Jurnal FM 
„Oameni care au fost”. Alexandru Vaida-Voievod, politician român, medic și publicist…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on februarie 29, 2024
Motto: „Daţi-mi voie, să vă adresez un apel. Dorinţa Guvernului pe care îl reprezint este ca să introducem obiceiuri europene” – Alexandru Vaida-Voievod, 1929, discurs ministerial în Parlamentul României
Stimați amici, ca de obicei, joia, la Jurnal FM și „Jurnal de Brașov”, la rubrica „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități de excepție care au marcat istoria, viața și cultura nației noastre. Astăzi vă invit să vă amintiți de câteva repere importante din viața unui membru important al „intelighenției” ardelene care a marcat istoria noastră din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului trecut. Este vorba despre Alexandru Vaida-Voievod, mare politician român, medic, publicist, unul dintre liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român din Transilvania, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc. Unul dintre marii politicieni ai perioadei interbelice, Alexandru Vaida-Voevod a debutat ca un ferm susţinător pentru drepturile naţionale a românilor din Ardeal, iar după Unirea din 1918 şi fuziunea „naţionalilor” cu „ţărăniştii”, s-a numărat printre liderii marcanţi ai noului Partid Naţional Ţărănesc. Ca repere importante „de început și de sfârșit” ale vieții sale, Alexandru Vaida-Voievod s-a născut la data de 27 februarie1872, la Olpret (astăzi comuna Bobâlna, în județul Cluj) și a trecut la cele veșnice la 19 martie 1950, la Sibiu. În activitatea sa politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat, timp de trei mandate, funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri (adică prim-ministru al guvernului României), remarcându-se şi la conducerea Ministerului de Interne, dar şi a Ministerului de Externe. A sprijinit la timpul respectiv regimul autoritar instituit de regele Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe naţional-ţărănişti şi și-a întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare, a fost numit consilier regal al lui Carol al II-lea, iar acesta l-a folosit constant pentru a-şi justifica regimul, mizând pe credibilitatea unor politicieni cu experienţă, care erau fideli monarhiei.
Alexandru Vaida-Voevod s-a născut într-o familie românească veche şi bogată care se înrudea cu mari personalităţi politice şi bisericeşti din trecutul Transilvaniei, cu episcopul Ioan Bob şi cu Ioan Lemeny, urmaşul acestuia, iar bunicul său era Alexandru Bohăţel, participant la revoluţia de la 1848. Strămoşii săi erau de loc din Gârbou şi fuseseră înnobilaţi la 15 noiembrie 1627 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, motiv pentru care şi-a adăugat la nume sintagma de „Voevod”. A fost fiul lui Dionisie Vaida, participant la mişcarea naţională a românilor ardeleni, pe care a sprijinit-o material şi moral, iar vărul său primar, preotul Gavril Vaida, a fost bunicul mamei lui Corneliu Coposu. Şcoala primară a urmat-o la Cluj, iar liceul la Bistriţa şi la Braşov, locuri unde s-a format intelectual într-un mediu german, fapt care i-a permis înscrierea ulterioară la Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii din Viena. Aici, în capitala austriacă, a fost membru al organizaţiei studenţeşti „România jună”, devenind și preşedintele acesteia. La douăzeci de ani, el s-a angajat în mişcarea naţională alături de colegii săi de la universitate. Merită amintit și că asupra lor a avut o influenţă aparte juristul şi politicianul Aurel C. Popovici care se afla la studii în oraşul Graz. Anual, la 3/15 mai, Alexandru Vaida-Voevod participa activ alături de colegii săi studenţi la sărbătorirea revoluţiei de la 1848. La această dată, se celebra marea adunare națională ce avusese loc la Blaj! Interesul lui pentru politică a început să crească în perioada studenției, astfel încât era prezent la conferinţele organizate de societatea „Politische Gesellschaft”, conferințe unde erau invitaţi să ţină prelegeri 0cunoscuți și apreciați profesori, gazetari sau politicieni. S-a implicat, de asemenea, în campania electorală a lui Karl Lueger, cel care care a devenit primar al Vienei din partea Partidului Creştin-Social. Alexandru Vaida-Voevod a colaborat, totodată, cu Aurel C. Popovici la elaborarea în 1891 a „Replicii” junimii academice române către studenţii maghiari ca răspuns la „Memoriul” studenţilor maghiari de la universităţile din Budapesta şi Cluj. „Replica” s-a bucurat de succes în rândul opiniei publice internaţionale, iar în anul 1892, a fost tipărită în cinci limbi de circulaţie europeană. Prin acest document, bazat pe legile şi datele statistice oficiale ale statului maghiar erau evocate autonomia naţională, federalismul şi separarea românilor şi a ungurilor din punct de vedere politic, astfel încât fiecare să aibă propriul teritoriu naţional în cadrul Imperiului Habsburgic.
