Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. „Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 11, 2023
Motto: „Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Repet constant mesajul meu săptămânal prin care vă reamintesc că acest caleidoscop săptămânal pe care-l puteți citi, în fiecare miercuri, aici pe „Jurnal de Brașov” nu se pretinde a fi vreo analiză ori sinteză de „mare ștaif”, ci doar o succesiune de fapte, date și întâmplări pe care eu le consider importante și pe care vi le aduc în amintire ori la „prima” cunoștință! Titlul materialului de azi provine de la o piesă scrisă de Horia Lovinescu în anul 1968, piesă pusă în scenă la Teatrul Nottara în 1979. Este o piesă al cărei subiect reprezintă „fâșii” din lumea rămasă după apocalipsă, atunci când pustiul este desăvârşit, iar singurătatea supravieţuitorilor, absolută. Interpretările titlului apropo de cele prezentate azi vă aparțin dumneavoastră! Nu am să-ncep caleidoscopul de azi chiar cu tema care bântuie în aceste zile, din păcate, agenda tuturor vectorilor media, adică cu conflictul din Israel proaspăt reizbucnit la un nivel de violență ieșită din comun. Am să vă propun pentru început o mică trecere în revistă a rolului petrolului și la niște viziuni contradictorii care „bântuie” analizele celor de la OPEC dar și a celor de la Agenția Internațională pentru Energie. În viziunea analizei celor de la CNBC, se spune că, în continuare, cererea de petrol rămâne un indicator important pentru mersul economiei mondiale, „chiar și în contextul în care există presiuni uriașe legate de mediu și de reducerea amprentei de carbon la nivel global.” Dar, în acest context, OPEC și Agenția Internațională pentru Energie rămân cu puncte de vedere destul de diferite. Practic, OPEC consideră că „cererea va crește pe termen mediu și lung”, în vreme ce Agenția Internațională pentru Energie se declară mult mai rezervată. Unii spun că aceasă agenție chiar se cam „înghesuie” să declare „începutul sfârşitului” erei combustibililor fosili. Grupul marilor producători de petrol OPEC a afirmat, citat fiind de CNBC, că „sectorul ţiţeiului ar necesita investiţii uriaşe, de 14.000 de miliarde de dolari dacă doreşte să facă faţă acestei creşteri, chiar şi pe fondul unei expansiuni rapide a tehnologiilor de energie regenerabilă.” În acest context, viziunea privind prognoza pe termen lung a OPEC privind cererea globală de petrol diferă de cea a Agenţiei Internaţionale pentru Energie, principalul organ de supraveghere a energiei din lume. Ca urmare a acestor divergențe de opinii, OPEC şi AIE sunt implicate acum într-un război al cuvintelor cu privire la nivelul maxim al cererii de petrol. Astfel, cei de la CNBC, notează că, în „World Oil Outlook 2023”, OPEC a declarat că se aşteaptă ca „cererea globală să atingă 116 milioane de barili pe zi (bpd) până în 2045, în creştere de la 99,6 milioane de barili pe zi în 2022 şi cu aproximativ șase milioane de barili mai mult decât a prezis în raportul de anul trecut”.
OPEC nu a ascuns că există și posibilitatea ca această creștere să fie şi mai mare. În viziunea lor, ar exista posibilitatea ca această creştere să fie susţinută „probabil de India, China, alte ţări asiatice, Africa şi Orientul Mijlociu”. În contextul acestei prognoze de creștere, OPEC a precizat că „ar fi necesare investiţii în sectorul petrolului de 14.000 de miliarde de dolari, sau aproximativ 610 de miliarde de dolari în medie pe an.” Tot în analiza celor de la CNBC, se mai spune că, pe termen mediu, OPEC a declarat că „cererea globală de petrol va atinge probabil un nivel de 110,2 milioane bpd în 2028, reflectând o creştere de 10,6 milioane bpd în comparaţie cu nivelurile din 2022”. Secretarul general al OPEC, Haitham al-Ghais, a precizat că „apelurile de a opri investiţiile în noi proiecte petroliere sunt greşite şi ar putea duce la haos energetic şi economic. Istoria este plină de numeroase exemple de tulburări care ar trebui să servească drept avertisment pentru ceea ce se întâmplă atunci când factorii de decizie politică nu recunosc complexităţile împletite ale energiei”. Firește că aceste viziuni de prognoze ale OPEC contrastează puternic cu cele ale AIE, care a declarat luna trecută că lumea se află acum la „începutul sfârşitului” erei combustibililor fosili. În acest context, într-un articol de opinie publicat în „Financial Times”, directorul general al AIE, Fatih Birol, a declarat pentru prima dată că „cererea de cărbune, petrol şi gaze va atinge vârful înainte de 2030, iar consumul de combustibili fosili va scădea pe măsură ce politicile climatice vor intra în vigoare.” Fatih Birol a salutat prognoza lor ca fiind „un punct de cotitură istoric”, dar a precizat că scăderile proiectate nu vor fi „suficient de aproape” pentru a pune lumea pe calea limitării încălzirii globale la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale. Trebuie spus că acest prag de temperatură este considerat pe scară largă ca fiind esenţial pentru evitarea celor mai grave efecte ale schimbărilor climatice și că arderea combustibililor fosili este principalul motor al crizei climatice.
„Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”…
Firește că, aproape imediat, OPEC a criticat cu duritate previziunile AIE privind cererea maximă de combustibili fosili înainte de sfârşitul deceniului și a declarat, prin reprezentanții săi, într-o declaraţie publicată pe 14 septembrie că viziunea făcută publică de către AIE este „extrem de riscantă, nepractică şi condusă ideologic”. Înainte de apariția publică a acestei „viziuni”, OPEC a cerut agenției respective să fie „foarte atentă” în ceea ce priveşte „subminarea investiţiilor din industrie”. Sigur, este destul de clar că goana după profit și accesul la resurse, în general, guvernează legăturile globale de azi între națiuni și entități internaționale puternice. Trebuie spus că, așa cum nu e nimic sigur în istoria umanității, este posibil ca previziunile să fie date peste cap de evoluțiile sociale, geopolitice și economice. Având în vedere că trăim într-o lume mai divizată ca oricând, e greu să poți face prognoze cu asemenea impact global pe termen lung. Și pentru că tot vorbeam despre petrol, să facem un scurt popas și în relațiile „gri” ale pseudo-țarului de la Maskva cu „sultanul” de la Ankara, de la întâlnirea cărora încoace s-au cam întâmplat multe lucruri cu miros puturos de petrol nerafinat și de afaceri cu miros de sânge. Fie acesta din Ucraina, Nagorno-Karabah ori, mai recent, din Israel….Astfel, Lukoil, una dintre cele mai mari companii petroliere din Rusia, prezentă într-un areal destul de mare în această parte de lume, a ajuns recent la un acord de 1,5 miliarde de dolari cu Socar, compania petrolieră de stat a Azerbaidjanului, ca să ducă și mai mult petrol rusesc pe piața internațională, conform celor precizate recent de către cei de la agenția Reuters. Și se știe că Turcia e fratele mai mare al Azerbaidjanului! În contextul acesta al războiului ruso-ucrainean, este mai mult decât clar că, pentru Rusia, este esențial să continue exporturile de petrol prelucrat pentru a-și finanța războiul din Ucraina și alte cheltuieli de ordin militar. Și este la fel de evident, pentru cine vrea să vadă, că „împreunarea” Lukoil cu firma azeră care operează în Turcia, poate sugera cîteva explicații chiar și pentru cele petrecute recent în Nagorno-Karabah, adică rapidă ofensivă azeră și exodul extins al populației armene.
„Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”…
Există un grad ridicat de certitudine că, prin această asociere, Lukoil câștigă, implicit, un alt client aflat aproape de porturile rusești, după ce majoritatea rafinăriilor europene au oprit importurile de petrol din Rusia. Repet ceea ce au reluat ulterior mai multe agenții de presă, adică faptul că acordul dintre Lukoil și Socar a fost dezvăluit în exclusivitate de către cei de la agenția Reuters. În weekend, trei nave pline cu petrol rusesc se îndreptau către Turcia, unde se află rafinăria STAR deținută de firma azeră Socar, iar fiecare navă are la bord o sută de mii de tone de petrol. Adică, sunt primele livrări din acest acord dintre companiile din Rusia și Azerbaidjan. Acordul vine după ce Socar nu a mai putut, pentru o perioadă, să importe petrol din Rusia pentru rafinăria sa din Turcia din cauza unor piedici financiare neprecizate public, iar în lunile august și septembrie, Socar nu a mai cumpărat deloc petrol rusesc.Potrivit celor de la Reuters, nu există vreo certitudine publică pe ce durată se întinde acesta înțelegere și care sunt condițiile împrumutului de 1.5 miliarde de dolari dat de către cei de la Lukoil. Cei implicați nu au dorit să comenteze pentru cei de la Reuters. Merită amintit faptul că împotriva Lukoil au fost impuse sancțiuni încă din 2014, dar această firmă a evitat restricțiile mai dure la care au fost supuse alte companii rusești. La noi, a funcționat bine-mersi și nici acum nu văd că i-ar merge rău, ca să fim cinstiți! Pe de altă parte, „sultanul” Erdogan a făcut ce a dorit el și, ca atare, Turcia nu a impus sancțiuni Rusiei și a continuat importurile de petrol. Rusia nu a mai intervenit în favoarea armenilor, iar Turcia și-a văzut de ale sale! „Pupat Peața Endependenții”! În tip ce oamenii mor în mai multe locuri (și) din cauza unor astfel de înțelegeri „gri” și puturoase!
În continuare, vom face și un popas printre cele ce se întâmplă în Israel, acolo unde este destul de greu de făcut previziuni, dar cert este faptul că acest conflict reaprins prea puternic în weekend este menit să schimbe echilibrul în acel areal măcinat de conflicte. Au apărut, în doar câteva zile, nenumărate teorii și păreri, mai ales pe la noi, în spațiul mioritic, care mai de care mai abracadabrante apropo de surprinderea produsă de către atacul Hamas asupra Israelului. Dintru început, pe lângă istoria îndelungată a conflictului palestinialno-israelian, trebuie să ne punem întrebarea: cui folosește acest conflict acum? „Cui prodest”, habibi? Oare nu cumva, și lui gaspadin Volodea? Mă refer la Volodea de la Maskva nu la cel de la Kiev. Apropo, cel de la Kiev ne-a vizitat ieri, după destul de mult timp de când ar fi trebuit s-o facă! Dar acesta-i un subiect la care mă voi referi, poate, săptămâna viitoare. După ce Hamas-ul a atacat Israelul pe 7 octombrie, provocând nenumărate morți, masacre, jafuri, răpiri și împrăștiind teroare, au apărut diverse opinii că Rusia va folosi evenimentele în favoarea sa, apropo de războiul lor din Ucraina. O „mică îndepărtare” a focalizării atenției mondiale asupra lor le-ar folosi, „la pachet” cu minimalizarea ajutoarelor militare pentru ucraineni și redirecționarea unei părți din acestea către Israel. Este evident că Rusia acuză Occidentul de mai demult că neglijează conflictul din Orientul Mijlociu în favoarea susținerii Ucrainei împotriva Rusiei și speră că prin reaprinderea acestui focar de conflict, lumea va înceta să acorde atât de multă atenție Ucrainei. De asemenea, este un fapt public că Rusia profită deja de conflictele dintre gruparea Hamas și Israel, și că legăturile dintre Rusia și această organizație teroristă, s-au întins pe parcursul a zeci de ani. Nu mai departe de anul trecut, în mai 2022, o delegație a organizației teroriste Hamas a călătorit în Rusia și s-a întâlnit cu Serghei Lavrov, ministrul de externe rus, și cu Ramzan Kadîrov, șeful Ceceniei, conform unor surse media independente, gen ziarul „Meduza”. Această întâlnire a avut loc la doar câteva luni după ce Rusia invadase Ucraina, iar relațiile ruso-israeliene deveneau din ce în ce mai tensionate. Nu este niciun secret faptul că liderii ruși s-au întâlnit de mai multe ori cu reprezentanții Hamas, de-a lungul anilor, deși SUA, Uniunea Europeană și Israelul au desemnat această grupare palestiniană drept organizație teroristă. Rușii n-au avut nicio treabă cu etichetele puse de alții și și-au văzut de relațiile lor! Ce este Hamas? Mișcarea de Rezistență Islamică, cum se numește, de fapt, s-a format în 1987, iar înainte să apară această organizație, URSS a sprijinit luptători care foloseau metode similare și aveau același obiective anti-israeliene. La acea vreme, URSS considera că Israelul ocupa toată Palestina, iar Moscova susținea oponenții Israelului în exil, în special Organizația pentru Eliberarea Palestinei a lui Yasser Arafat.
„Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”…
Israel și OEP au încheiat, în 1993, un acord prin care cele două părți își recunoșteau reciproc existența, iar atunci când OEP a acceptat să renunțe la obiectivul său de „a distruge Israelul”, mișcarea palestiniană s-a divizat în partidul moderat Fatah și mai multe organizații radicale, dintre care cea mai puternică și mai radicală avea să devină Hamas. În 2005, Hamas a înființat un partid politic, iar un an mai târziu, a învins guvernul Fatah (din 1993 renunțase la acte de terorism) cu patru procente la alegerile palestiniene. După înfrângere, Fatah a refuzat o coaliție cu Hamas, iar liderul partidului Hamas, Ismail Haniyeh, a devenit noul lider al guvernării palestiniene. S-a ajuns astfel la un embargo internațional și s-au introdus sancțiuni împotriva noului guvern palestinian. După ruptura dintre Fatah și Hamas, zonele din Cisiordania aflate sub control palestinian, au făcut parte din Autoritatea Națională Palestiniană a Fatah. Ulterior, după victoria Hamas la alegerile parlamentare palestiniene din ianuarie 2006, relațiile grupării cu Rusia s-au schimbat. Atunci, în timpul unei conferințe de presă, Vladimir Putin a spus public că Rusia nu a recunoscut niciodată Hamas drept organizație teroristă. Întâlnirile Hamas cu rușii au continuat din 2006 încoace, iar șefii Hamas au participat la întâlniri regulate cu reprezentanți din Ministerul de Externe al Rusiei. De pildă, în luna martie din 2006, șeful Hamas, Khaled Mashal, a avut prima vizită oficială la Moscova, iar în în 2010, Khaled Mashal s-a întâlnit și cu președintele rus de atunci, Dmitri Medvedev. Cât despre implicarea Iranului în „sponsorizarea” acestui atac al Hamas este la mintea cocoșului că acesta are ghearele înfipte total în zonă, lucru conformat chiar de cei de la Hamas, care, în euforia idioată a proaspetelor masacre pe care le-au reușit mai ales împotriva civililor, au ținut să mulțumească iute Iranului pentru finanțare și ajutor. Probabil, când a văzut că situația e mai „albastră” decât ar fi fost cazul, ayatollahul Ali Khamenei, autoritatea supremă a Iranului, a negat public ieri faptul că ţara sa se află în spatele atacului masiv de sâmbătă al Hamas asupra Israelului, reafirmând în acelaşi timp sprijinul Iranului pentru „Palestina”, după cum relatează cei de la AFP şi Reuters. Referitor la cele ce s-au întâmplat ori se află în curs de întâmplare în Israel, este destul de greu de dat definiții și certitudini! Toată lumea cu care am discutat de atunci încoace se întreabă cum de „mărețele” servicii secrete de la Tel Aviv au fost luate prin totală surprindere de atacul în masă al Hamas. În general, opinia publică de pe la noi are deja opinii formate „clar” despre serviciile de informații israeliene ca fiind cele mai performanțe din lume și că acestea sunt imbatabile! Asta dacă ne raportăm la trecut, dar, de data asta, chiar dacă or fi fost informații la dispoziție, nu prea or fi fost livrate convingător factorului politic, în opinia mea, și chiar au fost prinse pe picior greșit! Firește, nu sunt eu cel mai potrivit să fac o analiză în cunoștință de cauză, dar societatea israeliană este una deosebit de complexă iar, de fapt, se pare că acțiunile actualului guvern au creat o falie destul de gravă în coeziunea actualei societăți israeliene. Nu avem de unde să știm la acest moment cât anume a influențat această falie în chestiunea siguranței Israelului, dar cert este că un rol mare a revenit și acestei falii de coeziune! Cel mai trist este că au murit mulți oameni nevinovați, măcelăriți cu o cruzime dusă la extrem. Nimic nu justifică aceste crime, chiar dacă pe aici pe la noi, mai ales prin mediul online, există mulți „mioritici” de-ai noștri „ca brazii” care ar cam zice că israelienii și-au cam „căutat-o cu lumânarea”! Serios? Cum puteți justifica niște crime oribile, matracucilor, doar pentru că nu vă place de steaua lui David? Pe bune? Unii se mai dau și creștini „practicanți”! Trist este ca s-a declanșat, din nou, un conflict major, că este, faptic, stare de război (care poate degenera oricând în întreaga zonă) și că s-au întâmplat și se vor mai întâmpla multe pierderi de vieți omenești. Este dificil de prognozat acum vreun drum spre pace acolo, dacă nu chiar imposibil! Din păcate, s-a acumulat prea multa ură pe un teritoriu atât de mic și (prea) intens disputat.
