Dumitru Solomon, dramaturg român, eseist, cronicar dramatic, profesor

Dumitru Solomon s-a născut pe 14 decembrie 1932, la Galați, într-o familie de evrei. A urmat școala primară în Bârlad și liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, între 1944 și 1951. După absolvire, s-a înscris la Universitatea din București, la Facultatea de Filologie, specializarea Limba și literatura română, pe care a finalizat-o între 1951 și 1955.

După absolvirea facultății, Dumitru Solomon a început să lucreze ca redactor la revistele „Gazeta literară” (1955-1962) și „Luceafărul” (1962-1964), fiind cunoscut în primul rând ca ziarist și cronicar literar. În paralel, s-a implicat și în domeniul cinematografiei, fiind director artistic la Casele de Filme 3 și 4 ale Studioului Cinematografic București între 1964 și 1972. A continuat să activeze în cinematografie, lucrând ca lector de scenarii și redactor la Studioul Cinematografic București între 1971 și 1989.

Licensing

This file is licensed under the Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 International license.

Sursa foto: https://commons.m.wikimedia.org/wiki/File:Dumitru_Solomon,decembrie_1985,_Bucure%C8%99ti%28autor_Adriana_Grand%29.jpg

În ciuda carierei în jurnalism și cinematografie, Dumitru Solomon și-a descoperit vocația în dramaturgie destul de târziu. A mărturisit că, inițial, nu intenționa să scrie teatru, dar apropierea de acest domeniu s-a produs în urma studiului operei lui Camil Petrescu, în cadrul lucrării sale de diplomă. A început să scrie comedii, influențat de teatrul absurdului și de avangarda dramatică. Operele sale au fost caracterizate de ironie, sarcasm și umor rafinat, fiind primite cu entuziasm de public. A fost un scriitor prolific, abordând teme postbelice, comedii și parabole dramatico-filozofice, cu o mare sensibilitate față de conflictul dintre aparență și esență.

În paralel cu dramaturgia, Dumitru Solomon a fost un activ critic de teatru, publicând eseuri și lucrări în volume apreciate de Academia Română și UNITER, printre care „Teatrul ca metaforă” și „Dialog interior”. A fost, de asemenea, redactor-șef al revistei „Teatrul azi” (1990-1998) și editor-șef al revistei „Scena” (1998-2001), iar în 1990 a devenit conferențiar universitar la Academia Națională de Teatru și Film din București.

De-a lungul carierei, Dumitru Solomon a fost distins cu numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1981 și 1983), Premiul UNITER pentru „Cea mai bună piesă românească” a anului 1995 pentru „Repetabila scenă a balconului” și Premiul Ministerului Culturii (1996). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Teatrale din România și al Asociației Umoriștilor Români.

Dumitru Solomon a încetat din viață pe 10 februarie 2003, la București, fiind înmormântat pe 12 februarie 2003 în Cimitirul Evreiesc de pe Șoseaua Giurgiului. Opera sa a lăsat o amprentă importantă în literatura și teatrul românesc, iar contribuțiile sale au fost apreciate atât în țară, cât și pe plan internațional.

Sursa: https://www.bvau.ro/infoghid/index.php/Dumitru_Solomon