Dimitrie Alexandru Sturdza, istoric, economist și membru al Academiei Române

Dimitrie Alexandru Sturdza (n. 10 martie 1833, Miclăușeni, jud. Iași – d. 8 octombrie 1914, București) a fost un om politic, istoric, economist și membru al Academiei Române, având o contribuție semnificativă la dezvoltarea patrimoniului cultural și științific al acesteia. În cariera guvernamentală, s-a remarcat ca ministru al Finanțelor și președinte al Consiliului de Miniștri, fiind, de asemenea, președinte al Partidului Național Liberal și o figură activă pe scena politică românească.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitrie_A._Sturdza#/media/Fi%C8%99ier:Sturdza.jpg

Dimitrie Alexandru Sturdza provenea dintr-o familie boierească, tatăl său fiind vornicul Alexandru Sturdza. A urmat studii universitare în economie, finanțe și istorie la prestigioase universități din Germania, inclusiv la Berlin, Jena și Bonn. De la începutul carierei sale politice, Sturdza a fost un susținător al Unirii Principatelor, debutând ca secretar al Divanului ad-hoc din Moldova în 1857.

După Unirea Principatelor, Sturdza a devenit secretarul personal al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, dar ulterior a devenit adversarul acestuia, fiind implicat în „monstruoasa coaliție” care a contribuit la detronarea lui Cuza în 1866. După venirea lui Carol I, Sturdza a deținut diverse funcții în guverne liberale, inclusiv ministru al Agriculturii și Lucrărilor Publice, precum și agent diplomatic la Constantinopol.

Sturdza s-a remarcat în mod special ca ministru de Finanțe, implicându-se în soluționarea afacerii Strousberg, legată de concesionarea căilor ferate române către un consorțiu german. În 1879, Sturdza a negociat cu cancelarul german Otto von Bismarck, reușind să răscumpere căile ferate pentru statul român și să finalizeze această problemă care afecta independența economică a țării.

După moartea fraților Brătianu, Sturdza a preluat conducerea Partidului Național Liberal, fiind considerat o figură de tranziție între generația lui Ion Brătianu și cea a fiului său, Ionel Brătianu. Sturdza a fost prim-ministru al României în patru mandate, având și funcții importante precum ministru de Externe, unde a semnat prelungirea tratatului secret cu Austro-Ungaria.

Ultimii ani și activitatea academică

În ultimii ani ai carierei sale politice, Sturdza s-a confruntat cu opoziția internă din partid, fiind înlăturat din fruntea PNL de gruparea condusă de Eugeniu Carada, care îl sprijinea pe Ionel Brătianu. După retragerea din politică, Sturdza s-a concentrat pe activitatea academică, fiind membru și președinte al Academiei Române. A murit la vârsta de 81 de ani, în 1914.

Opere selectate

• Convențiunea cu Rusia (1877)
• Basarabia și Dobrogea (1878)
• Patruzeci de ani de domnie a Regelui Carol I (1907)
• Însemnătatea divanurilor ad-hoc din Iași și București (1912)

Dimitrie Alexandru Sturdza rămâne o figură influentă în istoria politică și culturală a României, având un impact important asupra dezvoltării statului modern și consolidării independenței naționale.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Dimitrie_Alexandru_Sturdza