Jurnal FM 
„Moara cu povești”. „Inimile gemene” ale neamului românesc, soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on noiembrie 3, 2023
Motto: „De avem sau nu dreptate/ Eminescu să ne judece”– din melodia „Eminescu” de Doina Aldea-Teodorovici și Ion Aldea Teodorovici
Stimați cititori și dragi amici, mi-am propus să fac un scurt popas astăzi, la „moara cu povești”, într-un subiect mai trist referitor la trecerea la cele veșnice a doi oameni care au dat tot ce au putut artei și simțirii românești de pe cele două maluri ale Prutului. Recent, într-o discuție amicală cu un bun prieten, i-am pomenit spre aducere aminte pe soții Aldea-Teodorovici și mi-am zis c-ar merita și câteva rânduri aici, la „Jurnal de Brașov”, mai ales că generația mai tânără nu a apucat să guste din generozitatea artei lor muzicale…Nu am să adâncesc prea mult detaliile generate de trista aniversare de la data de 30 octombrie, dar trebuie să amintesc faptul că, în ziua de 30 octombrie1992, au murit într-un accident rutier care a avut loc în România, cei doi soți, Doina Aldea-Teodorovici (n. 1958) şi Ion Aldea-Teodorovici (n. 1954), celebri cantautori originari din Republica Moldova. Ce a fost „interesant” și ciudat, deopotrivă, la momentul morții lor, a fost faptul că martorii evenimentului au fost imposibil de găsit, iar singurele „mărturii” care au încercat să facă un pic de lumină au fost ziarele vremii, ziare care au încercat să descrie evenimentul petrecut în noaptea de 29/30 octombrie 1992, eveniment soldat cu decesul celor doi. Prin anii ‘90 era în plină desfășurare acel fenomen al „exploziei” ziarelor în „spațiul mioritic”!…Conform relatării făcute de reporterii publicației locale „Ialomiţa” din Slobozia, moartea artiştilor basarabeni a survenit, potrivit tuturor informaţiilor oficiale prezentate la acea vreme, ca urmare a accidentului rutier. Datele făcute publice la acea vreme arată că, în zona localităţii Coşereni, pe la ora 2:00, maşina artiştilor basarabeni s-a lovit de un copac aflat pe marginea drumului. Urmarea a fost că, în urma impactului, Doina şi Ion Aldea Teodorovici au murit. Artistul a decedat pe loc, fiind strivit de fiare. Interpreta a murit în drum spre Spitalul de Ugență din București, după ce medicul de gardă din Urziceni a decis că nu există altă soluție decât transferul pacientei în altă instituție medicală. Interesant este și faptul că, șoferul autoturismului, Vasilii Koudalb, pe atunci în vârstă de 33 de ani, dar și cel de-al patrulea pasager, Alexandr Ceakaunov, în vârstă de 38 de ani (la momentul accidentului) și care se afla în față, au scăpat cu viață. Și mai interesant este faptul că, în conformitate cu cele publicate de presa vremii, la faţa locului, poliţiştii rutieri nu au intervenit, organele statului demarând o anchetă doar câteva ore mai târziu, când trupurile artiştilor erau transportate la spitalul municipal din localitatea ialomițeană Urziceni.
Tot conform presei vremii, se zice că acest accident s-a petrecut sub ochii numiților Nicolae Măereanu (de loc din judeţul Vaslui) şi Elaine Artur (din judeţul Iaşi), iar cei doi şi-ar fi făcut curaj şi au dus victimele la spital. În presa vremii a stat scris că: „primii care au intervenit şi au constatat ceea ce se poate constata într-o nenorocire de proporţiile aceleia au fost Nicolae Măereanu şi Elaine Artur, turişti în tranzit ca şi victimele accidentului respectiv. Cei doi au luat răniţii în maşină şi i-au transportat la Spitalul Urziceni. Spitalul a anunţat poliţia”.
