Domn al Țării Românești

Radu al V-lea „de la Afumaţi” (născut înainte de 1500 – decedat pe 2 ianuarie 1529, la Râmnicu Vâlcea) a fost fiul lui Radu cel Mare și al doamnei Cătălina. A fost domnitor al Țării Românești între 1522 și 1529, cu domnii intermitente. A preluat tronul într-o perioadă de instabilitate politică profundă, când Imperiul Otoman încerca să transforme țara într-un pașalâc. Prin rezistența sa împotriva turcilor, Radu de la Afumați a reușit să împiedice planurile sultanului Soliman Magnificul și să-l determine pe acesta să renunțe la intențiile sale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_de_la_Afuma%C8%9Bi#/media/Fi%C8%99ier:Radu_de_la_Afumati.jpg

Supranumele „de la Afumaţi” provine de la o proprietate pe care Radu o deținea în localitatea Afumaţi (județul Ilfov), moștenită de la bunicul său, Vlad Călugărul. Pentru a-l deosebi de alți domnitori cu același nume (în special de tatăl și frații săi), a avut și alte supranume, cum ar fi Radu Voievod cel Nou sau Radu-Vodă cel Tânăr. După moartea sa, a fost numit și Radu cel Viteaz în semn de apreciere pentru curajul său în lupta împotriva turcilor. De asemenea, i se mai spunea și „Radu Voievod care a pierit la Râmnic”, în legătură cu locul în care și-a găsit sfârșitul.

Radu de la Afumaţi făcea parte din familia Drăculeștilor, o ramură a dinastiei ce se afla într-o permanentă rivalitate cu familia Craioveștilor. În documentele vremii, se intitula „Io Radu Voievod, fiul marelui şi preabunului Radu Voievod”, adică fiul lui Radu cel Mare. A fost căsătorit cu doamna Voica, cu care a avut trei copii: Vlad (ucis împreună cu el în 1529), Anca (căsătorită cu boierul Udriște din Mărgineni) și Neacșa. După moartea doamnei Voica, s-a căsătorit cu Ruxandra, fiica lui Neagoe Basarab, și au avut un fiu, Radu Ilie, care a domnit pentru o scurtă perioadă în 1552-1553.
Radu a ajuns pe tronul Țării Românești într-o perioadă de criză politică majoră, când sultanul Otoman îi dăduse domnia lui Mehmed-Beg, un român renegat. După ce boierii au ales să-l pună domn pe Radu, acesta a reușit să respingă invazia turcească în bătălia de la Glubavi (ianuarie 1522), consolidându-și autoritatea.
După ce a ajuns pe tron, Radu a avut de înfruntat opoziția familiei Craioveștilor și pretențiile fratelui său, Radu Bădica. În aprilie 1522, Mehmed-Beg a trecut Dunărea cu o armată mare și l-a provocat pe Radu la luptă. După câteva confruntări incerte, Radu a fost forțat să se retragă în Transilvania, unde a fost sprijinit de Ludovic al II-lea.
După retragerea turcilor din Țara Românească, Radu s-a întors cu ajutor din Transilvania și a reușit să își recupereze tronul în iunie 1522, alungând administrația turcească. După o serie de lupte, inclusiv bătălia de la Grumazi, Radu și-a reluat domnia pentru o perioadă scurtă, până în august 1522, când a fost nevoit să fugă din nou în Transilvania, iar Mehmed-Beg a preluat controlul.
În toamna lui 1522, Radu s-a întors din nou în țară cu ajutor din Transilvania, înfruntându-l pe Mehmed-Beg la Rucăr și obținând o victorie importantă. A devenit domn pentru a doua oară, dar în aprilie 1524, sultanul a trimis din nou un pretendent, Vladislav al III-lea, iar Radu a fost nevoit să se retragă în Transilvania.
În perioada 1523-1524, conflictul pentru tron a fost marcat de lupte între Radu, Vladislav al III-lea și Radu Bădica, susținut de turci. În 1524, Radu de la Afumaţi a reușit să își recupereze tronul pentru a cincea oară, după ce a înfrânt forțele turcești.
Ultima domnie a lui Radu a fost marcată de o instabilitate continuă, în ciuda încercărilor de consolidare a puterii interne și externe. În 1525, Radu s-a confruntat cu Vladislav al III-lea și a reușit să câștige din nou tronul Țării Românești. În 1526, după bătălia de la Mohács, Radu a continuat să înfrunte presiunea otomană, dar a reușit să mențină o rezistență.

Radu de la Afumați a fost prins și ucis de un grup de boieri complotiști pe 2 ianuarie 1529, la Râmnicu Vâlcea, după o serie de conflicte interne și externe. Trupul său a fost înmormântat la biserica de la Curtea de Argeș.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Radu_de_la_Afuma%C5%A3i