Jurnal FM 
„Mașina Timpului”. Despre un premier asasinat de sărbători: I. G. Duca…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 20, 2023
Motto: „Îmi este indiferent ce va fi cu persoana mea.(…) Am conştiinţa că mi-am îndeplinit datoria. Poate voi pieri. Dar ce importă? E riscul sarcinii de a guverna” – I. G. Duca, decembrie 1933
Stimate amice și stimați amici, azi voi continua, ca în fiecare zi de miercuri, cu o nouă „felie” din „Mașina Timpului”…Azi, va fi vorba despre teroarea ca armă politică, „împlinită” prin asasinat politic. Cam dur spus, dar această „metodă” face parte, din păcate, și din istoria României noastre. Eliminarea fizică a adversarilor politici nu este un fenomen specific secolelor al XIX-lea ori al XX-lea, ci este unul frecvent întâlnit încă din antichitate, ca să ne amintim doar de celebrul caz al asasinării lui Cezar în anul 44 î.Hr., dar uciderea liderilor de opinie şi a figurilor publice, care ar fi avut orice altă părere decât cea oficială sau cea agreată de un grup de forţă anume, este o exacerbare a unui act, în sine unul abominabil. Pe de altă parte, terorismul, indiferent de cine îl practică şi în ce scop, este un produs majoritar al ultimelor două veacuri și nu ne-a dus prea departe, ca specie, de momentul apropiat (la scară cosmică), când primii Homo Sapiens se certau și se omorau pentru resurse, pentru vreo halcă de carne ori vreo două-trei banane…De aceea, m-am gândit ca astăzi să vă aduc în atenție o scurtă poveste despre viața și, mai ales, moartea celui care a fost Ion Gheorghe Duca, jurist, memorialist şi om politic liberal, preşedinte al PNL (în perioada1930-1933), parlamentar, ministru în mai multe rânduri și prim-ministru (noiembrie-decembrie 1933).
Uciderea lui I. G. Duca, la final de decembrie 1933, a însemnat începutul sfârşitului perioadei de democraţie instaurate odată cu venirea lui Carol I în 1866 şi îndreptarea României cu paşi mari către totalitarism. De toate felurile și „modelele”…Vă reamintesc că, în istoria României, există trei cazuri de şefi de guvern asasinați în timpul mandatului: Barbu Catargiu, ucis în 1862, I. G. Duca, în anul 1933 şi Armand Călinescu în 1939. Eliminarea fizică a rivalilor politici, dar şi a liderilor de opinie a devenit mai mult decât o modă în deceniile următoare asasinării lui Duca. Pe rând, pradă fenomenului declanşat de uciderea acestuia, au căzut liderii politici ai vechilor partide, legionari, antonescieni, comunişti, intelectuali, reprezentanţi ai minorităţilor etnice şi religioase, dar şi întreprinzători şi ţărani. Din acest moment şi până în decembrie 1989, sancţionarea unei opinii diferite nu s-a făcut cu un argument, ci cu un glonţ sau cu ani grei de teroare şi puşcărie, iar adevăratul stăpân al României au devenit, pe rând sau deodată, frica, groaza, teama continuă etc.
