Constantin Brâncoveanu, sfântul voievod martir

Constantin Brâncoveanu s-a născut în 1654 în localitatea Brâncoveni din județul Olt și a decedat pe 15/26 august 1714 la Constantinopol, Turcia. A fost domnitor al Țării Românești și un protector al artei și culturii. Tatăl său, Matei Brâncoveanu, cunoscut sub numele de Papa, a fost ucis în 1655 în timpul răscoalei seimenilor, iar mama sa a fost Stanca Cantacuzino. Constantin a crescut sub îngrijirea rudelor din partea mamei, mai ales a unchiului său, Constantin Cantacuzino. A primit o educație corespunzătoare rangului său, învățând, pe lângă limba română, și greacă și turcă. Și-a completat cunoștințele în timpul unor misiuni în Transilvania și la Constantinopol.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu#/media/Fi%C8%99ier:CBrancoveanu.jpg

Brâncoveanu s-a căsătorit cu Marica și au avut împreună unsprezece copii: patru fii, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și șapte fiice, Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda. A devenit domnitor al Țării Românești pe 29 octombrie 1688, sprijinit de unchii săi, Constantin și Mihai Cantacuzino, care l-au ajutat să preia tronul în locul nepotului lor, Gheorghe Cantacuzino.

Domnia sa a fost marcată de lupte pentru supremație între Imperiul Austriac și Imperiul Otoman, ambele dorind să atragă Țara Românească de partea lor. Brâncoveanu a încercat să mențină independența Munteniei, evitând soarta Transilvaniei, care fusese cucerită de austrieci. A jonglat cu alianțe între turci, austrieci și ruși, dar în 1706 a intrat în conflict cu familia Cantacuzino, care a început să uneltească împotriva sa la Poarta Otomană.

În 1714, Constantin Brâncoveanu a fost arestat împreună cu familia sa și dus la Constantinopol, unde toată averea sa din țară a fost confiscată. Pe 15/26 august 1714, Brâncoveanu și cei patru fii ai săi, împreună cu clucerul Ianache Văcărescu, au fost decapitați în fața sultanului Ahmed al III-lea, iar trupurile lor au fost aruncate în mare.

Moștenirea lui Brâncoveanu este complexă, fiind recunoscut ca un lider politic abil care a reușit să asigure o perioadă de stabilitate pentru Țara Românească timp de un sfert de secol. De asemenea, a fost un mare protector al artelor și culturii, un adevărat mecena al Orientului ortodox.

Bibliografie: Cernovodeanu, Paul; Constantiniu, Florin (redactori coordonatori) – Constantin Brâncoveanu, Editura Academiei R.S.R, București, 1989.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu