Silvia Dumitrescu-Timică, actriță română de teatru și film

Silvia Dumitrescu-Timică (n. 26 octombrie 1902, Craiova – d. 1 august 1999, București) a fost o actriță română de teatru și film.

Silvia Dumitrescu-Timică și-a început cariera artistică la doar 18 ani, debutând în cadrul companiei lui Nae Leonard, pe scena Grădinii Oteteleșanu, în operete ca Prinț și cerșetor, Baiadera, și O noapte de vară. În paralel, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din București, unde a studiat în clasa profesorului Ion Livescu. După absolvire, a debutat pe scena Teatrului Popular, înființat de Nicolae Iorga și condus de Victor Ion Popa, jucând alături de Vasile Brezeanu în piesa Liniștea casei. A continuat alături de Victor Ion Popa la Teatrul „Maria Ventura”, unde a evoluat în compania unor mari actori, precum Gheorghe Timică, George Vraca, Leny Caler, și Marietta Rareș.

Sursa foto: www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silvia_Dumitrescu-Timic%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Silvia_Dumitrescu-Timic%C4%83.jpg

Cariera ei a continuat pe scenele mai multor teatre bucureștene, printre care Elvira Popescu-Ion Iancovescu, Vesel, Regina Maria, Victoria, Maria Filotti, și Comedia. După 1948, când teatrele au fost naționalizate, și Zaharia Stancu a fost numit director al Teatrului Național, Silvia Dumitrescu-Timică a fost angajată la această prestigioasă instituție, remarcându-se în spectacole precum Iarbă rea, O zi de odihnă, Căsătoria, Silvete, Seringa, și mai ales în Fata fără zestre, o piesă montată de un regizor rus, cu o distribuție de excepție care i-a inclus pe Maria Botta, Geo Barton, și Grigore Vasiliu-Birlic.

A avut, de asemenea, câteva apariții notabile în cinematografie, în filme ca Odessa în flăcări (1942), Bădăranii (1960), Furtuna (1960) și Scorpia (1973). După moartea soțului său, actorul Gheorghe Timică, în 1954, s-a retras temporar din teatru din cauza impactului emoțional.

În 1977, Teatrul „Nottara” i-a propus scriitorului Mircea Ștefănescu punerea în scenă a piesei sale Micul infern, iar acesta a acceptat, cu condiția ca rolul colonelesei (soacra) să fie interpretat de Silvia Dumitrescu-Timică, care avea pe atunci 75 de ani. Ultima reprezentație a avut loc în 1992, când actrița împlinise 90 de ani, iar spectacolul stabilise un record pentru numărul de reprezentații. La cea de-a 250-a reprezentație, Silvia Dumitrescu-Timică a fost omagiată de mari actori ai scenei românești, moment în care Radu Beligan a afirmat: „Dacă marele Talma se putea mândri că a jucat în fața unui parter de regi, Silvia Dumitrescu-Timică se poate mândri că a jucat în fața unui parter de mari actori.”

Bibliografie

George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Silvia_Dumitrescu-Timic%C4%83