Jurnal FM 
„Moara cu povești”. La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 13, 2023
Motto: „Dârstă = piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc., cu ajutorul unor ciocane de lemn.” – DEX
Stimați cititori și dragi amici, astăzi vă propun, la această „moară cu povești”, să revenim pe meleaguri brașovene și să „măcinăm” o scurtă poveste despre un cartier de azi al Brașovului care mai demult era o localitate separată. Este vorba despre Dârste. Pentru brașoveni nu cred să fie lucruri noi, dar pentru cei trăitori prin alte ținuturi românești, cu siguranță sunt! Menționez că-n povestea de azi am inserat atât informații de prin arhivele brașovene, dar și din sursele pe care le puteți vedea „pomenite” la finalul rândurilor de azi. Ca să fiu cinstit cu dumneavoastră până la capăt, imboldul de a „măcina” câte ceva mi-a venit de la un bun amic locuitor acolo și care m-a „tras de mânecă” pe acest subiect. Firește, am destui amici, cunoscuți și chiar rude care locuiesc aici! Așa cum aminteam anterior, încep prin a vă spune că Dârste este astăzi un cartier din municipiul Brașov. Aici se află, printre alte entități economice, și Fabrica de Bere „Aurora” Brașov, precum și „retaileri” renumiți, dar și câteva reprezentanțe auto. Brașovenii de azi percep cartierul Noua-Dârste ca un tot unitar, acesta fiind situat în partea de sud-est a orașului, la ieșirea din Brașov, spre București. Pe vremurile când eu am „aterizat” la Brașov, acest cartier nu purta un renume prea bun din diverse motive „sociale”, dar în zilele de azi a devenit unul deosebit, în opinia mea. Având în vedere că se află localizat mai la marginea orașului, cartierul nu pare a fi unul foarte aglomerat, comparativ cu alte părți ale Brașovului. Merită să menționăm aici și faptul că, pentru iubitorii de drumeții montane, din această zonă a cartierului Noua-Dârste pornesc mai multe trasee montane, iar în apropierea cartierului se află și o pădure, apropo de faptul că este, cu adevărat un cartier „verde”. Nu e lipsit de importanță să menționăm aici faptul că aici, în Noua-Dârste se află un foarte frumos lac, poate cel mai frumos din împrejurimile Brașovului. Bine, sunt mai multe, dar eu mă refer aici la cel mai cunoscut.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
Ca localizare strict geografică, cartierul Noua-Dârste se află dispus sub Coasta Vătafului și sub cele două dealuri pleșuve: Pleașa Mare și Pleașa Mică a lui Buzică. Unele dintre legendele locului spun că numele de Pleașa ar cam veni de la vârful ei retezat și pleșuv, iar altele spun că numele de Pleașa se trage de la un hoț cu numele de Pleașa, care, împreună cu ortacul său, hoțul Buzică și alți „colegi” au făcut diverse și reușite acte de tâlhărie pe aceste locuri, ei având ascunzătoarea de bază pe Coasta Vătafului deasupra Noului (Noua) în apropierea fântâniței care a luat numele de „Fântâna Hoților”. Putem spune despre această faină zonă a Brașovului că este cartierul lacurilor, acesta găzduind cinci lacuri distincte, formate de-a lungul timpului datorită solului mlăștinos și pânzei freatice de mică adâncime. În plus, localnicii susțin că în pădurile din apropiere se găsesc izvoare de unde se aprovizionează cu apă curată de munte. Lacul principal din Noua este astăzi o zonă ideală de plimbare, fie cu barca, fie pe jos, în orice duminică, alături de familie. În arealul acestui lac, predomină spațiile verzi, spațiile de joacă pentru copii și pădurea care se află în imediata apropiere a acestora, dar și un loc special amenajat pentru „încercări” aventuroase. În apropierea lacului, se mai află și o zonă superbă de grătare, amenajată special pentru „doritorii” de picnicuri. De la lacul principal, la doar câteva minute de mers pe jos, se poate ajunge