Albert Guttman, pianist român

Albert Guttman (n. 12 octombrie 1937, Galați – d. 28 februarie 2007) a fost un pianist român, cunoscut pentru cariera sa interpretativă și pedagogică remarcabilă, atât în țară, cât și în străinătate.

Născut în Galați, pe 12 octombrie 1937, Guttman și-a început studiile muzicale la vârsta de cinci ani sub îndrumarea Elizei Cernovodeanu. Primul care i-a remarcat talentul a fost actorul Gheorghe Timică, aflat în trecere prin oraș. Acesta l-a încurajat să își urmeze cariera în muzică.

În 1944, familia sa s-a mutat la București, unde Albert a continuat studiile de pian, teorie muzicală și armonie sub îndrumarea Mariei Cernovodeanu. La doar 12 ani, a fost admis la Conservatorul din București, la clasa de pian a reputatei Florica Musicescu, beneficiind de o dispensă specială de vârstă pentru a putea studia într-o instituție superioară de învățământ. După un an, a fost transferat la Școala Medie de Muzică, unde a studiat cu profesoara Ana Altenliu-Pitiș, obținând constant calificative excepționale.

În 1953, Guttman a câștigat prima ediție a Concursului Național al Tinerilor Soliști, iar în 1954 a fost admis din nou la Conservatorul Ciprian Porumbescu, absolvind în 1959. Pe durata studiilor, a obținut numeroase premii și distincții la concursuri naționale și a participat la festivalurile Institutelor de Artă.

După absolvire, Guttman a început cariera pedagogică în februarie 1960, când a fost numit corepetitor la Conservatorul din București. A câștigat concursul pentru postul de asistent la catedra de pian complementar, iar de-a lungul carierei sale a predat atât în România, cât și în străinătate. A participat la cursuri de perfecționare internaționale, inclusiv la Seminarul Muzical Internațional de la Weimar și la Academia Santa Cecilia din Roma, unde a fost bursier al guvernului italian și a obținut calificativul maxim.

În 1972, a devenit asistent oficial pentru muzică de cameră la Academia Santa Cecilia, colaborând cu muzicieni renumiți precum Pina Carmirelli și Amedeo Baldovino. După întoarcerea în România, a continuat să predea la Conservatorul din București și la Filarmonica din Ploiești.

În 1982, Guttman a fost numit pianist la Academia Internațională de Muzică Menuhin din Elveția, în urma obținerii premiului internațional Hephzibah Menuhin. De asemenea, a predat la școala de muzică din Saanen și la Academia de Muzică din Basel, unde a fondat catedra de acompaniament și a rămas activ până la pensionare, în 2004.

Sursa foto: AI
Pe plan interpretativ, Guttman a colaborat cu numeroși muzicieni de renume internațional, printre care Radu Aldulescu, Ion Voicu, Yehudi Menuhin și Jean-Pierre Rampal. După 1980, cariera sa s-a desfășurat în principal în afara României, susținând turnee în întreaga lume și având o activitate pedagogică semnificativă în Elveția.

Albert Guttman s-a stins din viață pe 28 februarie 2007, lăsând în urmă o carieră muzicală remarcabilă și un impact profund asupra generațiilor de muzicieni pe care i-a format.

Bibliografie: Andreea Chiselev, Portretul unui muzician: Albert Guttman, Editura Muzicală, București, 2012.