Merită să pomenim și câteva date despre viața sa. După cum ne arată sursele, Ion Gheorghe Duca s-a născut la 20 decembrie 1879, în Bucureşti (și a trecut la cele veșnice la 29 decembrie 1933, la Sinaia). Duca a fost un reputat jurist, om politic, ucenic al „şcolii politice” a lui Ionel Brătianu și a devenit, treptat, cel mai apropiat colaborator al acestuia, fruntaşul liberal pregătindu-l din vreme să preia frâiele partidului liberal. Ion Gheorghe Duca a avut o ascensiune politică fulminantă, devenind deputat, ministru, preşedinte al PNL şi preşedinte al Consiliului de Miniştri, adică, așa cum zicem azi, prim-ministru. A fost, printre altele, unul dintre teoreticienii de elită ai liberalismului românesc, sintetizând în numeroase lucrări şi discursuri principiile doctrinei liberale în perioada interbelică. Ion Gheorghe Duca și-a menţinut atitudinea sa consecventă împotriva restauraţiei carliste, însă situaţia electorală dificilă în care se afla partidul său l-a determinat pe Duca să facă numeroase concesii şi să accepte colaborarea cu şeful statului. Concepţia politică a sa l-a îndemnat să lupte împotriva mişcărilor extremiste şi anarhice, iar înalta sa moralitate l-a îndemnat să critice vehement derapajul politic al regelui spre autoritarism. Cel mai probabil, acest fapt i-a adus, în cele din urmă, sfârşitul tragic, fiind ucis de un comando legionar pe peronul gării din Sinaia. Câteva repere despre viața sa merită amintite, în acest context. Ion Gheorghe Duca era fiul inginerului Gheorghe Duca, fost director al CFR şi al Şcolii de Poduri şi Șosele, şi al Luciei Ghica. În anul 1897, devine absolvent al vestitului Liceu „Sfântul Sava”, după care pleacă la Paris unde îşi obţine doctoratul în drept, cu lucrarea „Les societés cooperativés en Roumanie” (1902). Revenit în ţară, Duca a intrat iniţial în magistratură ca ajutor de judecător la Tribunalul Râmnicu Vâlcea, iar după numai trei luni a fost numit director al Casei Centrale a Băncilor Populare de către Vintilă Brătianu. Devine membru al Partidului Naţional Liberal, iar în anul 1907 a fost ales deputat de Vâlcea. Între timp, Duca se dovedise un publicist redutabil încă din anii studenţiei, prin interesantele sale colaborări la prestigiosul cotidian „Universul” şi la revista „Viaţa românească”, astfel că a fost numit director al oficiosului liberal „Viitorul”. Cu permisiunea dumneavoastră, fac o nouă pauză în subiectul articolului și reiau anunțul meu prin care vă spuneam că zilele trecute, chiar de Moș Nicolae, mi-a ieșit de sub tipar cartea „Jurnal cu oameni și povești”, la Editura Creator din Brașov și pe care v-o recomand cu drag. O puteți comanda la linkul următor, dacă veți considera că merită, cu încă o carte-cadou, „Poveste de Crăciun” de Charles Dickens! Din ianuarie, colo după jumătatea lunii, o veți putea găsi și fizic în Librăria „Șt.O.Iosif” a grupului Libris, după finalizarea renovării acesteia. Cel mai probabil, pe la final de ianuarie, va avea loc și lansarea oficială a cărții. Vă mulțumesc pentru răbdarea de a citi micul meu anunț!
Fiind un bun „învățăcel” la „şcoala politică” a lui Ion I. C. Brătianu, așa cum aminteam anterior, Duca a devenit, pas cu pas, cel mai apropiat colaborator al acestuia, fruntaşul liberal pregătindu-l din timp să preia frâiele partidului după dispariţia sa. Astfel, la numai 35 de ani, este numit la conducerea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice la data de 4 ianuarie 1914. I.G.Duca a avut o ascensiune politică fulminantă, ocupând un portofoliu ministerial în toate guvernele liberale. Ca ministru de Externe, în anul 1924, a fost ales preşedinte