la una dintre cele mai frumoase atracții turistice din Brașov, Grădina Zoologică, obiectiv renovat relativ recent și îmbogățit cu specii noi de animale, situat într-o zonă înconjurată de pădure. În plus, de câțiva ani, aici se află un planetariu ultramodern care poartă numele lui Dumitru Prunariu, născut la câteva sute de metri de acest loc. Totodată, merită amintit că Grădina Zoologică găzduiește două dintre cele cinci lacuri ale cartierului Noua. În plus, cine se simte în putere, poate pleca din Noua-Dârste în drumeție pe unul din traseele montane care asigură legătura cu Timișul de Jos, Poiana Brașov și Dealul Tâmpa. Fauna din apropiere este foarte diversificată, în pădurile din apropierea cartierului putându-se întâlni mamifere cum sunt ursul, lupul, mistrețul, jderul ori căprioara. Dar cel mai des întâlnit, de o perioadă încoace, este Moș Martin…Localnicii zic că în pădurile din apropiere se găsesc mai multe izvoare din care se aprovizionează cu apă curată de munte, printre acestea numărându-se izvorul Honterus și Fântâna Hoților. Mărturiile arheologice dezgropate în acest areal indică aici prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei, Dealu-Melcilor) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului. Merită amintit și faptul că, nu departe de Brașov și Noua-Dârste s-au găsit câteva bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui Crist, emise în a doua jumătate a secolului al IV-lea. Primele atestări clare din epoca medievală privind zona Dârste-Noua de azi pot fi găsite pe la anii 1500, în secolul al XVI-lea, atunci când documente de arhivă „pomenesc” faptul că mocanii săceleni își pășunau oile pe aceste locuri. În aceeași perioadă, undeva prin anii1506-1517, s-a săpat actualul canal din râul Timiș, numit „Valea Dârstei”, acesta având scopul declarat de a alimenta cu apă orașul Brașov.Timişul este râul care îşi are izvoarele în Masivul Piatra Mare, traversează Depresiunea Braşovului, se varsă în Ghimbăşel, râu care se varsă, la rândul său în Olt. Timişul este, totodată, râul care a determinat începuturile acestei aşezări umane, generând meşteşugul de prelucrare a straielor din lână, şi anume dârstăritul. Firește, amenajarea acestei ape curgătoare a favorizat așezarea dârstarilor în acest loc, aceștia având ca ocupație de bază dârstăritul straielor. Implicit, de aici s-a tras și numele localității, Dârste.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
Este de menționat faptul că, din punct de vedere strict etimologic, cuvântul „dârstă” înseamnă piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. Geologul Erich Jekelius prezenta canalul într-un mod laudativ: „Canalul Timiş cu apa sa care îşi are obârşia de din sus de Dârste, se găseşte abătut din râul Timiş, îngăduind scurgerea apei pe la poalele culmilor dealurilor păduroase până la Braşov şi de aici curgând mai departe până la Stupini şi până la vărsarea sa în râul Ghimbăşel…”.Odată creat Canalul Timiş în anul 1517, zona a fost populată cu braşoveni care, utilizând mecanismele de dârstărit, au fost ulterior denumiţi dârstari. Acestora li s-au adăugat locuitori din cele „Şapte Sate”: Baciu, Turcheş, Cernatu, Satulung, care în prezent aparţin Municipiului Săcele. Totodată, s-au stabilit lângă Canalul Timiş şi locuitori din satele învecinate, Tărlungeni, Zizin ori Purcăreni. Apa Canalului Timiş era folosită în gospodăriile dârstarilor pentru adăparea vitelor, pentru iazuri, dar mai ales ca sursă de energie pentru punerea în funcţiune a mecanismelor de dârstărit. Se găseau în vechime aici un număr de treisprezece dârste. Poveștile „din bătrâni”, dar și documentele din arhivele brașovene, pomenesc de începuturile „adevărate” ale Dârstelor din perioada în care a fost adus pe aceste locuri