La câteva zile de la producerea acestui accident, pe data de 2 noiembrie 1992, ziarul „Adevărul” lansa, într-o ştire, ideea potrivit căreia accidentul ar fi fost provocat: „ceea ce nu se înţelege este cum a fost posibil să se lovească în spate, atât de puternic, automobilul. Oricât de mare ar fi fost viteza cu care circula, ar fi trebuit să se sfărâme partea din faţă. Ori aceasta a rămas intactă. Lăsând la o parte speculaţiile potrivit cărora accidentul s-ar datora şi altor cauze decât viteza excesivă, nu putem să nu ne întrebăm şi noi dacă o asemenea tragedie putea fi premeditată?”. Ulterior, 3 noiembrie 1992 și Cimitirul Central din Chișinău au fost data și locul decise pe atunci pentru ceremonia funerară a soților Teodorovici. Erau foarte cunoscuți și iubiți pe ambele maluri ale Prutului, fapt pentru care mulțimea adunată a depășit orice aşteptări, de la proclamarea independenței moldovenești până la acest accident… Cine au fost soții Teodorovici? Vă propun o scurtă trecere în revistă a câtorva date biografice ale acestora. Ion Aldea Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Bunavestire, în orașul Leova din Republica Moldova. Rămas fără tată de copil, mama sa a făcut tot ceea ce era omenește posibil să-i netezească drumul către Școala de Muzică „Eugeniu Coca”, pentru că muzica era pasiunea care-l mistuia și pe care și-o dorea. În anul 1969, s-a înscris la „Școala medie de muzică” din Tiraspol, iar ulterior a fost înrolat în armata sovietică pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu, etapă din viața sa care s-a desfășurat în orașul ucrainean Zaporojie. În perioada anilor 1975-1981, Ion Aldea Teodorovici a activat în formația de muzică ușoară „Contemporanul”. La sfârșitul perioadei menționate anterior, el a devenit student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului „Gavriil Musicescu” din Chișinău.
A cunoscut-o și s-a îndrăgostit destul de repede pe Doina Marin cu care s-a căsătorit în anul 1981. Duetul care i-a consacrat a fost lansat la o seară de creație a poetului basarabean Grigore Vieru, dar, din păcate, duetul lor a fost respins la radioul și televiziunea din Republica Moldova de atunci, parte din URSS, ceea ce i-a determinat pe artiști să cutreiere satele Moldovei în concerte care le-a adus faima. Ion Aldea Teodorovici a compus și muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. În anul 1989, i-a fost conferit titlul onorific „Artist Emerit din Moldova”. După aceasta, între anii 1989-1991, Ion Aldea-Teodorovici a creeat piesele sale „de rezistenţă”: „Reaprindeţi candela”, „Mănăstirea Căpriana”, „Răsai!”, „Maluri de Prut”, „Suveranitatea”, „Eminescu”, „Trei culori”, „Pentru ea”, „Clopotul învierii”. Cert este faptul că, amintindu-ne prin cânt de Eminescu, Ion Aldea-Teodorovici a devenit „un alt Luceafăr” în conştiinţa românilor de pe ambele maluri ale Prutului.
Merită amintit și faptul că, în 1989, familia Aldea-Teodorovici pleca pentru prima dată în România și au cântat ulterior la primul „Pod de flori” și au făcut cunoştinţă cu Adrian Păunescu, care era, realmente, fascinat de cei doi și de artă interpretativă a acestora. Merită amintit și faptul că au scris împreună, într-una din primele întâlniri, timp de doar câteva ore, „Maluri de Prut”. Artiștii au susținut, împreună cu Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, o serie de concerte în România, unde au adunat săli arhipline peste tot pe unde au concertat. Presa vremii stă mărturie că publicul i-a primit cu braţele deschise și, de multe ori, concertele susținute de ei aveau loc în aer liber şi lumea umplea, până la refuz, pieţele şi stadioanele. În peregrinările lor artistice românești, soții Aldea-Teodorovici s-au împrietenit cu membrii grupului „Holograf”, cu Dida Drăgan, Mirabela Dauer, Angela Similea, Vasile Şeicaru, Ştefan Hruşcă și mulți alții cu care împărțeau scenele din turneele din țară. Aceasta a fost perioada în care Doina şi Ion Aldea-Teodorovici îşi făceau noi planuri de creaţie. Merită amintit și faptul că, devenind cunoscuţi în cercurile artistice ale Bucureştiului, câştigau, în anul 1991, la Concursul de Muzică Uşoară de la Mamaia, premiul „Cel mai bun cântec”.