al Comisiei pentru reducerea armamentelor şi, în această calitate, vicepreşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor. Opiniile lui cu privire la politica externă a României îmbrăţişau principii care aşezau ţara într-o postură demnă în relaţiile cu celelalte state. I.G.Duca era de părere că diplomaţia României trebuie să fie „o politică de alianţe, chiar de alianţe intime şi credincioase, dar nu o politică de supunere oarbă şi de abdicare a oricărei individualităţi şi a oricărui spirit de iniţiativă, o politică în care trebuie să ne bizuim mai mult pe noi decât pe alţii”. După moartea regelui Ferdinand, I. G. Duca se pronunţă împotriva revenirii în ţară a lui Carol, declarând că „preferă să i se taie o mână decât s-o întindă aventurierului”. Dură remarcă, care l-a costat mult în cele ce au urmat…I. G. Duca a fost ministru de Interne într-o perioadă marcată puternic de frământările politice care au avut loc după moartea regelui Ferdinand I (20 iulie 1927) şi a prim-ministrului Ion I. C. Brătianu (24 noiembrie 1927). Pentru a evita orice manifestare ostilă după moartea regelui sau o eventuală încercare a lui Carol de a reveni în ţară, Ministerul de Interne a luat măsuri severe de siguranţă. Printr-un ordin al Direcţiei Generale a Siguranţei Statului, au fost detaşate forţe poliţieneşti „destoinice şi pătrunse de simţul datoriei” la punctele de frontieră pentru a putea preveni o încercare a fostului principe de a se întoarce în ţară în mod fraudulos. În anul 1928, în condiţiile manifestărilor de nemulţumire faţă de guvernarea liberală, opoziţia național-țărănistă încearcă să răstoarne guvernul prin organizarea unui așa-zis „marş asupra Bucureştilor”, marș care trebuia să pornească de la Alba Iulia, unde era organizată o mare adunare populară. Ministerul de Interne a trebuit să facă faţă acestei presiuni prin concentrarea trupelor de jandarmi şi însoţirea manifestanţilor.
Ca ministru de Interne, I. G. Duca s-a manifestat fără compromisuri împotriva mişcărilor extremiste, cu deosebire împotriva Gărzii de Fier, pentru care a demonstrat clar că nu avea nicio milă! Într-un discurs din decembrie 1933, el afirma: „Azi mai mult ca oricând ordinea, ordinea materială şi cea morală constituie condiţiunea esenţială a oricărei rodnice înfăptuiri. Suntem, deci, hotărâţi, tocmai pentru a ne putea aplica programul şi salva ţara să menţinem cu orice preţ şi împotriva oricui ordinea publică. Agitaţiunile sterile, dăunătoare consolidării interne ca şi prestigiului nostru în afară, vor găsi în noi stavila reclamată de înseşi interesele superioare ale statului”.Teoretician al liberalismului, I. G. Duca afirma că „liberalismul reprezintă singura idee de progres, care nu înseamnă salturi şi nici violenţe, ci o mişcare organizată în cadrul proprietăţii individuale, realizată prin ordine, democraţie, naţionalism şi armonie socială”. Ordinea, ca opusă anarhiei, este, în opinia sa, premisa esenţială a stabilităţii statale. Schiţând evoluţia curentului liberal în România, I. G. Duca a sintetizat într-o celebră conferinţă din anul 1923 elementele de bază a ceea ce s-a numit „neoliberalism”. Acest termen definea înnoirile doctrinare şi programatice elaborate de PNL în preajma războiului şi mai ales în primii ani postbelici şi anume: conceperea proprietăţii ca funcţie socială (pentru a justifica exproprierea şi reforma agrară), ideea participării muncitorilor la beneficii, preconizarea intervenţiei statului în economie (pentru aplicarea politicii „prin noi înşine”), preocupările de limitare a efectelor negative ale individualismului prin măsuri de echitate socială.
