Ioan Slavici, scriitor, jurnalist și pedagog român

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, Imperiul Austriac – d. 17 august 1925, Panciu, Putna, România) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

Ioan Slavici s-a născut în localitatea Şiria, fiind al doilea copil al lui Sava Slavici și al Lenii Savu (născută Borlea). Avea o soră mai mare, Măriuca, care s-a căsătorit cu Iosif Rusu și a devenit mama lui Ioan Russu-Șirianu, un cunoscut politician, istoric și jurnalist.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici#/media/Fi%C8%99ier:Ioan_Slavici.jpg

În copilărie, Slavici a avut parte de o libertate neîngrădită, pe care a descris-o ulterior ca fiind „înspăimântător de fericită” în volumul său autobiografic Amintiri din 1924. Era un copil năzdrăvan, cunoscut pentru năzbâtiile sale: spargea ferestrele vecinilor, fura fructe, deranja câinii, călărea caii din jurul satului și se aventura să înoate în ape adânci, deși nu știa să înoate. Uneori, dormea sub cerul liber pe dealurile din apropiere împreună cu alți băieți.

Educația sa a început la școala din biserică, unde copiii deveneau dieci la sărbători, dând răspunsuri liturgice. Cântatul la strană era un semn de distincție, iar cei care citeau Apostolul erau priviți ca eroi în comunitate. Sentimentul religios al lui Slavici și interesul pentru literatură s-au născut încă din copilărie, influențate de povestirile captivante ale bunicului său, Mihai Fercu. Acesta îi promitea povești în schimbul unei bune purtări.

În 1854, Slavici a devenit elev la școala din Șiria, unde învăța sub îndrumarea lui Avram Voștinar, un dascăl sever. La vârsta de 11 ani, a fost transferat la o școală primară din Arad, unde a fost nevoit să finalizeze clasa a patra pentru a putea intra la gimnaziu. A continuat să învețe la gimnaziul maghiar din Arad, deoarece nu exista un gimnaziu românesc. Ulterior, a studiat la Liceul Piarist din Timișoara, unde a învățat limba germană, și la Liceul Maghiar din Arad, unde și-a găsit prima dragoste, Luize.

După terminarea studiilor liceale, Slavici s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Pesta în 1868. A participat activ la înființarea societății studenților români „Petru Maior” și a susținut politica de federalizare a Transilvaniei în cadrul Imperiului Habsburgic. În 1869, din cauza dificultăților financiare, s-a întors la Șiria, unde a lucrat ca secretar la notarul din sat. A ales să își efectueze serviciul militar la Viena pentru a continua studiile de Drept, rămânând acolo cu întreruperi timp de patru ani. Acolo, a legat o prietenie strânsă cu Mihai Eminescu, iar împreună au organizat în 1871 celebrarea a 400 de ani de la fondarea mănăstirii Putna.

Bibliografie

• Negoițescu, I. – Istoria literaturii române (1800-1945), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
• Marcea, Pompiliu – Slavici, Editura Facla, Timișoara, 1978.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Slavici