Trixy Checais, balerin și coregraf român

Trixy Checais (născut Dumitru Checais, 22 decembrie 1914, Pitești, România – decedat în mai 1990, Galați, România) a fost un balerin și coregraf român, considerat de critica de specialitate drept cel mai mare balerin român al secolului XX.

Viața sa a început cu studii de drept, pe care le-a abandonat în 1933 pentru a urma cursuri la Academia de Arte Frumoase din București, între 1935 și 1941. A studiat balet cu Floria Capsali și artă dramatică cu personalități precum Marieta Sadova, Ion Manolescu și George Calboreanu. A aprofundat dansul expresionist sub îndrumarea Iris Barbura și a continuat studiile în Germania, cu Harald Kreutzberg, la Berlin și Frankfurt.

Licențiere

Eu, deținătorul drepturilor de autor ale acestei opere, prin prezenta îmi public lucrarea sub următoarea licență:

Acest fișier a fost eliberat sub licența Creative Commons Atribuire și distribuire în condiții identice 4.0 Internațională.

Sursa foto: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Maestrul_de_balet_Trixy_Checais.jpg

Checais a fost prim-solist al Operei Române din București până în 1950, când a fost arestat și trimis la canalul Dunăre-Marea Neagră. A fost eliberat în 1955 și s-a mutat la Timișoara, unde a lucrat timp de aproximativ cinci ani înainte de a se stabili la Galați. Acolo, în 1960, a devenit coregraf la Teatrul Muzical „Nae Leonard”, fiind și regizor, creator de costume și scenograf pentru multe din producțiile sale.

Trixy Checais a murit în mai 1990, fiind găsit decedat în casa sa la câteva zile după deces.

După moartea sa, numele lui a fost uitat pentru o perioadă lungă, până când, în 2012, Gina Șerbănescu a publicat singura monografie dedicată lui, „Trixy Checais. Cartografia zborului”. De asemenea, Aurel Bauh a realizat o mare parte din fotografiile care îl au ca subiect. Checais a fost omagiat în 2007 la Centrul Național al Dansului din București și printr-un film documentar realizat de Tudor Giurgiu.

În cariera sa, Checais a realizat numeroase spectacole, inclusiv „Durerea” (1937), „Recital de dans” (1938), „Flăcăul” în „Nuntă în Fundul Moldovei” (1939), „Coppelius” în „Coppelia” (1941), „Geamala” în „Demoazela Măriuța” (1942), „Bufonul” în „Don Morte” (1943) și multe altele, lucrând alături de mari balerini ai vremii.

De asemenea, Checais a creat și coregrafii proprii pentru spectacole precum „Dans bulgar” și „Strigăte din Spania” (1948), „Spânul” în „Harap Alb” (1948) și „Fântâna din Bahcisarai” (1955), printre multe altele. În perioada 1960-1963, a realizat coregrafii pentru Teatrul Evreiesc din București și a colaborat cu teatrele din Constanța și București.

Checais a montat lucrări semnificative, precum „Pasărea de foc” de Stravinski la Opera Maghiară din Cluj (1966) și „Dansurile polovețiene” de Borodin (1967). De asemenea, a continuat să monteze lucrări importante la Teatrul Muzical Nae Leonard din Galați, unde a realizat peste 40 de titluri.

Elevii săi celebri au inclus pe Miriam Răducanu și Gelu Barbu, iar impactul său asupra baletului românesc a fost imens, fiind un simbol al artei coregrafice din România.

Sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/galati/povestea-de-viata-a-lui-dumitru-checais-cel-mai-1737308.html