Louis Aubert, compozitor, pianist și critic muzical francez

Louis François Marie Aubert (n. 19 februarie 1877, Ille-et-Vilaine, Bretagne, Franța – d. 9 ianuarie 1968, Paris, Franța) a fost un compozitor, pianist și critic muzical francez, cunoscut pentru lucrările sale vocale, simfonice și de cameră.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Louis_Aubert#/media/Fișier:Louis_Aubert.jpg

Provenind dintr-o familie de armatori, părinții lui Aubert, observându-i talentul muzical, l-au trimis la Paris pentru a studia. La doar 11 ani, a fost ales să interpreteze Pie Jesu din Recviemul lui Gabriel Fauré la premiera lucrării, iar în perioada adolescenței a studiat compoziție la Conservatorul din Paris, unde a fost elevul unor mari profesori precum Lavignac (armonii) și Diémer (pian). A obținut numeroase premii și distincții, inclusiv un prim premiu la acompaniament pianistic în 1899.

Aubert a fost, de asemenea, un pianist remarcabil, iar compozitorul Maurice Ravel l-a ales pentru premiera lucrării Valses nobles et sentimentales, lucrare dedicată lui. A fost apreciat și ca muzician de cameră, având colaborări cu violoniști de renume precum Jules Boucherit și Jacques Thibaud.

În calitate de compozitor, Aubert a scris lucrări vocale și simfonice importante. Prima sa creație notabilă a fost La Forêt bleue, un basm muzical inspirat din poveștile lui Charles Perrault, care a fost interpretat pentru prima dată în 1911 la Boston. De asemenea, s-a dedicat cântecului popular, compunând melodii pentru interpreți precum Marie Dubas.

Aubert a fost influențat de curentele muzicale ale începutului de secol XX, în special de impresionism, iar stilul său a fost caracterizat de eleganță, rafinament și rigurozitate. A fost, de asemenea, un orchestrator erudit, lucrări precum Nuit ensorcelée fiind un exemplu al abilității sale de a transforma piese de Chopin în lucrări orchestrale de mare rafinament.

A colaborat ca critic muzical cu publicații importante din Franța, printre care Chantecler și Paris-Soir. În 1956, a fost ales membru al Institutului de Franța și, în 1958, a devenit președinte al Societății Naționale de Muzică.

Decorații și distincții

• Ofițer al Legiunii de Onoare (1938)
• Comandor al Ordinului Palmelor Academice (1959)
• Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor.

Aubert a lăsat în urmă o operă vastă, ce include lucrări pentru orchestră, muzică vocală și corală, lucrări pentru pian și camerală. Printre cele mai importante lucrări se numără:

• Operă: La Forêt bleue (1913)
• Balete: La Nuit ensorcelée (1922), Cinéma (1953)
• Muzică pentru orchestră: Suite brève (1900), Le Tombeau de Chateaubriand (1948)
• Muzică de cameră: Sonată pentru vioară și pian (1927)