Salvatore Quasimodo, poet, critic literar și traducător italian

Salvatore Quasimodo (născut pe 20 august 1901, în Modica, Italia – decedat pe 14 iunie 1968, în Napoli) a fost un poet, critic literar și traducător italian. Inițial recunoscut ca un lider al poeților ermetici, Quasimodo a devenit, după al Doilea Război Mondial, un poet puternic, care a abordat problemele sociale contemporane. În 1959, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură.

Originar din Sicilia, Quasimodo era fiul unui angajat al căilor ferate. A studiat la Siracuza și Messina, urmând apoi cursuri de inginerie și matematică la Palermo. Mai târziu, s-a mutat în nordul Italiei și a obținut diploma de inginer la Roma. Deși a lucrat timp de 10 ani ca inginer pentru guvernul italian, Quasimodo a continuat să scrie poezie în timpul liber, o pasiune pe care o avea încă din copilărie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Salvatore_Quasimodo#/media/Fi%C8%99ier:Salvatore_Quasimodo_1959.jpg

Primele sale poezii au fost publicate în revista florentină Solaria. La început, Quasimodo a fost un discipol al poeților ermetici Giuseppe Ungaretti și Eugenio Montale. După publicarea primei sale colecții de poezie, Acque e terre (1930; „Ape și pământ”), a devenit treptat un lider al mișcării ermetice. După 1935, Quasimodo a abandonat ingineria pentru a preda literatura italiană la un conservator din Milano. Colecțiile sale de poezii ulterioare, cum ar fi Oboe sommerso (1932; „Oboe scufundat”), Odore di eucalyptus (1933; „Parfum de eucalipt”) și Erato e Apollion (1936), reflectă stilul ermetismului, caracterizat prin simbolism abstrus și sofisticat, dar conțin și poezii care se îndepărtează de temele personale pentru a aborda probleme contemporane. Perioada sa ermetică s-a încheiat cu publicarea colecțiilor Poesie (1938) și Ed è subito sera (1942; „Și deodată se face seară”).

După război, convingerile sociale ale lui Quasimodo au devenit centrale în opera sa, începând cu Giorno dopo giorno (1947; „Zi după zi”) și continuând până la moartea sa. Multe dintre poeziile sale din această perioadă reflectă nedreptățile regimului fascist, ororile războiului și vinovăția Italiei. Poeziile sale ulterioare, simple în limbaj, oferă o imagine concretă și imediată a realităților timpului. Printre volumele publicate se numără La terra impareggiabile (1958; „Pământul incomparabil”), Tutte le poesie (1960) și Dare e avere (1966; „A da și a avea”).

Între mijlocul anilor 1930 și până la moartea sa, Quasimodo a realizat o serie impresionantă de traduceri, incluzând un grup de Lirici greci (1940), piese de Eschil, Sofocle și Euripide (colectate în Tragici greci, 1963), poezii ale latinilor Catullus, Ovidiu și Virgil, șase piese de William Shakespeare, Tartuffe de Molière și poezii ale poeților din secolul al XX-lea, precum E.E. Cummings și Pablo Neruda. De asemenea, a editat două antologii de poezie italiană și a scris numeroase eseuri critice, adunate în Il poeta e il politico e altri saggi (1960; „Poetul și politicianul și alte eseuri”) și Scritti sul teatro (1961), o colecție de recenzii de teatru.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Salvatore-Quasimodo