Împreună cu soția sa, Ion Aldea-Teodorovici a militat frecvent pentru realipirea Basarabiei la România și și-au dorit revenirea la limba română și grafia latină. Merită amintit că sunt primii care, în anii ‘90 ai secolului al XX-lea, au cântat constant despre limba română și despre Eminescu. La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici și-au făcut datoria față de suveranitate și independență, la Marea Adunare Națională din republica Moldova, unde au cântat pentru un nou viitor. Ulterior, au plecat din Chișinău și au ajuns, într-un suflet, la Festivalul de la Mamaia, acolo unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”. Din păcate, rușii nu prea au fost de acord cu aceasta și ecourile cizmei rusești pe gâtul spațiului dintre Prut și Nistru persistă și azi! Anul 1991 fost un an productiv pentru cuplul de cantautori, iar la „Electrecord” din Bucureşti apare discul „Răsai” al compozitorului Ion Aldea-Teodorovici şi al poetului Grigore Vieru, cu opt piese. În acelaşi an, editura „Hercules” le-a decernat premiile „Cel mai bun compozitor” şi „Cel mai bun interpret”. Totodată, în iunie 1992, Ion participa la Festivalul Internaţional de Muzică de la Braşov „Cerbul de Aur”, secţiunea „debut discografic”, cu celebra lor piesă „Eminescu”. Doina şi Ion se stabiliseră de mai multă vreme în Bucureşti, acolo unde aveau o locuinţă. Compozitorul și soția sa au încercat să se descurce cumva şi pe plan financiar, pornind câteva afaceri. Ei visau la un teatru muzical, pe care-l voiau denumit „Unirea”, cu scenă şi hotel pentru artişti şi nimic nu părea că poate să-l oprească din vis. Soarta a decis altfel…
În ceea ce o privește pe Doina, aceasta s-a născut pe 15 noiembrie 1958, la Chișinău, ca Doina Marin, în familia intelectualilor Eugenia (profesor de limbă și literatură română, director adjunct la Școala nr.1 din Chișinău, astăzi Liceul Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi”) și Gheorghe Marin, fost scriitor și jurnalist. Începând cu vârsta de șase ani și până în clasa a VIII-a, Doina a participat la dublarea filmelor, în limba română, la Studioul „Moldova Film”, iar de la vârsta de paisprezece ani, a activat în ansamblul „Moldoveneasca” . În această calitate a întreprins turnee în așa-numitele republici unionale, dar și în Germania, Cipru, Alegeria, Mongolia și Cuba. În anul 1975, Doina a absolvit școala nr.1 româno-franceză din Chișinău și în același an, împreună cu Iuri Nikolaev, a fost moderatoare la emisiunea „Șire krug”. În anul1979, a absolvit cursurile Universității de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie, specialitatea limba și literatura română. Între anii1979-1988, a activat ca profesor de literatură universală la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. La 5 august 1982, se năștea Hristofor Aldea-Teodorovici, fiul cuplului.
La un moment dat, Doina își descoperise o altă latură a talentului său, cea de interpretă de estradă. În anul 1988, în timp ce era profesor de literatură universală la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, avea și calitatea de solistă a formației „DIATE”. Între anii 1989-1990, împreună cu soțul său, au susținut spectacole în orașele și satele Moldovei de peste Prut, deopotrivă și în România, pe la București, Cluj, Brașov, Suceava, Iași, Botoșani, Focșani, Bârlad și-n multe altele. În anul 1991, tot împreună cu Ion Aldea Teodorovici, câștigă premiul presei la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia-91”. În anul 1992, a fost protagonista filmului „Dragostea ce mișcă sori și stele”. Cum menționam și anterior, în același an, îi întâlneam pe cei doi soți la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov. Participând la toate evenimentele care au marcat procesul de renaștere națională, lansând cântece cu mesaje vibrante, Doina Aldea-Teodorovici devenise un veritabil simbol. În mai 1992, împreună cu marea ei dragoste și cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, a cântat în fața luptătorilor angrenați în războiul de pe Nistru. De altfel, pe parcursul anului 1992 i-a fost conferit titlu de „Artistă Emerită a Republicii Moldova”. Ulterior, în anul 1993, Doinei Aldea-Teodorovici i-a fost acordat, post-mortem, „Ordinul Republicii”.Moartea celor doi cântăreți basarabeni a îndurerat lumea artistică din România și Republica Moldova, dar a iscat și foarte multe controverse, mulți admiratori și chiar rude ale celor