Jurnal FM 
Petru Caraman, savant, folclorist și filolog român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 9, 2026
Petru Caraman s-a născut pe 14 decembrie 1898 în satul Vârlezi, județul Covurlui (astăzi județul Galați). A început să-și formeze primele cunoștințe la Școala Primară Mixtă din Vârlezi, unde a studiat între 1903 și 1909. A continuat studiile la Liceul Internat „Costache Negruzzi” din Iași (1909-1918), iar după absolvire, s-a înscris la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Litere și Filosofie, unde a obținut licența în limba și literatura română cu calificativul „Magna cum laude” între 1918 și 1921.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Caraman#/media/Fi%C8%99ier:Petre_Caraman.jpg
În paralel cu studiile universitare, Caraman a început să se dedice studiului folclorului și culturii populare, fiind influențat de mari personalități ale epocii, precum Calistrat Hogaș și Iorgu Iordan. În această perioadă, a redactat primul său studiu, „Importanța morilor de apă în trecutul neamului nostru” (1916), care a rămas însă în manuscris. După terminarea studiilor, a urmat Seminarul Pedagogic Universitar din Iași (1922) și a efectuat stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești, obținând gradul de sublocotenent în rezervă (1922-1923).
Caraman a beneficiat de o bursă de studii în Polonia între 1925 și 1928, unde a aprofundat limbile slave, studii de slavistică, folclor și etnografie. În această perioadă a învățat poloneza, rusa, ucraineana, ceha și slovaca, iar în 1928 a obținut titlul de doctor în litere și filosofie la Universitatea „Wladislaw Jagello” din Cracovia, cu teza „Obrzed Kolędowania u Slowian i u Rumunów” (Studiu comparat al obiceiului colindatului la slavi și la români), care a constituit debutul său editorial.
Caraman a avut o carieră didactică impresionantă, fiind profesor de limba română și latină la liceele din Cernăuți și București între 1923 și 1934. În perioada 1934-1937, a fost director al Institutului Român din Sofia, iar ulterior, în perioada 1938-1947, a ocupat funcția de conferențiar suplinitor și apoi profesor titular la Catedra de Slavistică a Universității din Iași. În 1945, a fost numit director al Secției de Etnografie din cadrul Institutului de Studii și Cercetări Balcanice din București.
De-a lungul carierei sale, Petru Caraman a publicat o singură lucrare majoră, „Datina colindului la slavi și la români”, însă multe dintre studiile sale au fost publicate în reviste de specialitate din țară și străinătate. Opera sa vastă a fost păstrată în Arhiva de Folclor a Moldovei și Bucovinei, iar în 1987 editura Minerva a început publicarea lucrărilor sale complete. În 1991, Caraman a fost numit post-mortem membru titular al Academiei Române.
Petru Caraman a rămas o personalitate de marcă a etnologiei și slavisticii, iar cercetările sale au contribuit semnificativ la înțelegerea unității și continuității culturii românești. A decedat pe 9 ianuarie 1980, la Iași, lăsând în urmă o operă valoroasă, apreciată și astăzi.
