1599 – Bătălia de la Șelimbăr

Bătălia de la Șelimbăr, desfășurată la 18/28 octombrie 1599, a fost o confruntare decisivă pentru Transilvania, între domnul Țării Românești, Mihai Viteazul (1593-1601), și principele Andrei Báthory (martie – octombrie 1599).

După ce a stabilit relații stabile cu Imperiul Otoman și cu Imperiul Habsburgic, Mihai Viteazul s-a confruntat cu două amenințări majore: principele Transilvaniei, Andrei Báthory, și domnul Moldovei, Ieremia Movilă (1595-1606), care îi cereau să renunțe la tron. Potrivit Letopisețului cantacuzinesc, Ieremia Movilă l-a îndemnat pe Báthory să se alieze cu el pentru a-l înlătura pe Mihai, iar dacă acesta nu ceda de bunăvoie, să ridice o oaste împotriva lui pentru a-l prinde și preda turcilor. Báthory a acceptat acest plan.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_%C8%98elimb%C4%83r#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Mihai_Viteazul_si_capul_lui_Bathory.jpeg

În fața acestei amenințări, Mihai a decis să acționeze și să cucerească atât Transilvania, cât și Moldova. El a încercat mai întâi să obțină sprijinul împăratului Habsburgic pentru îndepărtarea lui Báthory, dar acesta a refuzat din cauza problemelor cu otomanii în Ungaria Inferioară și a opoziției generalului imperial Giorgio Basta. Înainte de a-și pune planul în aplicare, Mihai a reușit să-i convingă pe conducătorii ambelor imperii că acțiunile sale nu le afectează interesele.

După ce și-a consolidat granițele, lăsând vornicul Dumitru cu 5.000 de oameni să le apere, Mihai Viteazul a pornit către Transilvania. Armata sa s-a divizat în două coloane: o parte, condusă de Mihai însuși, a traversat văile Buzăului și Teleajenului, iar cealaltă, sub comanda lui Udrea Băleanu, Baba Novac și boierii Buzești, a trecut prin Valea Oltului, îndreptându-se spre Sibiu. Cele două coloane s-au reunit la Tălmaciu pe 16/26 octombrie 1599.

Bătălia propriu-zisă a avut loc la Șelimbăr, unde Mihai dispunea de aproximativ 20.000 de soldați și 180 de tunuri, majoritatea mercenari, haiduci balcanici și secui. El și-a organizat trupele în trei linii: Baba Novac și haiducii săi pe flancul stâng, aga Leca pe dreapta, iar călăreții banului Mihalcea în centru. A doua linie era formată din 8.000 de călăreți, iar a treia linie includea boierii și garda domnească, servind ca rezervă.

Andrei Báthory avea doar 16.000 de soldați, organizați tot în trei linii, sub comanda generalului Gáspár Kórnis. Prima linie era formată din infanterie pe flancuri și cavaleria condusă de Moise Székely în centru, iar a doua linie era alcătuită din pedestrași. Spatele armatei transilvănene era apărat de zidurile Sibiului, cu 45 de tunuri amplasate pe poziții.

Luptele au început cu atacul lui Baba Novac, care a destabilizat flancul drept al armatei lui Báthory. În ciuda contraatacului transilvănean, centrul armatei lui Székely a cedat, pierzând drapelul principal al principelui. După ce flancul stâng al armatei muntene a fost temporar respins, Mihai Viteazul a intervenit personal cu trupele de rezervă, determinând armata lui Báthory să se retragă în dezordine. Principele Andrei Báthory a încercat să fugă în Moldova, dar a fost capturat și decapitat de secui.

Pe 22 octombrie/1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfal în Transilvania. Cronicarul maghiar István Szamosközy notează că Mihai, „călare pe roibul său de sânge nobil, plin de demnitate, mândru și împodobit”, a impus administrația românească în Transilvania după ce a cerut ca stările să jure credință întâi împăratului, apoi lui și fiului său.

Bibliografie orientativă:

• Marcu, George (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_%C5%9Eelimb%C4%83r