Spiru Haret, matematician, fizician, profesor, om politic și ministru român

Spiru Haret (n. 15 februarie 1851, Iași – d. 17 decembrie 1912, București) a fost matematician, fizician, profesor, om politic și ministru al cultelor și instruirii publice, fiind membru titular al Academiei Române. Supranumit „omul școlii” datorită activității sale reformatoare, Spiru Haret este considerat părintele școlii moderne din România.
Spiru Haret s-a născut la Iași, într-o familie de judecători, părinții săi fiind Costache și Smaranda Haret. În septembrie 1862, a fost admis la Liceul „Sfântul Sava” din București, devenind bursier. A urmat studii superioare la Facultatea de Științe a Universității din București, iar în 1878 a obținut la Paris titlul de doctor în științe matematice. Teza sa de doctorat, „Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare”, a fost un eveniment științific important, marcându-l ca un pionier al studiilor cosmologice.
După întoarcerea în țară, în 1878, Haret a devenit profesor de mecanică rațională, algebră și geometrie analitică la Facultatea de Științe, secția fizică-matematică. În paralel, din 1881, a predat și la Școala de ofițeri de artilerie și geniu, iar din 1885 a devenit profesor la Școala de poduri și șosele, unde preda trigonometrie, geometrie analitică și geometrie descriptivă. Pe 31 martie 1892, a fost ales membru al Academiei Române, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul educației și științei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Spiru_Haret#/media/Fi%C8%99ier:Spiru_Haret_(1).jpg
În paralel cu activitatea didactică, Spiru Haret a fost implicat activ în viața politică. Ca membru al Partidului Național Liberal (PNL), a fost numit în diverse funcții, inclusiv inspector general și secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, iar ulterior a fost ministru al Instrucțiunii Publice în mai multe guverne ale PNL: 31 martie 1897 – 30 martie 1899; 14 februarie 1901 – 20 decembrie 1904; 12 martie 1907 – 28 decembrie 1910. În această perioadă, Haret a implementat o reformă majoră a învățământului secundar și superior, înființând trei secțiuni pentru clasele V-VIII: clasică, modernă și reală.

Legea din 1898 a introdus certificatul de absolvire (bacalaureatul) și a promovat noi metode de predare, recrutând profesori pe baza meritelor lor. În 1899, a propus o lege pentru învățământul profesional, reglementând instituțiile de artizanat, liceele militare și seminarele teologice. A reorganizat școlile normale pentru a oferi o pregătire corespunzătoare viitorilor învățători, iar în curriculum a introdus activități practice agricole, considerând că „învățătorul trebuie să fie sătean și să iubească pământul.”
Pentru a sprijini învățătorii, Haret a înființat „Biblioteca pedagogică”, care publica lucrări din literatura pedagogică. În perioada 1897-1910, sub conducerea sa, au fost construite 2.343 de școli în toată țara. De asemenea, a ordonat ca ministerul să editeze manuale școlare pentru a le face accesibile și mai ieftine. Spiru Haret este și fondatorul grădinițelor din România, a sprijinit revistele educaționale, a înființat școli pentru adulți și cantine pentru copiii săraci, promovând turismul școlar. În 1904, a înființat Școala Superioară de Arhitectură și Comisia Monumentelor Istorice.

În 1910, Haret s-a retras din viața politică și didactică. În același an, a publicat lucrarea „Mecanica socială”, în care a aplicat concepte matematice pentru a explica fenomenele sociale. A murit pe 17 decembrie 1912, la vârsta de 61 de ani.
Spiru Haret a ocupat funcțiile de ministru al Instrucțiunii Publice în următoarele perioade:

• 31 martie 1897 – 30 martie 1899
• 14 februarie 1901 – 20 decembrie 1904
• 12 martie 1907 – 28 decembrie 1910.

De asemenea, a fost ministru de Interne ad-interim între 13 decembrie și 20 decembrie 1904.

Bibliografie

• Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea, Cristian Niță, Adrian Pascu, Aurel Trandafir, Mădălina Trandafir, Istoria Românilor, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Humanitas, București, 2004, p. 89, ISBN 973-99807-1-5.

Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Spiru_Haret