doi susținând că Ion şi Doina Aldea-Teodorovici ar fi fost asasinați după un scenariu regizat minuţios de KGB sau chiar de către serviciile secrete de la Chișinău. Fiul celor doi regretați artiști, Hristofor Aldea-Teodorovici, a rămas orfan de mic și a fost crescut de bunicii săi. La peste trei decenii de la accidentul rutier în care Doina şi Ion Aldea-Teodorovici şi-au pierdut viaţa, moartea lor a continuat să ridice de nenumărate ori multe semne de întrebare. Unele teorii merg pe ideea de a convinge lumea că totul a fost o întâmplare, în timp ce altele vorbesc despre o moarte premeditată. Din presa vremii reiese că un fost şef al Serviciului Rutier Ialomiţa, maiorul Vasile Gălăţeanu, oferea în 1992 presei locale ialomițene explicaţia producerii accidentului rutier de la Coşereni. „cauza accidentului: viteza excesivă şi plus neatenţia şi chiar aţipirea la volan (…) nu a fost vorba de nicio defecţiunea, direcţia, frânele şi luminile în regulă eliminând orice suspiciune” scria ziarul „Ialomiţa” la început de noiembrie 1992. Fostul poliţist şi-a continuat explicaţiile prin aceea că maşina, în urma impactului, a „învăluit pur şi simplu pomul în care a pătruns, până la bancheta din spate”. Detaliile despre ultimele clipe în viață ale celor doi soți se regăsesc într-o scrisoare formulată de fostul ministru român de Interne, Vasile Blaga, drept răspuns la solicitarea unui ex-deputat în Parlamentul României, Marius Iriza, de a ancheta versiunea crimei premeditate în cazul morții cuplului de artiști Ion și Doina Aldea-Teodorovici.
????????????????????????????????????????????????????????
Potrivit documentului respectiv, vinovat de accident este șoferul, dar acesta nu a fost privat de libertate. Instanța de judecată l-a condamnat la trei ani de închisoare cu suspendarea pedepsei. În septembrie 2006, deputatul Marius Iriza adresa ministrului român al Administrației și Internelor o interprelare în care solicita să facă lumină în cazul morții soților Aldea-Teodorovici și să se ancheteze ipoteza unei crime premeditate. Deputatul sublinia că artiștii Ion și Doina Aldea-Teodorovici, „prin activitatea lor culturală și politică, au militat pentru re-unirea Basarabiei cu România” și pentru revenirea la limba română și grafia latină, că soții Aldea-Teodorovici „sunt primii care în anii 90 au cântat despre limba română și Mihai Eminescu” și că „dacă elevii basarabeni învață în limba română, iar alfabetul latin a fost introdus în școlile din Basarabia, aceste succese se datorează, în mare parte, și soților Teodorovici”. Atunci, Marius Iriza sublinia că moartea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici a fost percepută ca o tragedie națională, iar autoritățile românești au catalogat totul drept un accident nefericit deși existau multe indicii care puteau duce către ipoteza unei crime premeditate.Fostul ministru de interne preciza în al său răspuns că în automobilul Opel Omega, cu numărul de înmatriculare 0905 MVB, înregistrat în Republica Moldova, care aparținea S.C. „Evani” SRL din Chișinău se aflau patru persoane: șoferul Vasilii Koudalb, originar din satul Bagrinești, raionul Florești, pasagerii Alexandre Ceakounov, Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Soții Aldea-Teodorovici au decedat, aflându-se pe bancheta din spate, iar șoferul și pasagerul s-au ales cu traume ușoare. Fostul ministru român de Interne mai preciza că polițiștii din Inspectoratul de Poliție al județului Ialomița au acționat în conformitate cu legislația în vigoare, iar imediat după deplasarea la fața locului au recoltat probe biologice de sânge de la șoferul automobilului, Vasilii Koudalb, au efectuat verificările specifice și măsurătorile de teren pentru „a stabili împrejurările și dinamica producerii accidentului”, au dispus efectuarea expertizelor medico-legale și tehnice necesare stabilirii cauzelor accidentului. Din 11 noiembrie1992, cercetările efectuate de către Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița au fost transmise pentru continuarea investigației spre Direcția Cercetări Penale din cadrul Inspectoratului General al Poliției din București. A doua zi, la 12 noiembrie 1992, pe numele șoferului a fost emis un mandat de arestare preventivă în cauza penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, acesta fiind plasat în izolatorul din Slobozia. Ulterior, la 23 noiembrie, cercetările au fost finalizate, iar dosarul penal a fost