Jonathan Swift, scriitor anglo-irlandez

Jonathan Swift (născut pe 30 noiembrie 1667, Dublin, Irlanda – decedat pe 19 octombrie 1745, tot în Dublin) a fost un scriitor anglo-irlandez și este considerat cel mai mare satirist în proză din limba engleză. Cea mai celebră lucrare a sa este romanul Călătoriile lui Gulliver (1726), dar a scris și opere scurte notabile, cum ar fi A Tale of a Tub (1704) și A Modest Proposal (1729).

Tatăl său, Jonathan Swift cel Bătrân, originar din Anglia, s-a stabilit în Irlanda după restaurarea monarhiei Stuart în 1660 și a devenit administrator la King’s Inns din Dublin. În 1664, s-a căsătorit cu Abigail Erick, fiica unui preot englez. În primăvara anului 1667, tatăl său a murit brusc, lăsându-și familia – o soție, o fiică și un fiu încă nenăscut – în grija rudelor sale. Jonathan Swift a crescut astfel fără tată și dependent de generozitatea unchilor săi. Totuși, educația lui nu a fost neglijată, fiind trimis la Kilkenny School, considerată cea mai bună școală din Irlanda. În 1682, Swift a fost admis la Trinity College din Dublin, obținând diploma de licență în arte în februarie 1686 special gratia („prin favoare specială”), un statut acordat atunci când un student nu respecta în totalitate regulamentele academice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Swift#/media/Fi%C8%99ier:Jonathan_Swift_by_Charles_Jervas_detail.jpg

Swift a rămas la Trinity College pentru a se pregăti pentru o diplomă de master în arte până în 1689, dar tulburările romano-catolice apărute în urma Revoluției Glorioase l-au determinat să plece în Anglia pentru siguranță. Acolo, a devenit secretar pentru Sir William Temple, o rudă îndepărtată a mamei sale, și a locuit la Moor Park, Surrey, cu intermitențe până la moartea lui Temple în 1699.

Temple era ocupat cu scrierea memoriilor sale și editarea unor eseuri, activități la care Swift a contribuit ca secretar. În această perioadă, Swift a profitat de vasta bibliotecă a lui Temple și a cunoscut-o pe Esther Johnson (cunoscută ulterior sub numele de Stella), fiica menajerei lui Temple. În 1695, Swift a fost hirotonit preot în Biserica Anglicană și a fost numit vicar de Kilroot, lângă Belfast.

La Moor Park, Swift și-a dezvoltat intelectul și, între 1696 și 1699, a scris A Tale of a Tub, o lucrare satirică ce atacă corupția din religie și educație. Publicată anonim în 1704, lucrarea este o combinație de trei piese: Povestea propriu-zisă, Bătălia Cărților și Discurs privind funcționarea mecanică a Spiritului, toate având ca țintă absurditățile și excesele din religie și cultură.

După moartea lui Temple, Swift s-a întors în Irlanda și a devenit capelan și secretar al contelui de Berkeley. A continuat să călătorească între Irlanda și Anglia și a câștigat recunoaștere în Londra pentru scrierile sale satirice. Deși era afiliat politic cu Whigii, Swift a devenit tot mai îngrijorat de politicile lor, în special de susținerea acordată nonconformiștilor religioși, fapt care l-a îndepărtat de această mișcare.

În 1710, Swift a început să colaboreze cu conservatorii, devenind unul dintre cei mai importanți scriitori ai partidului. În această perioadă, a redactat și jurnalul The Examiner și a scris pamfletul Conduita Aliaților, care a susținut necesitatea încheierii păcii cu Franța.

După moartea reginei Ana în 1714 și urcarea pe tron a lui George I, cariera politică a lui Swift în Anglia s-a încheiat, iar el s-a retras în Irlanda, unde a ocupat funcția de decan al Catedralei Sf. Patrick din Dublin. În anii următori, a început să scrie pamflete politice care se concentrau pe problemele sociale și economice ale Irlandei. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt Scrisorile lui Drapier (1724–1725) și A Modest Proposal (1729), o lucrare faimoasă pentru ironia sa amară, în care sugerează, în mod satiric, ca părinții săraci să își vândă copiii la cei bogați.

Capodopera lui Swift, Călătoriile lui Gulliver, a fost publicată în 1726 și a avut un succes imediat. Lucrarea, un amestec de aventură și satiră, critică slăbiciunile omenești și structurile politice prin intermediul personajului principal, Lemuel Gulliver, care întâlnește diverse societăți fictive pe parcursul călătoriilor sale. Cartea rămâne una dintre cele mai importante opere satirice din literatura universală.

Ultimii ani ai vieții lui Swift au fost marcați de boala Ménière, care îi provoca amețeli severe și l-a determinat să se retragă din viața publică. A murit în 1745, lăsând în urmă o moștenire literară de necontestat, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai mari scriitori satirici din lume.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Jonathan-Swift