Ștefana Velisar Teodoreanu, romancieră, poetă și traducătoare română

Ștefana Velisar Teodoreanu (născută Marie Ștefana Lupașcu, de asemenea cunoscută ca Ștefana Velisar sau Lily Teodoreanu; n. 17 octombrie 1897, San Murezzan, cantonul Graubünden, Elveția – d. 31 mai 1995, România), a fost o romancieră, poetă și traducătoare română, soția scriitorului Ionel Teodoreanu. Încurajată de soțul ei să scrie, ea a fost o reprezentantă târzie a poporanismului tradițional, pe care l-a insuflat cu teme morale din ortodoxia română și cu ecouri ale literaturii moderniste. Lucrările sale de tinerețe coincid din punct de vedere tematic cu Primul Război Mondial și cuprind în principal romane centrate pe conflictele interne și triumfurile morale ale femeilor provinciale.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefana_Velisar_Teodoreanu#/media/Fi%C8%99ier:%C8%98tefan_Dimitrescu_-_Lili_Teodoreanu.png

Deși numele ei a rămas în umbră, chiar și printre criticii literari, precum Bianca Burță-Cernat, care o consideră „o prozatoare minoră, dar o excelentă traducătoare de limbă rusă”, alți specialiști, precum Elena Panait, susțin că opera ei nu a primit atenția meritată. Panait observă că operele Ștefanei sunt insuficient cunoscute, ceea ce explică referințele critice rare și contradictorii.

Deși adesea în umbra lui Ionel Teodoreanu, cărțile sale au fost apreciate. Romanul Calendar Vechi a primit Premiul Societății Intelectualilor Români, iar Viața cea de toate zilele a fost premiată de Academia Română.

Născută Maria Ștefana Lupașcu în stațiunea montană St. Moritz, Elveția, tatăl său a fost diplomat și unchiul filosofului francez Stéphane Lupasco. Mama ei, care a avut un rol redus în viața Ștefanei, a lucrat ca guvernantă pentru copii bogați. În copilărie, Ștefana a trăit la Paris și mai târziu s-a întors în România, fiind educată de Maria Delavrancea, soția lui Barbu Delavrancea. În casa acestora, la Iași, l-a întâlnit pe Ionel Teodoreanu, întâlnire care a marcat începutul unei relații intense și descrisă cu sensibilitate în cartea Ursitul.

Tatăl Ștefanei s-a opus relației dintre ea și Ionel, considerându-l nepotrivit, însă cei doi au găsit modalități de a depăși obstacolele. Nunta lor, deși intimă, a fost plină de momente emoționante și amuzante, iar după căsătorie, cuplul a avut doi copii, gemenii Ștefan și Osvald.

Scrierile Ștefanei reflectă aspectele vieții cotidiene, precum rolul de mamă și soție. Deși a stat în umbra lui Ionel, ea a continuat să scrie, publicând mai multe cărți care explorează experiențele și gândurile feminine din diverse perioade ale vieții. Ursitul, scris după moartea soțului ei, este o rememorare a tinereții lor, iar romanul Căminul surprinde emoții intense trăite într-un moment dificil.

În plus, Ștefana a avut o legătură strânsă cu scriitoarea Pia Pillat și a fost o susținătoare activă a rezistenței împotriva regimului comunist, ajutând-o pe Pia și pe soțul acesteia să scape de persecuțiile regimului.

Deși mai puțin cunoscută, Ștefana Velisar Teodoreanu rămâne un nume relevant pentru literatura română, în special prin personajele sale feminine care reflectă diversele etape ale vieții și condiția femeii.

Sursa: https://jupanesele.ro/stefana-velisar-teodoreanu-portret/