piuarul Bârsan-Brânzaru provenit din Ţara Făgăraşului (de la Vad) pentru a lucra la dârsta deţinută de către sasul Schobel, undeva pe la finalul secolului al XVII-lea. Astfel a fost fondată aici îndelunga generaţie a Bârsanilor, din care va face parte şi distinsul profesor Andrei Bârseanu. Și în monografia publicată de dl. Dumitru Voina din Brașov, cu referire la Dârste, dar și într-o expoziție care a fost găzduită de Muzeul Etnografic Brașov, este menţionată existenţa unui număr de treisprezece diverse instalaţii tehnice acţionate de forţa apei, adică pive, dârste şi vâltori, cu ajutorul cărora se finisau o parte din ţesăturile din lână. Firește că materia primă se afla în imediata apropiere, în Săcelele de azi, acolo unde mocanii săceleni creșteau multe turme de oi. Munca acestor dârstari făcea legătura economică între materia primă provenită din lâna mocanilor săceleni şi târgurile din Braşov, acolo unde se valorificau aceste ţesături groase, cerute și foarte căutate în timpurile vechi. Dârste, ca entitate comunitară distinctă, a devenit, practic,aproape o suburbie a Cetăţii Braşovului, alături de Braşovul-Vechi, Schei şi Blumăna, adăugându-i-se mai târziu Noua. Astăzi, cartierul despre care vorbim poartă numele Noua-Dârste. Unul dintre evenimente istorice din vechime de care își leagă numele Dârstele, l-a constituit trecerea pe aici, în ascuns, a oștirii voievodului muntean Radu Șerban. Astfel, există mărturii scrise care spun că, la data de de 9 Iunie 1611, trecând prin pasul Timiș pentru a ajunge de la Predeal la Brașov, pentru a-l înfrunta pe voievodul transilvan Gabriel Bathory, cu care se afla în conflict atât el, cât și judele Brașovului.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
Documentele vechi pomenesc faptul că liderii comunității brașovene au furnizat oștii muntene a voievodului Radu Șerban câteva căruțe cu lănci, săbii și arcuri, dar și câteva călăuze bune cunoscătoare a locurilor și a potecilor ascunse. Bătălia decisivă s-a dat la locul unde se afla pe vremuri „moara de hârtie” din Brașov, situată undeva lângă șanțurile Cetății (pe locul în care se află azi Aula Universității Transilvania și fosta moară Seewald) iar rezultatul acestei bătălii a fost net favorabil domnitorului muntean, Gabriel Bathory scăpând cu viață prin fugă. Un alt episod relativ similar s-a petrecut în anul 1736, atunci când trupele austriece folosesc aceași zonă de trecere prin arealul de la Dârste pentru a lupta cu turcii. Pe la sfârșitul anului 1848, mai multe familii de dârstari şi mocani din Săcele s-au refugiat în Ţara Românească. Ulterior, în anul 1849, familiile Meşotă şi Bârsan (renumite în zonă) au trecut şi ele în Ţara Românească, fiind găzduite la o mică mănăstire din satul Bobolia, lângă Poiana Câmpina, judeţul Prahova și au revenit acasă în anul 1850. Dacă veți avea curiozitatea de face o vizită la Muzeul de Etnografie din Brașov, lucru la care vă îndemn cu mare căldură, veți avea ocazia să aflați nu doar despre originea acestui nume de Dârste, ci și câteva ceva despre tradițiile de odinioară ale locuitorilor de aici. La acest muzeu, veți putea afla informații pertinente, imagini vechi și documente vechi, dar și o machetă a instalației de la care își trage originea numele cartierului de astăzi, Dârste. Preocuparea de bază locuitorilor trăitori aici era dârstăritul straielor, cu ajutorul acelor instalații tradiționale și eficiente. Astăzi, acest meșteșug este uitat și nu mai este cunoscut decât din poveștile rămase de la oameni în vârstă. Vă aminteam anterior de un nume, Voina. Este vorba despre inginerul brașovean inginerul Dumitru Voina, fiu al lui Ioan Voina și al Mariei Moarcăș, descendentă a unei vechi familii de dârstari. Încă din copilărie, trăind în mediul în care