În anul 1893, Alexandru Vaida-Voevod a vizitat România şi a luat parte la Sibiu la Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român, partid de care şi-a legat ulterior destinul. La Conferinţa acestui partid de la Sibiu, preşedinte al partidului a fost ales dr. Ioan Raţiu şi s-a hotărât elaborarea unui „Memorandum” al românilor, adresat împăratului de la Viena. „Memorandumul” a fost redactat pentru a susţine revendicările românilor din imperiu şi a denunţa politica de asuprire naţională şi intoleranţa practicată de guvernul de la Budapesta. Alexandru Vaida-Voevod a asistat la elaborarea proiectului de către Iuliu Coroianu în casa bunicului său, Alexandru Bohăţel. După cum se cunoaște, împăratul Franz Joseph a refuzat să acorde o audienţă delegaţiei, iar semnatarii şi conducătorii acţiunii au fost trimişi în judecată. A făcut parte dintr-un Comitet Naţional care a ţinut locul celor întemniţaţi, iar pe manifestul lansat în timpul procesului de la Cluj apare semnătura sa, alături de cea a preotului Vasile Lucaciu. Alexandru Vaida-Voevod și-a început cariera de ziarist la ziarul „Dreptatea” din Timişoara. În anul 1896, Alexandru Vaida-Voevod a reuşit să-i determine pe colegii săi români de la Universitatea din Viena să pregătească manifestaţiile împotriva „Mileniului…”, sărbătoare a Ungariei care marca un mileniu de la stabilirea maghiarilor pe teritoriul ţării. Iniţiativa studenţească a fost sprijinită de cercurile naţionaliste austriece şi de presa vieneză și el a reuşit să mobilizeze studenţimea pentru a lua parte la trei adunări de protest la Universitate, în sala Wimberger şi în Prater. Ulterior, în 1899, după absolvirea studiilor, a început să practice medicina, în timp desfăşurând şi o activitate în cadrul Partidului Naţional Român, unde s-a situat până la moartea lui Ioan Raţiu în gruparea care îl susţinea pe preşedinte. După închegarea mişcării „neoactiviste” din jurul ziarului „Libertatea” apărut la Orăştie, a trecut în tabăra curentului politic decis să reorganizeze partidul şi să adopte un program nou corespunzător schimbărilor care s-au produs în imperiu şi în societatea românească.
S-a implicat, de asemenea, în pregătirea şi desfăşurarea Conferinţei Partidului Naţional Român din 10 ianuarie 1905 de la Sibiu care a adus triumful „noului val” de politicieni adepți ai curentului „activist” din care mai făceau parte Iuliu Maniu, Aurel Vlad şi Nicolae Comşa. Ulterior, a candidat, a fost ales și a activat ca deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a distins ca unul din deputaţii cu vederi democratice. Deşi, în anul1905, Alexandru Vaida-Voevod a înregistrat o înfrângere în prima campanie electorală pentru Parlamentul Ungariei, el a fost ales ca deputat la mai puţin de un an, prin decretarea de alegeri anticipate. A reuşit să îşi păstreze mandatul până în anul1918, atunci când s-a destrămat imperiul bicefal. Alexandru Vaida-Voevod a avut o contribuţie foarte importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe data de 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea, s-au desfăşurat lucrările Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român și în cadrul acestora s-a hotărât ca naţiunea română din Austro-Ungaria, „liberă de orice înrâurire străină”, să-şi aleagă „aşezarea ei printre naţiunile libere”. Rezoluţia Comitetului Executiv a fost citită de către Alexandru Vaida-Voevod în Parlamentul din Budapesta pe data de 5/18 octombrie. Pe data de 1 decembrie 1918, a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, acolo unde cei 1228 de delegaţi aleşi ai românilor „din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” au votat Rezoluţia Unirii care „decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.