În momentul sosirii inopinate în ţară a principelui Carol al II-lea, PNL a fost singurul partid care s-a opus restauraţiei. Liberalii au adoptat rapid o rezoluţie prin care condamnau energic atitudinea principelui şi afirmau că acest partid rămânea cu „nestrămutată hotărâre” la punctul de vedere fixat în legile din 4 ianuarie 1926. Despre acest context, I. G. Duca spunea: „Fapta de astă noapte este cea mai primejdioasă consolidării noastre naţionale şi situaţiunii ţării în toate privinţele”. Cu toate acestea, Carol a reuşit să atragă de partea sa pe toţi ceilalţi lideri politici, profitând de divergenţele existente pe scena politică. „Divide et impera”! Mai mult, Carol a reuşit să obţină şi confirmarea tinerilor liberali conduşi de Gheorghe Brătianu, fiul lui Ionel Brătianu, motiv pentru care aceştia au fost excluşi ulterior din PNL. În cele din urmă,în ziua de 8 iunie, cele două corpuri legislative au votat „numirea Alteţei Sale Regale Carol al II-lea ca rege al României”. În acea perioadă, Partidul Național Liberal era discreditat în ochii opiniei publice, astfel că liberalii nu au avut de ales decât să accepte restauraţia ca pe un fapt împlinit şi să încerce să colaboreze (sau să coabiteze, măcar) cu noul rege. La sfârşitul lunii decembrie 1930, Vintilă Brătianu a încetat din viaţă, iar pe 28 decembrie 1930, Congresul PNL l-a ales pe Ion G. Duca în funcţia de preşedinte al partidului. Pentru a creşte credibilitatea formaţiunii sale politice, I. G. Duca s-a văzut nevoit să facă numeroase compromisuri regelui Carol al II-lea. I. G. Duca era, ca formație, un monarhist, dar poziţiile neconstituţionale ale regelui erau privite şi criticate cu demnitate. În februarie 1931, la Congresul PNL, referindu-se la „manevrele” regelui care urmărea să instaureze o dictatură personală, abrogând Constituţia şi eliminând partidele, fruntaşul liberal declara: „Orice experienţe pot duce la deziluziuni amare şi orice abateri pot atrage consecinţe primejdioase”. A avut dreptate până la capăt…Un astfel de compromis l-a reprezentat acceptul ca PNL să sprijine guvernul Nicolae Iorga, cu care a încheiat un cartel în alegerile parlamentare de la începutul lunii iunie 1931, prezentându-şi candidaţii pe listele coaliţii politice denumită Uniunea Naţională. În timpul celei de-a doua guvernări naţional-ţărăniste (1932 – 1933), PNL a desfăşurat o luptă acerbă împotriva politicii „porţilor deschise”, promovate de PNŢ în domeniul economic. La 1 octombrie 1933, PNL a adoptat un program de guvernare care preconiza, printre altele, întărirea regimului parlamentar-constituţional, simplificarea aparatului administrativ, reducerea impozitelor, combaterea şomajului, luarea de măsuri împotriva mişcărilor anarhice, ş.a. De asemenea, a fost declanşată a amplă campanie de răsturnare a guvernului.
„Mașina Timpului”. Despre un premier asasinat de sărbători: I. G. Duca…
În cele din urmă, Carol al II-lea i-a chemat la guvernare pe liberali, iar Ion G. Duca a fost desemnat prim-ministru pe data de 14 noiembrie 1933. Prima misiune a cabinetului său a fost aceea de a organiza alegerile, iar data lor a fost stabilită a avea loc între 20 și 29 decembrie. Duca îşi mai propunea, pe lângă stabilizarea economică în urma marii crize, asigurarea ordinii interne şi respectarea legilor. Ciocnirile dintre forţele de ordine şi legionari, care potrivit guvernului „urmăreau schimbarea pe cale revoluţionară a ordinii legale în stat şi instaurarea unui regim social şi politic neconform Constituţiei şi Tratatelor de pace”, au dus la suprimarea presei legionare şi la arestarea unui mare număr de membri ai Gărzii de Fier. Mai mult, pe data de 9 decembrie, „Legiunea Arhanghelului Mihail” a fost scoasă în afara legii, ceea ce îi punea pe legionari în faţa imposibilităţii de a mai participa la alegerile din acea lună.„Gruparea «Arhanghelului Mihail», astăzi «Garda de Fier» este şi rămâne dizolvată. Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi”, nota documentul aprobat de guvernul lui I.G.Duca, prin care legionarilor li se interzicea dreptul de a participa a alegerile care se apropiau. Au fost declarate nule toate listele de candidaturi depuse în vederea alegerilor legislative în numele şi cu semnul grupării „Garda de Fier”. Drept urmare, în campania electorală, ciocnirile dintre legionari şi forţele de ordine s-au înteţit, în urma schimburilor de focuri rezultând decesul a numeroşi legionari. De asemenea, Poliţia a făcut numeroase descinderi la domicilii şi sedii ale legionarilor, operând arestări. Premierul Ion Gheorghe Duca a fost convins că datoria faţă de ţară este mai presus decât viaţa și spunea, la un moment dat: „Îmi este indiferent ce va fi cu persoana mea. Eram dator pentru salvarea ţării să fac ce am făcut. Am conştiinţa că mi-am îndeplinit datoria. Poate voi pieri. Dar ce importă? E riscul sarcinii de a guverna”. Totodată, Duca mai spunea în decembrie 1933, cu puțin timp înainte de a fi asasinat: „Azi mai mult ca oricând ordinea, ordinea materială şi cea morală constituie condiţiunea esenţială a oricărei rodnice înfăptuiri. Suntem, deci, hotărâţi, tocmai pentru a ne putea aplica programul şi salva ţara să menţinem cu orice preţ şi împotriva oricui ordinea publică. Agitaţiunile sterile, dăunătoare consolidării interne ca şi prestigiului nostru în afară, vor găsi în noi stavila reclamată de înseşi interesele superioare ale statului”.
În cele din urmă, alegerile au fost câştigate de PNL, însă numai două zile mai târziu, prim-ministrul este chemat la Sinaia pentru o întrevedere cu Carol al II-lea, sub pretextul destituirii guvernatorului Băncii Naţionale. Acesta a plecat cu primul tren, fără să ştie că într-un vagon alăturat călătoreau chiar asasinii săi. Întrevederea cu regele a durat circa două ore, iar la ora 21:30, premierul urcă în automobil cu doctorul Constantinescu, plecând spre gară. Între timp, asasinii se plimbaseră nestingheriţi toată ziua pe peronul gării din Sinaia și nimeni nu i-a întrebat „de sănătate”, nimeni nu i-a legitimat şi nu i-a chestionat cum îi cheamă. Trenul spre București avea întârziere şi, anunţat de aceasta, premierul soseşte în gară la ora 21.55. Automobilul care-l adusese opreşte la distanţă, iar I. G. Duca se îndreaptă spre vagonul rezervat, fără a fi însoţit de cei opt poliţişti din gardă, pe care-i avea departe, la Bucureşti.
„Mașina Timpului”. Despre un premier asasinat de sărbători: I. G. Duca…
Până la vagonul guvernamental mai avea câţiva paşi. Ar fi trebuit să intre prin biroul şefului de gară, dar cineva a uitat să-l anunţe. A urmat o explozie, un nor de fum, o simplă petardă aruncată în calea lui Duca. În panica momentului, legionarul Nicolae Constantinescu i-a pus o mână pe umăr şi apoi i-a tras cinci gloanţe în cap, iar Duca a murit pe loc. Avea doar 54 de ani. Cadavrul său a fost recuperat de pe peronul Gării Sinaia şi depus într-o cameră lângă anexele servitorilor din Castelul Peleş. Un amănunt interesant este faptul că modestul premier liberal purta în ziua morţii o cămaşă cârpită la umăr…Primul asasin a fost prins imediat după incident. „Asasinul o luase la fugă spre linia ferată. Dar în urma lui pornise detectivul Petre Petre, care a reuşit să pue mâna pe dânsul. Vazându-se prins, asasinul a mai tras încă un glonte asupra agentului, rănindu-l la mână. Totuş, detectivul şi-a păstrat cumpătul şi n-a dat drumul criminalului. Sărind apoi şi alţii în ajutor, criminalul a fost arestat”, scria „Adeverul” din 31 decembrie 1933. același cotidian mai nota: „În buzunarul primului ministru s-au găsit câteva hârtii neînsemnate, o monedă franţuzească de cinci parale şi 80 de lei. Duca voia să se întoarcă la Bucureşti cu clasa III”. Ziarul „Viitorul” scria: „Astăzi, la orele 22, pe peronul Gării Sinaia, a fost asasinat cu cinci focuri de revolver primul-ministru, Ion G. Duca, de un student de la Academia Comercială, anume Nicolae Constantinescu, care avea şi doi complici, Ion Caranica şi Doru Belimace. Nicolae Constantinescu este arestat. El a declarat că aparţine Gărzii de Fier şi că acest atentat a fost plănuit mai de mult”.
