Valeriu Emil Galan, prozator român

Valeriu Emil Galan (15 februarie 1921, Săveni, Botoșani – 2 ianuarie 1995, București) a fost un prozator român, cunoscut pentru romanele sale inspirate de transformările din agricultura socialistă, dar și pentru proza de atmosferă, comediile și reportajele sale.

Valeriu Emil Galan s-a născut la 15 februarie 1921 în comuna Săveni, județul Dorohoi (astăzi oraș în județul Botoșani), într-o familie de intelectuali. A debutat în literatura română în anii imediat următori celor de la 23 august 1944. A lucrat ca ziarist și a colaborat constant la publicații, printre care „Scânteia”, unde a semnat reportaje despre viața socială post-1944 și despre realizările regimului socialist.

A început să scrie schițe pe teme de actualitate socială și politică, abordând subiecte precum colectivizarea agricolă și lupta revoluționară a comuniștilor în ilegalitate, scrieri care s-au remarcat prin umorul lor. În 1950, a publicat schița „Calul lui Moș Eftimie”, care abordează constituirea primelor gospodării agricole colective și care a avut un mare impact la vremea respectivă. Un alt text notabil din acea perioadă este „Memoriile agentului Teică Pasăre” (1951), o satiră despre farsa alegerilor din perioada interbelică, din perspectiva unui agent electoral.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Emil_Galan#/media/Fi%C8%99ier:V._Em._Galan_1952.jpg

Volumul său din 1958, De la potop încoace, cuprinde nuvele precum „La răzeși” și „A cincea roată de la căruță”, în care se ilustrează instaurarea regimului comunist în România și „beneficiile” acestei perioade față de condițiile din perioada capitalistă.

Primul roman al lui Galan, Zorii robilor (1950, 2 volume), explorează solidarizarea muncitorilor ceferiști din Pașcani cu țăranii răsculați pentru pământ în 1907, un moment semnificativ din istoria socială a României. Acest roman i-a adus Premiul de Stat al RPR în 1952.

Opera sa principală este romanul Bărăgan (1954-1959, două volume), care tratează conflictul de clasă din mediul rural, în contextul formării gospodăriilor agricole colective și al eradicării proprietății private asupra pământului. Romanul a avut un impact semnificativ, fiind inclus în manualele școlare ca lectură obligatorie. În această perioadă, Galan a fost și reporter, publicând numeroase reportaje despre realizările socialismului, inovațiile muncitorilor și dezvoltarea gospodăriilor agricole.

În cadrul Uniunii Scriitorilor din România, Valeriu Emil Galan a fost ales vicepreședinte la Conferința din 22-24 ianuarie 1962, împreună cu poetul Demostene Botez și președintele Mihai Beniuc. A deținut această funcție până în 1966. De asemenea, a fost autor al scenariului filmului Comoara din Vadul Vechi (1964), regizat de Victor Iliu.

Valeriu Emil Galan a încetat din viață pe 2 ianuarie 1995.

Scrieri

• Calul lui Moș Eftimie (1950)
• Zorii robilor (1950, 2 vol.)
• Memoriile agentului Teică Pasăre (1951)
• Bărăgan (1954-1959, 2 vol.)
• Mesajul lui U Iun-Tuo (1955)
• Vecinii (1955)
• De la potop încoace (1958)
• A cincea roată de la căruță (1962)
• Prietena mea, Pix (1963)
• Cărțile Horoditei (1965)
• Zodia înstrăinării (1966)
• Accidentul era inevitabil (1967)
• A treia Romă (1968)
• Hramul sfântului Nu (1969)
• Șahul dublu de la Armor (1970)

Filmografie

• Scenarist la Comoara din Vadul Vechi (1964).

Sursa: https://primariasaveni.ro/2020/11/26/v-em-galan-1921-1995-prozator/