După acest eveniment istoric, Alexandru Vaida-Voevod a ajuns membru al Consiliului Dirigent, pentru a pregăti unificarea administrativă cu „Vechiul Regat” şi s-a numărat între cei patru delegaţi ardeleni care au adus regelui Ferdinand I „Rezoluţia Unirii” pentru a fi ratificată. Ca lider marcant al Partidului Naţional Român, Alexandru Vaida-Voevod a fost numit ministru de stat pentru Transilvania în primele guverne de după Unire. În alegerile de la începutul lunii noiembrie 1919, primele ținute pe baza votului universal, Partidul Naţional Român a obţinut 169 mandate de deputat şi 76 mandate de senator, cel mai mare număr dintre partidele participante. Pe de altă parte, niciun partid nu a reuşit să obţină majoritatea mandatelor pentru a susţine un Consiliu de Miniştri, astfel a fost nevoie de formarea unei coaliţii. În acest sens, la data de 25 noiembrie 1919, s-a format Blocul Parlamentar. Iniţial, regele Ferdinand l-a solicitat pe Iuliu Maniu să prezideze noul guvern, dar acesta a refuzat pe motiv că nu vorbea suficient de bine limba franceză, limba oficială a Conferinţei de Pace de la Paris. De fapt, Iuliu Maniu nu dorea să-şi lege numele de semnarea Tratatului cu Austria, a cărui tergiversare dura de mai bine de şase luni. Prin acesta, Marile Puteri urmăreau să-şi creeze baza legală pentru a interveni în treburile interne ale României, sub pretextul supravegherii modului cum erau respectate „drepturile minorităţilor naţionale”.
În cele din urmă, pe 1 decembrie 1919, noul guvern este alcătuit sub conducerea lui Alexandru Vaida-Voevod, vicepreşedinte al Partidul Naţional Român, în timp ce Iuliu Maniu şi-a păstrat funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent. Pe 29 decembrie, Parlamentul ratifică legile prin care se consfinţea Unirea, iar la 10 ianuarie 1920, prim-ministrul a fost nevoit să plece în străinătate pentru a obţinea recunoaşterea internaţională a actelor Unirii. Drept urmare, el nu şi-a mai putut exercita, practic, prerogativele, iar în locul său a rămas „la cârma” guvernului Ştefan Cicio Pop. Alexandru Vaida-Voevod nu a mai reuşit să revină în fruntea guvernului său, pentru simplul fapt că „manevrele” politice ale lui Ionel Brătianu au forțat căderea acestui guvern. Câțiva ani mai târziu, la 10 octombrie 1926, a avut loc istorica fuziune dintre Partidul Naţional Român şi Partidul Ţărănesc, noua formaţiune intitulându-se Partidul Naţional Ţărănesc, iar Alexandru Vaida-Voevod s-a impus rapid ca unul dintre liderii acestui partid. În prima parte a guvernării naţional-ţărăniste (din perioada 1928-1931), Vaida-Voevod a fost numit ministru de Interne ( în perioada10 noiembrie 1928 – 8 octombrie 1930, cu o scurtă pauză între 7- 13 iunie, în perioada „restauraţiei” carliste). Partidul Naţional Ţărănesc a fost chemat din nou la putere pe 6 iunie 1932 cu Alexandru Vaida-Voevod ca prim-ministru, deoarece Maniu se auto-suspendase de la conducerea partidului pentru a lupta „împotriva camarilei regale”. După unele neînţelegeri cu Nicolae Titulescu, Vaida-Voevod şi-a depus mandatul în ziua de 17 octombrie 1932. Regele a apelat, din nou, la Iuliu Maniu, care a acceptat să formeze noul guvern după ce a obţinut promisiunea că va avea „mână liberă” în conducerea treburilor statului. Spre finalul anului 1932, contradicţiile dintre Carol al II-lea şi Iuliu Maniu s-au accentuat, iar momentul rupturii s-a ivit în ianuarie 1932, atunci când colonelul Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei, şi Constantin Dumitrescu, comandantul Jandarmeriei, au recurs la acte de frondă faţă de ministrul de Interne, țărănistul Ion Mihalache. Când acesta a cerut înlocuirea celor doi, regele a refuzat acest lucru. Drept urmare, Iuliu Maniu s-a solidarizat cu colegul său de partid şi de guvern şi a demisionat din funcţie la data de 12 ianuarie 1933. Două zile mai târziu s-a format un nou cabinet naţional-ţărănist în frunte cu Alexandru Vaida-Voevod, iar câteva zile mai târziu, Maniu a declarat că adevărata cauză a demisiei sale a fost nepotrivirea punctului său de vedere cu cel al suveranului asupra felului de a asuma răspunderea guvernării. Ulterior, Iuliu Maniu a demisionat la 2 aprilie 1933 din funcţia de preşedinte al Partidul Naţional Ţărănesc, în care a fost ales, la 6 mai, Alexandru Vaida-Voevod. Declarându-se „simplu membru” al Partidul Naţional Ţărănesc, Iuliu Maniu s-a angrenat într-o politică de hărţuire a lui Carol al II-lea şi a camarilei acestuia, neezitând să critice şi guvernul, care ar fi acţionat după sugestia „forţelor oculte”. „Afacerea Skoda” a continuat să ţină capul de afiş al presei româneşti, precum şi în cadrul dezbaterilor parlamentare, timp de un an şi jumătate. Încercarea lui Carol al II-lea de a-l implica pe Iuliu Maniu în „Afacerea Skoda” nu a dat rezultate. Neputând face faţă problemelor cu care se confrunta România şi negăsind sprijinul necesar în Partidul Naţional Ţărănesc, Alexandru Vaida-Voevod a demisionat pe data de 9 noiembrie 1933. Recunoscând că tactica sa „a dat greş” şi că „în politică greşelile nu se iartă”, Alexandru Vaida-Voevod a demisionat şi din funcţia de preşedinte al partidului la 21 noiembrie în același an.