„Mașina Timpului”. Despre un premier asasinat de sărbători: I. G. Duca…
Grupul acestor trei va fi denumit ulterior „Nicadorii”, creat prin combinarea primelor silabe din numele celor trei membri ai grupului. Pe data de 1 ianuarie 1934, acelaşi cotidian nota: „Ştirile ce vin din întreaga ţară mărturisesc covârşitoarea durere pricinuită de moartea tragică a lui I. G. Duca. Pentru întreaga opinie publică, odiosul atentat nu răpeşte numai pe marele bărbat de stat Ion G. Duca, în momentul în care avea mai mare nevoie de el, ci răpeşte un om cunoscut şi iubit pretutindeni, pentru bunătatea, abilitatea şi onestitatea sa. Pretutindeni a fost iubit şi respectat”. După cum aminteam anterior, Nicolae Constantinescu a fost primul asasin prins iute de poliţie. În același „Adeverul” de final de decembrie 1933, se mai spunea: „Criminalul a fost transportat imediat într-una din încăperile gărei. Aici i s-a luat un interogatoriu sumar. Înfăţişarea asasinului este îngrozitoare. O frunte îngustă, ochii scoşi din orbite, proeminenţa pomeţilor dau impresia unei minţi obtuze, întunecate. Nici o rază mai luminoasă nu se reflectează din trăsăturile obrazului. E cinic în răspunsuri. Nu regretă de loc fapta. Din contră, pare să fie mândru. Întrebat de ce a comis crima, îndrugă o serie de justificări din vocabularul Gărzei de Fier. Afirmă că nu va divulga nimic din ordinele pe care le-a primit. E convins că cei doi complici se vor preda, deoarece aşa le-a fost înţelegerea”. Complicele său, Ion Caranica, a fost prins la Comarnic, în trenul cu care încerca să se întoarcă în Bucureşti, iar celălalt „nicador”, Doru Belimace, a fost prins într-un alt tren care mergea către capitală. Întrebaţi cine a ordonat asasinarea premierului, cei trei au luat totul asupra lor: „Nimeni. Noi între noi am luat această hotărâre din proprie iniţiativă. Motivul este că Duca a fost francmason şi vândut străinilor. Politica adoptată de el în ultima vreme este politica francmasoneriei internaţionale, care a dus la desfiinţarea gărzilor de fier din România. Recunosc calităţile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”. Multe vorbe și sintagme sună surprinzător de asemănătoare unor idei vehiculate astăzi!
