Ilarion Pușcariu, pedagog și istoric român

Ilarion Pușcariu (pe numele de mirean Bucur Pușcariu; n. 5 septembrie 1842, Sohodolul Branului, Brașov – d. 26 august/8 septembrie 1922, Sibiu) a fost un pedagog și istoric român, membru de onoare al Academiei Române. S-a născut pe 5 septembrie 1842 în Sohodolul Branului, județul Brașov, într-o familie de preoți. A decedat pe 26 august/8 septembrie 1922, în Sibiu. A urmat studiile gimnaziale la Brașov (1855-1859) și Sibiu (1860-1864), unde a frecventat în paralel și cursurile Institutului Teologic (1861-1864). Și-a continuat studiile la Universitatea din Viena (1864-1869), obținând doctoratul în Filosofie în 1869.

A fost numit secretar al Arhiepiscopiei Sibiului și diacon necăsătorit în 1869, fiind hirotonit preot în 1870. A predat Studiile Biblice, Istoria Bisericească, Morala și Limba Română la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu între 1870 și 1878. În 1874 a fost tuns în monahism la mănăstirea Hodoș-Bodrog, primind numele de Ilarion și fiind hirotesit protosinghel în același an, iar în 1886 arhimandrit. A fost asesor (consilier) arhiepiscopesc între 1878 și 1889, iar din 1889 până în 1922 a fost vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. A fost hirotonit arhiereu la 16 octombrie 1921.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Pu%C8%99cariu#/media/Fi%C8%99ier:Ilarion_Puscariu.jpg

Ilarion Pușcariu a ocupat funcția de președinte al „Despărțământului Sibiu” al Astrei între 1877 și 1889 și vicepreședinte al Astrei între 1889 și 1901. În 1916, a devenit membru onorific al Academiei Române. A publicat numeroase manuale școlare și lucrări de istorie laică și bisericească, editând de asemenea documente importante. A colaborat cu diverse publicații românești din Transilvania, printre care „Telegraful Român”. De asemenea, a redactat „Foișoara” în 1876-1877 și a contribuit la realizarea „Enciclopediei Române” (3 volume, Sibiu, 1898-1904).

Printre lucrările sale se numără: Limba maternă (curs metodic de gramatică românească, Sibiu, 1875), Adică introducerea în cunoștința cărților Sfintei Scripturi (Sibiu, 1878), Principii de pedagogie generală (Sibiu, 1880), Manual de istorie bisericească (Sibiu, 1893) și Mitropolia românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania (Sibiu, 1900). A editat lucrarea fratelui său, Ioan Pușcariu, Notițe despre întâmplările contemporane (Sibiu, 1913).

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/ilarion-puscariu-84312.html