dârstele lucrau din plin, Dumitru Voina a fost fascinat de imaginea dârstei unui vecin. În monografia sa, acesta spunea la un moment dat că: „Tatăl meu ducea la un dârstar lemne, pietriș și până descărcau ei lemnele și se cinsteau cu un pahar, eu ocoleam casa și ieșeam la vale să văd cum este dârsta(…) Dârsta este o instalație tradițională care este construită din lemn și care funcționează cu forța motrice a apei, datorită unei roți hidraulice, normal, care la rândul ei face să miște alte agregate cu rolul de a finisa textilele groase”. În timp, acest domn Voina a reconstituit macheta instalației care a dat numele cartierului și pe care brașovenii au putut-o admira la Muzeul de Etnografie, în cadrul unei expoziții intitulată: „Dârstele Brașovului. Tradiții evocate de Dumitru Voina”. Ar fi tare fain dacă această expoziție s-ar relua! Activitatea de dârstărit s-a desfăşurat manufacturier în această comunitate pentru circa trei secole. După anul 1886, au apărut în acest areal fabricile de postav, în care au fost aduse maşini din străinătate mult mai eficiente. Drept urmare, dârstarii au fost nevoiţi să renunţe la această ocupaţie din cauza concurenţei. Apoi, mulţi dârstari s-au reorientat și s-au angajat la fabrica de bere a lui Czell. Ca elemente reprezentative ale zonei Dârste, aici a fost o zonă efervescentă din punct de vedere economic, iar arhivele ne amintesc de înființarea în anul1892 a Fabricii de bere Czell, renumită în epocă, fabrică unde lucrau majoritatea locuitorilor acestor locuri (cei ce nu lucrau efectiv la dârste, firește), a fabricii de spirt Quittner, fabrica de postavuri și țesături „Wilhelm Scherg&Cie SA”, ce a funcționat până în 1927, sau fabrica de locomotive și vagoane ROMLOC, înființată în 1921 și devenită ulterior, în timpul regimului comunist, vestita fabrică de autocamioane „Steagul Roșu”, numită ulterior ROMAN S.A. și aflată acum în pragul sucombării.
BV-F-00330-1-H-1-b, Vedere a Fabricii de bere ,,Czell” din Dârste, 1900, Artist:
Aminteam anterior de fabrica Czell și de faptul că a fost reprezentativă pentru dezvoltarea industrială a localităţii Dârste de atunci înființarea acelei fabrici de bere, aflată în proprietatea lui Friedrich Czell, fabrică care a angajat foarte mulți dintre locuitorii de aici. La fabrica lui Czell, au fost aduşi meşteri berari din Boemia şi Cehia, recunoscuți pentru pentru a priceperea acestora în a produce bere de calitate. Merită amintit faptul că, alături de această fabrică, până la 1900, a funcţionat în Dârste spălătoria de lână a lui Cristodor Mumialy. Locuitorii din Dârste au avut grijă și de viața lor spirituală. Astfel, și-au ridicat biserica comunității între anii 1783-1797, în urma deselor memorii înaintate împăratului austro-ungar Iosif al II-lea, știut fiind că ortodocșii puteau avea cu mare greutate biserică din piatră ori din zid de cărămidă în acele vremuri. Construcția bisericii a fost începută la anul 1783 (pictată ulterior în anul1833), ca urmare a Decretului de concivitate emis de Iosif al II-lea în anul 1781. prin acest decret, se admitea să se ridice biserici din piatră în Ţara Bârsei.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
La puţin timp după ce dârstarii au primit decizia împărătească, Gheorghe Irimie din Baciu, cel dintâi ctitor, a cumpărat terenul de 10.000 metri pătraţi de la dârstarul Ioan Munteanu. Pentru ridicarea lăcaşului de cult, negustorii înstăriţi au donat importante sume de bani. Gestul lor este urmat de Bârsăneşti, Staiculeşti, Voineşti, Costeşti, Meşoteşti, Morcăseşti și multe aște familii. Biserica a fost construită în stil neobizantin, tipic bisericilor din Ţara Bârsei. După înălţarea lăcaşului lor de cult locuitorii din Dârste nu au uitat nici de necesitatea educației și s-au „orientat” spre construirea primei lor şcoli. Școala de aici a funcționat cu începere din anul1840, fiind denumită la acea vreme, „şcoliţa”. Prima „şcoliţă” din Dârste a funcţionat între anii 1840 şi 1860, într-o căsuţă modestă, apoi, între anii 1860 şi 1913, într-o clădire mai mare și mai propice activității educative. Pentru a se putea construi cel de-al treilea edificiu şcolar, încă din anul 1910 s-au strâns strâng fonduri de către comunitatea locală printr-o colectă publică. Şcoala cea nouă a fost dată în folosinţă în anul 1913, încă pe timpul dominaţiei austro-ungare. Mai aproape de timpul nostru, această școală a fost închisă în anul 2009, în urma comasărilor unităţilor de învăţământ din Dârste şi Noua-Braşov. Acest lucru s-a întâmplat deşi era cea mai veche şcoală în funcţiune din oraşul Braşov, clădirea fusese modernizată pentru a oferi condiţii optime necesare desfăşurării activităţilor didactice. Drept urmare, chiar dacă era frumoasă, a rămas goală! Cronicile vremii pomenesc și de faptul că, în Dârste, se înfiinţează, în anul 1905, un pluton de pompieri voluntari. Firește că, la câte fabrici erau în zonă, era nevoie și de acest segment profesional. Jurnalele vremii pomenesc de faptul că, la maialul din a doua zi de Paşti pompierii dârstari petreceau alături de fanfară şi practicau nelipsitele jocuri, tombole şi aveau grijă de…butoaiele cu bere.
Dintre personalitaţile reprezentative pentru Dârste merită amintiți aici măcar câțiva dintre „corifeii” de frunte ai Brașovului, intelectuali și patrioți de seamă, adică dr. Ioan Meşotă (1837 – 1878) şi Andrei Bârseanu (1858 – 1922), ambii membri ai Academiei Române. Dr. Ioan Meşotă a fost ales membru corespondent al Academiei Române în septembrie 1877, propunerea venind din partea lui Titu Maiorescu şi a preşedintelui Ioan Ghica. Ulterior, Andrei Bârseanu a devenit membru al Academiei Române în anul1908, iar în anul 1911, în cadrul adunării jubiliare a ASTRA, ţinută la Blaj, a fost ales preşedinte al acestei prestigioase asociații, cu o valoare cât o academie ardeleană. asociație pe care a condus-o până în ultimul său an de viaţă. O altă personalitate de seamă a locului a fost profesorul universitar doctor Gheorghe Munteanu-Murgoci (1872-1925), renumitul geolog al ţării noastre. Acesta a fost fiul unui oier provenit din Tărlungeni-Braşov şi căsătorit în Dârste. Gheorghe Munteanu-Murgoci s-a născut la data de 20 iulie 1872, la Măcin, în Dobrogea. Naşterea a fost înregistrată la Brăila. Am mai spus în articolele mele că mocanii săceleni erau cunoscuți pentru transhumanța către Dobrogea. Preocupat de originile familiei sale, geologul s-a interesat de rudele lui şi de casa părintească din Dârste, din Calea Bucureşti, nr. 282. Din nefericire, acesta s-a stins prematur din viaţă, la vârsta de 53 de ani, la 5 martie 1925, fiind înmormântat la Bucureşti, în cimitirul Sfânta Vineri. Cu un „mic” salt în timp, aș mai adăuga că arealul Noua-Dârste îi are printre „cei ai locului” pe generalul-maior inginer dr. Dumitru-Dorin Prunariu, născut aici la 27 septembrie 1952. Este primul cosmonaut român care a efectuat un zbor cosmic la bordul navei „Soiuz 40” şi al laboratorului spaţial „Saliut 6”. în perioada 14 la 22 mai 1981. Dumitru-Dorin Prunariu a luat parte la înfiinţarea Agenţiei Spaţiale Române, fiind pentru o perioadă preşedintele acesteia. Este reprezentant permanent al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic din anul 1993 la sesiunile O.N.U. În decembrie 2011 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar de acum câțiva ani, planetariul ultramodern construit în interiorul grădinii zoologice îi poartă numele. Mă bucur că am fost de față atunci când s-a întâmplat aceasta și am dat mâna cu ilustrul nostru conațional!