„Mașina Timpului”. Despre un premier asasinat de sărbători: I. G. Duca…
Imediat după asasinat, în România s-a declarat legea marţială şi mii de legionari au fost arestaţi. Liderul acestora, Corneliu Zelea Codreanu, dușman de moarte al regelui Carol al II-lea, despre care se presupunea că ar fi instrumentat crima, n-a fost prins. Au fost arestaţi însă alţi lideri ai Gărzii de Fier, printre care generalul Zizi Cantacuzino, supranumit „Grănicerul”. Procesul Nicadorilor s-a desfăşurat la Consiliul de Război din Bucureşti în aprilie 1934. Cei trei au susţinut că au fost singurii autori ai crimei şi au acţionat din proprie iniţiativă. „Nicadorii” au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă, în vreme ce liderii Gărzii de Fier au fost achitați și eliberaţi. N-au apucat să îşi ispăşească pedeapsa, fiind asasinaţi, cinci ani mai târziu, împreună cu alţi lideri legionari, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, sub pretextul unei tentative de evadare. Din acest „lot” au făcut parte și Corneliu Zelea Codreanu, inamicul lui Carol, precum şi cei zece membri ai grupului de „Decemviri”…
„Mașina Timpului”. Despre un premier asasinat de sărbători: I. G. Duca…
Se pare, totuși, că lucrurile au fost mult mai complicate. Ceea ce, în epocă, a părut ca o răzbunare politică clară a legionarilor, cercetările ulterioare au indicat că ar fi fost, de fapt, o mare conspiraţie care a stat la baza celei de-a doua asasinări a unui prim-ministru din România. Investigaţia a mers până la cea mai înaltă poziţie din stat, adică chiar la regele Carol al II-lea, fără a avea vreo finalitate juridică. Printre altele, acesta îi purta ranchiună pentru că Duca îl numise „aventurier” ṣi se opusese vehement reîntoarcerii sale la tron, în 1930, după prima abdicare. Adiacent, asasinatul său îi oferea pe tavă un motiv perfect de a scăpa de legionari! Dosarele păstrate la Arhivele Statului Bucureşti au arătat că, de fapt, ministrul de Interne şi şeful Siguranţei ştiau de un posibil atentat, dar nu au luat nici o măsură. Pe de altă parte, vagonul guvernamental a fost însoţit de un singur agent de poliție, nu opt cum ar fi trebuit, iar asasinii au călătorit fix cu acelaşi tren către Sinaia. O singură măsură s-a luat la Sinaia pentru a apăra securitatea prim-ministrului, aceea de a nu intra pe peronul gării prin intrarea principală, ci prin biroul şefului gării, deoarece vagonul cu care urma să călătorească Duca oprea în faţa acestuia, evitând astfel parcurgerea peronului. Nici măcar acea simplă dispoziţie nu a fost respectată. Documentele de arhivă ne mai spun că regele Carol al II-lea fusese informat despre ce aveau de gând legionarii, după ce şeful poliţiei, Gabriel Marinescu, primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziţie: „Ţine nota la birou şi n-o transmite mai departe”. Informarea fusese făcută chiar de vărul lui Belimace, Alexandru Tale, care era informator al poliţiei. Și lucrurile au rămas „ca-n tren”! Ca multe altele în istoria noastră zbuciumată!
„Mașina Timpului”. Despre un premier asasinat de sărbători: I. G. Duca…
Vă mulțumesc pentru răbdarea avută de a ajunge la finalul acestor rânduri. Ne întâlnim și săptămâna viitoare cu o nouă „excursie” cu Mașina Timpului!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Stelian Neagoe – „Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995„,Ed. Machiavelli, București, 1995
Nicolae C. Nicolescu, „Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003)”, Editura Meronia, Bucureşti, 2003
Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/asasinarea-lui-ion-gheorghe-duca
https://matricea.ro/ion-gheorghe-duca-cel-de-al-doilea-prim-ministru-roman-asasinat-a-fost-ucis-pe-peronul-garii-din-sinaia-ca-razbunare-pentru-scoaterea-legionarilor-in-afara-legii/
https://www.rador.ro/2020/12/29/ion-gheorghe-duca-un-om-foarte-cultivat-%E1%B9%A3i-cu-arta-de-scrie/
https://evenimentulistoric.ro/asasinarea-lui-i-g-duca-din-29-decembrie-1933-relatata-de-presa-vremii.html
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Gheorghe_Duca
https://www.rador.ro/2022/12/29/asasinarea-lui-ion-gheorghe-duca/
https://clubferoviar.ro/asasinarea-lui-ig-duca/
https://www.descopera.ro/istorie/19360922-i-g-duca-marele-om-de-stat-care-a-sfarsit-tragic
https://matricea.ro/ion-gheorghe-duca-cel-de-al-doilea-prim-ministru-roman-asasinat-a-fost-ucis-pe-peronul-garii-din-sinaia-ca-razbunare-pentru-scoaterea-legionarilor-in-afara-legii/