transmis la București, către Direcția Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului General.Procurorul din Parchetul General responsabil pe acest dosar, Corneliu Popescu, a întocmit, la 27 noiembrie, rechizitoriul cu propunerea de a-l transmite pe banca acuzaților pe Vasilii Koudalb pentru uciderea din culpă a soților Aldea-Teodorovici. În răspunsul ministrului român de Interne, Vasile Blaga, formulat în 2006 se spunea: „în întocmirea rechizitoriului, procurorul s-a bazat pe documentele operative întocmite de către polițiști, precum și pe expertizele medico-legale, certificatele medico-legale, expertiza tehnică, declarațiile persoanelor implicate în accident și audierea martorilor prezenți la locul accidentului sau care avea cunoștință de împrejurările producerii accidentului”. Totodată, ministrul scria că „moartea lui Ion Aldea-Teodorovici a fost una violentă”. Potrivit acestuia, „din declarațiile și probele existente în dosarul cauzei, respectiv, din declarațiile date în fața instanței de judecată de către mai mulți martori, rezultă că la camera de gardă a Spitalului din Urziceni au sosit două ambulanțe care au transportat victimele de la locul accidentului, prima dintre ambulanțe aducând-o pe Doina Aldea-Teodorovici. La momentul sosirii la Spitalul Urziceni, victima era în viață, medicii administrându-i medicație pentru ridicarea tensiunii arteriale, iar când s-a constatat că tensiunea acesteia a coborât până la valoarea 8, medicul de gardă a decis trimiterea doamnei Doina Aldea-Teodorovici la Spitalul de Urgență din București. Pe drumul spre București a survenit decesul acesteia, lucru consemnat de altfel și în documentele medicale corespunzătoare (care pot fi consultate din arhiva spitalului)”. Totodată, se mai spunea că șoferul Vasilii Koudalb a suferit escoriații, echimoze și contuzii care au necesitat pentru vindecare „25-30 de zile de îngrijiri medicale”, pe când pasagerul Alexandr Ceakounov a suferit leziuni ușoare care au necesitat îngrijri medicale pentru „opt-nouă zile”.
În rechizitoriu se preciza că accidentul s-ar fi produs în exclusivitate din vina șoferului, care „a condus autoturismul cu viteză excesivă, peste cea legal admisă, neadaptată la condițiile rulării pe timp de noapte”. Expertiza tehnică a arătat că automobilul se deplasa cu o viteză de 128 km/h, iar șoferul „nu a putut aborda în condiții de siguranță curba la stânga existentă pe raza comunei Coșereni, iar manevrele bruște succesive de viraj dreapta-stânga, efectuate pentru redresarea mașinii, combinate cu acționarea frânei de serviciu, au condus la intrarea într-un derapaj necontrolat al autoturismului”. Automobilul s-a întors la aproximativ 180 de grade față de direcția de mers, a ieșit de pe carosabil și a intrat în impact cu un arbore situat la circa 2,60 metri de acostament. Se menționa și faptul că, din fotografiile judiciare, poate fi observat faptul că impactul cu arborele a avut loc în partea din spate a mașinii. Ministrul scria că dinamica producerii accidentului este confirmată de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat prin Laboratorul Central de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției. Rezultatul analizei probelor de sânge a arătat că șoferul nu consumase alcool, mai scria ministrul. Cu referire la declarațiile martorilor, în document se precizează că soții Aldea-Teodorovici, dar și celălalt pasager se grăbeau să ajungă la Chișinău, deși abia venise la Bucureși din capitala Republicii Moldova. Ca atare, șoferul Vasilii Koudalb se simțea obosit după „19 ore în care nu dormise”, dar considera că „are mașină nouă și puternică”. Acesta însă a ațipit la volan și a pierdut controlul volanului. Dosarul a fost trimis la Judecătoria Urziceni și a fost judecat în ședință deschisă la 12 ianuarie 1993 de către președintele instanței, Apostol Vișan, magistratul Marin Marino și procurorul David Marci.Totodată, pentru că automobilul implicat în accident aparținea SC „Evani” SRL din Chișinău, firma a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civil. În cursul judecății însă, conform scrisorii de răspuns a ministrului, părinții Doinei Aldea-Teodorovici nu au avut pretenții față de inculpatul Koudalb, solicitând doar pensie lunară pentru întreținerea fiului în vârstă de zece ani al soților, Hristofor Ion Aldea-Teodorovici. Inculpatul și firma SC „Evani” SRL au convenit că vor aloca câte zece mii de ruble lunar