Alexandru Vaida-Voievod, politician român, medic și publicist…
Pas cu pas, susţinerea manifestată constant de Vaida-Voevod pentru politica regelui a determinat despărţirea sa de Partidul Naţional Ţărănesc. Pe 25 februarie 1935, Alexandru Vaida-Voevod îşi fondează propriul partid, Frontul Românesc, prin care va sprijini măsurile autoritare ale şefului statului și a devenit unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai acestuia, susținere prin care Carol al II-lea şi-a legitimat propriul regim autoritar. Din anul1938, Alexandru Vaida-Voevod a fost numit consilier regal, apoi a fost ales preşedinte al Adunării Deputaţilor (în perioada 9 iunie 1939 – 5 septembrie 1940). Mai mult, în perioada 20 ianuarie – 22 iunie 1940, regele Carol al II-lea l-a numit la conducerea Frontului Renaşterii Naţionale, „unica organizaţie politică în stat”, sub „comanda supremă” a regelui Carol. Evenimentele politice ulterioare au determinat ieşirea lui Alexandru Vaida-Voevod de pe scena politică. După anii de război, la 24 martie 1945, a fost arestat de către autorităţile comuniste, iar în anul1946 a fost pus în situația de „arest la domiciliu” la Sibiu, unde îşi petrece restul vieţii, până la moartea sa în 1950, la vârsta de 78 de ani.
Alexandru Vaida-Voievod, politician român, medic și publicist…
Mormântul lui Alexandru Vaida-Voevod se află în cimitirul „Bisericii dintre Brazi” din Sibiu, unde a fost reînhumat abia în 1990. Până atunci, rămășițele sale pământești fuseseră ascunse, în secret, într-o criptă din subsolul unei capele romano-catolice din Cimitirul Municipal Sibiu, unde au fost descoperite, la dorința urmașilor săi, în urma cercetărilor preotului ortodox, de atunci, al Bisericii dintre Brazi, Mihai Sămărghițan. Pe terenul de lângă „Biserica dintre Brazi” din Sibiu, Mitropolia Română Unită cu Roma (greco-catolică) a ridicat un monument în cinstea lui Alexandru Vaida-Voevod, monument care a fost dezvelit la data de 28 noiembrie 2018.
Alexandru Vaida-Voievod, politician român, medic și publicist…
Pentru astăzi, am terminat de povestit și ne întâlnim joia viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007,
Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003
Liviu Maior, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles (însemnări, memorii, scrisori), Ed. Sincron, 1993
https://bjastrasibiu.ro/alexandru-vaida-voevod-omul-politic-providential-150-de-ani-de-la-nastere/
https://www.rador.ro/2018/12/02/personalitati-care-au-creat-romania-mare-alexandru-vaida-voevod/
https://scaasr.ro/wp-content/uploads/2022/10/alexandru-vaida-voevod-francmason-si-om-politic.pdf
https://www.tribuna.ro/stiri/cultura/140-de-ani-de-la-nastere-alexandru-vaida-voevod-75193.html
http://www.radioresita.ro/303471/alexandru-vaida-voevod-si-contributia-sa-la-marea-unire
https://romanialibera.ro/aldine/history/cine-a-fost-vaida-voievod–188007
https://cararilevirtutii.ro/alexandru-vaida-voievod/
https://www.scribd.com/document/479571859/Alexandru-Vaida-Voevod-Memorii-vol-1-pdf
https://mirceavaidavoevod.ro/project/scrisori-de-la-conferinta-de-pace-paris-versailles-1919-1920/