Din punct de vedere etnografic, Dârste se înscria în specificul zonei săcelene, având și influenţe specifice din Şcheii Braşovului. Din păcate, azi se cunosc puţine informaţii despre obiceiurile tradiţionale din arealul comunitar al localității Dârste, din cauza influenţei urbane care a modificat această viaţă comunitară. Ce se mai știe cu exactitate este faptul că, a doua zi de Paşti se ținea cu sfințenie „maialul”, de Ispas (Înălţarea Domnului) se puneau la porţi crengi de mărăcini şi se sărbătorea Ziua Eroilor. Dârste, devenit cartier al Brașovului, păstrează o legătură firească și permanentă cu Braşovul, datorită statutului său de zonă industrială dependentă și adiacentă. Pentru a facilita comerţul şi transportul de bunuri şi persoane între Satulung, Dârste şi Braşov, merită amintit faptul că, în anul1891, s-a dat în folosinţă tramvaiul. De fapt, o cale ferată suburbană, așa cum o definește, pe larg, într-o lucrare a domniei sale, brașoveanul Gruia Hilohi. Că tot vorbeam de arealul Noua-Dârste, gara cartierului Noua era, practic, o gară pentru trenul suburban denumit în epocă „tramvaiul galben”, ale cărui șine aveau ecartament normal și care folosea la început locomotive cu aburi, apoi cu motor Diesel.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
Merită amintit faptul că primul „tramvai” brașovean, cel cu aburi (ulterior pe Diesel), a circulat între anii 1892 și 1960. Inițial, acesta a avut două ramuri principale. Prima a fost reprezentată de ramura Gara Bartolomeu – Str. Lungă – Piața Sfatului, iar cea de-a doua de Parcul Rudolf (azi giratoriul din fața Casei Armatei) – Promenada – Gara Mare – Fabrica de ciment – Dârste -Turcheș – Cernatu – Satulung. Undeva, în anul 1904 s-a realizat devierea traseului său prin Noua, unde se păstrează și astăzi ultima clădire de gară (Str. Gării Noua nr. 9, azi fiind acolo locuințe particulare).Până în anul 1948 „tramvaiul” respectiv a fost exploatat de diverse firme private. Modul în care a fost dezafectată linia respectivă a fost destul de „catastrofal” pentru tramvai. Astfel, între anii 1922-1927, s-a desființat tronsonul Rudolf – Piața Sfatului, pe motivul discutabil că încurca târgul ce avea loc în piață. Ulterior, în anul 1933, s-a desființat linia de pe Strada Lungă, pe care se circula cu frecvență destul de scăzută, pe considerentul că aceasta făcea concurență autobuzelor private proaspăt apărute „în peisaj”. Ulterior, în anul 1938, fără nici o autorizație ori plan urban bine justificat, Primăria Brașov dispune desfacerea linia dintre Promenada și Hidromecanica. După instaurarea regimului comunist și după inerenta naționalizare, noul proprietar al liniei de „tramvai”, adică fix statul român, a desființat tronsoanele cuprinse între Hidromecanica și fabrica Temelia, precum și între „Steagul Roșu” și Satulung (care trecea prin Noua), nemaiexistând, astfel, trafic de călători. Din păcate, ultimele rămășițe de linie industrială de cale ferată au ajuns la fier vechi.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
Pentru că aminteam de Noua, tot ce a mai rămas astăzi din amintirea „tramvaiului galben” este clădirea gării din Noua (astăzi locuințe private) și câteva fotografii. Merită amintit, dacă tot l-am adus în memorie pe industriașul Czell, că aici, în Dârste, familia acestuia deținea aici un conac deosebit. Din păcate, acesta este astăzi o ruină. Ca multe alte locuri care ar fi trebuit păstrate altfel…Cine a fost Czell? Am mai spus câte ceva despre acesta în articiolul de acum câteva luni despre bere. Friedrich Thomas Czell, pe numele său întreg, a fost un vestit comerciant sas brașovean, care s-a născut la 19 septembrie1816 și decedat la 20 octombrie 1892. Trebuie menționat faptul că familia Czell a fost una dintre cele mai bogate familii care a trăit în Brașov (unii spun că a fost chiar cea mai bogată; în prezent are un „vajnic” concurent în Ion Țiriac). Câteva repere temporale și faptice despre activitatea acestei familii Czell merită menționate. Astfel, în anul 1855, a luat ființă concernul „Friedrich Czell și Fii”, care a avea ca obiect principal de activitate exportul cu lână de oaie către Marea Britanie. Concernul „Friedrich Czell și Fii” aveau în posesie o fabrică de spirt în Cristian, o fabrică de chibrituri în Brașov, o mină de cărbuni în Vulcan și o rafinărie de alcool. Merită amintit că acest concern, în anul 1889, a construit fabrica de zahăr de la Bod.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
În anul 1892, familia Czell a cumpărat fabrica de spirt din Dârste și, destul de repede, pe partea opusă a acesteia, a construit, între anii 1892-1893, o fabrică de bere (berea Czell renumită în epocă). În anul 1905, concernul a cumpărat și fabrica de bere Luther din București, extinzându-și afacerile și-n Vechiul Regat. Până în anul 1914, concernul „Friederich Czell și Fii” avea în portofoliu (și funcționale) șase fabrici de bere, trei fabrici de spirt, o mină de cărbuni in Colonia 1 Mai (Concordia) o fabrică de lichior și un restaurant în Noua- Dârste. Firma deținea în zonă peste 15 hectare de teren de bună calitate. Concernul „Friederich Czell și Fii” făcea, totodată, un intens și profitabil comerț cu vinuri,deținând în proprietate pivnițe mari și vii la Mediaș. Adevărul este că această familie Czell a schimbat fața Brașovului, construind clădiri emblematice pentru oraș. Astfel, a construit două veritabile palate pe strada Mureșenilor de azi, unul în Piața Sfatului și unul pe strada Nicolae Bălcescu. Totodată, și-a construit în Dârste acel conac de vară despre care vă aminteam că este o ruină totală azi.
La pas prin sud-estul Brașovului, pe la Noua-Dârste…
Vă ziceam mai pe la începutul rândurilor de azi că există un foarte frumos lac în Noua, Istoria acestuia a început la anul 1906, atunci când concernul „Friedrich Czell și Fii” a adus în zonă muncitori lipoveni care să sape un lac, pe un teren mlăștinos preexistent aici. De ce avea nevoie concernul de lac? Păi, pentru bere, firește…De aici se tăiau iarna blocuri de gheață și se depozitau în grotele existente pe atunci pe strada Andrei Bârseanu pentru a se ține berea la rece. Că tot vorbeam de acest concern, merită amintit și faptul că aceștia sunt cei care au plantat plopii de pe Calea București ca să fie umbră pentru căruțele care transportau butoaiele de bere către centrul orașului. Vom mai reveni la „moara cu povești” cu amintiri din Brașovul de altădată! Pentru azi, am terminat de „măcinat” și v-aștept la următoarea întâlnire, cea de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
Mariana Maximescu, Ion Dumitrașcu, „O istorie a Brașovului”, Editura Creator, Brașov, 2017
Monografia județului Brașov, vol I, 1938, Editura Prefecturii Județului Brașov
https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/136273/1/BCUCLUJ_FG_BAL4350_1938_001.pdf
https://turism.brasovcity.ro/index.php/informatii/detail/56
https://fdgrbv.ro/istoria-brasovului/
https://www.voci.ro/darste-vatra-de-cultura-romaneasca/
„Cercetări numismatice: Jetoanele concernului Friedrich Czell și Fii.”- Dan Bălăiță
https://www.zebrasov.ro/blog/despre-cartierul-noua-si-punctele-lui-forte/
https://ghidlocal.com/brasov/articole/cartier-noua-brasov/
https://protopopiatul-brasov.ro/biserici/biserica-sfanta-treime-din-brasov-darste/
https://www.scribd.com/document/249404147/Monografie-Brasov
https://www.turistinfo.ro/brasov/
http://www.interferente.ro/orasul-brasov-repere-istorice-si-turistice.html
https://bzb.ro/stire/festival-pescaresc-la-lacul-din-noua-din-brasov-a189368
https://bzb.ro/stire/stiti-de-unde-vine-numele-cartierului-darste-a2611