pentru minor până când acesta urma să atingă majoratul sau până la absolvirea unei instituții de învățământ medii sau superioare. Se precizează că, la acea etapă, în Republica Moldova, salariul mediu lunar era de circa 1.700 de ruble. Tot potrivit declarațiilor din dosarul cauzei, șoferul Vasilii Koudalb și soții Aldea-Teodorovici erau în relații de afaceri, dar și de prietenie. Tot în scrisoarea de răspuns a ministrului Blaga mai era precizat că:„Deplasarea de la Chișinău la București și de la București la Chișinău cu mașina condusă de Vasilii Koudalb, în cursul căreia a avut loc accidentul rutier, s-a desfășurat în interes comun al persoanelor implicate în accident, iar cei trei erau asociați ai SC „Cărăbuș” SRL din Chișinău, R. Moldova”. Instanța l-a recunoscut vinovat pe Vasilii Koudalb de producerea accidentului rutier, soldat cu decesul a două persoane și l-a condamnat la trei ani de închisoare cu suspendarea pedepsei pe un termen de cinci ani. Firma care deținea autoturismul a fost obligată să plătescă lunar pentru întreținerea minorului rămas orfan câte zece mii de ruble lunar drept pensie alimentară. La momentul răspunsului către interpelarea deputatului, fostul ministru Vasile Blaga sublinia în răspunsul către deputatul Marius Iriza, că Ministerul Administrației și Internelor nu poate demara o anchetă care să elucideze versiunea unei crime premeditate, deoarece cazul a fost investigat și există o decizia instanței de judecată.
Înmormântarea îndrăgiților artiștil Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc pe data de 3 noiembrie 1992, la Cimitirul Central din Chișinău. La acest eveniment nefericit a venit o mulțime impresionantă de oameni, acest lucru fiind asemuit cu mulțimea care a fost adunată la proclamarea independenței. Toți au venit să îi conducă pe ultimul drum pe cei doi artiști. Iată ce scria Ziarul „Moldova Suverană” la 5 noiembrie 1992: „Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea-Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. La ora 10.30. Spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost așezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30, sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni.Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici. în nenumărate acorduri ale cântecului „Suveranitate”, interpretat de ei acum doi ani în chiar această Piață sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului. Moartea îndrăgiților artiști ar fi fost provocată de serviciile secrete ale unei țări, fiind în tandem cu nefericitul eveniment produs asupra poetului Dumitru Matcovschi, care în urma tamponării a intrat în comă și nu și-a mai revenit la capacitatile sale mintale după impact definitiv. Din aceleași considerente, Ion și Doina Teodorovici ar fi fost „înlăturați” pe motive politice, deoarece impactul activității patriotice al artiștilor luase o așa amploare, ce nu convenea nici puterii de la București, nici puterii de la Chișinău, cu atât mai mult celei de la Moscova”.
Personal, nu am de unde să știu care a fost adevărul despre moartea lor, dar sunt plauzibile și chiar probabile și bănuielile despre o anumită premeditare a morții acestora…Poate, vreodată, vom afla! În mentalul colectiv al românilor basarabeni şi a celor din Țară, ei vor rămâne întotdeauna cei doi cantautori care au imprimat oamenilor speranță, iubire de aproape şi ne-uitare. Pentru azi, am terminat de „măcinat” și v-aștept la următoarea întâlnire, cea de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
http://www.jurnaltv.md/news/03a406380b3d4ae2/26-de-ani-fara-doina-si-ion-aldea-teodorovici-detalii-despre-tragedia-care-a-rapit-viata-celor-mai-iubiti-romani-basarabeni.html
http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/30-octombrie-1992-zboara-clipele-doina-si-ion-aldea-teodorovici-trec-in-vesnicie/
https://matricea.ro/povestea-sotilor-ion-si-doina-aldea-teodorovici-doua-inimi-gemene-in-muzica-si-dragoste/
https://adevarul.ro/locale/slobozia/cum-murit-fapt-doina-ion-aldea-teodorovici-adevarul-despre-tragedia-23-ani-dus-sfarsitul-celor-mai-iubiti-romani-basarabia-1_563226f2f5eaafab2c22bc45/index.html
https://www.zdg.md/stiri/stiri-justitie/doc-detalii-oficiale-din-dosarul-mortii-cuplului-aldea-teodorovici/comment-page-1
http://moldovenii.md/md/people/327
https://radiochisinau.md/30-de-ani–169821.html
https://www.moldova.org/in-memoriam-ion-si-doina-aldea-teodorovici-204219-rom/