FILE – Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu attends the weekly cabinet meeting in the prime minister’s office in Jerusalem, Sunday, June 25, 2023. Netanyahu’s office says he has been rushed to a hospital but that is in “good condition” as he undergoes a medical evaluation. The Israeli leader’s office said he was being treated on Saturday, July 15, 2023 at Israel’s Sheba Hospital, near Tel Aviv. (Abir Sultan/Pool Photo via AP, File)
Un rol deloc de neglijat în eșecul de sâmbătă, în opinia mea, îl are politica neconcludentă și relativ ciudată a lui „Bibi” Netanyahu. Pentru acesta, pentru premierul Benyamin Netanyahu, căruia îi plăcea să se prezinte drept apărător de nădejde al Israelului, dezastrul petrecut sâmbătă are și o dimensiune chiar personală. După șocul inițial, care a produs stupoare în societatea israeliană, Netanyahu va avea multe răspunsuri de dat, nu doar pentru ne-răspunsul imediat la acest atac, dar, mai ales, pentru strategia sa generală privind Gaza și rolul jucat de Hamas acolo. Există probabilitatea că nu va supraviețui politic acestei încercări prin care trece Israelul, iar criza provocată de reforma sa judiciară care a dus la nenumărate proteste publice, ar putea să pară, prin comparație, un moment plăcut, conform celor notate de „Le Monde”. Este o certitudine că atacul a luat Israelul pe „nepusă masă”. Ce zic cei din presa internațională despre asta? Păi, pentru mulți dintre cei care critică guvernarea lui Netanyahu, „la pachet” cu reforma sa judiciară care a generat multe luni de proteste și greve generale, acest rezultat ar fi fost previzibil. Presa internațională, dar și cea din Israel afirmă că experții în securitate și adversarii lui Netanyahu din Israel au avertizat de luni de zile că tulburările civile din țară, inclusiv protestele rezerviștilor militari, au creat un moment oportun pentru o astfel de breșă de securitate. Astfel, de exemplu, Yuval Sade, de la publicația israeliană „Calcalis” spunea în weekend, că: „forțele de apărare israeliene avertizează de luni de zile cu privire la o reducere a nivelului de pregătire, la o scădere a capacității de descurajare și la posibilitatea izbucnirii unei crize pe mai multe fronturi”. Pe de altă parte, un grup de peste 180 de foști lideri ai serviciilor de securitate israeliene, care au deținut funcții în instituțiile de forță israeliene (Mossad, în agenția de securitate internă Shin Bet, în armată și în poliție), au descris guvernul lui Netanyahu drept o amenințare la adresa securității Israelului, conform celor notate de „Business Insider”. Conform acestei publicații, acel grup a declarat că „coeziunea Israelului se prăbușește ca urmare a reformelor judiciare, ceea ce face mai dificilă contracararea amenințărilor din partea Hamas, Hezbollah și Iran”. Anterior acestor declarații, prin iulie, un oficial militar de rang înalt, generalul-maior Tomer Bar, care conduce Forțele Aeriene israeliene, a emis un avertisment la fel de sumbru. El a declarat că inamicii Israelului ar putea încerca să exploateze criza politică a țării. Cel mai probabil, după cum a scris și Gideon Rachman de la „Financial Times”, „convingerea cu care a lucrat în tot acest timp Netanyahu a fost că amenințarea venită din partea Hamas era una ținută sub control.”
„Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”…
Ca urmare a acestei politici a lui „Bibi” o parte a forțelor armatei au fost deturnate prin urmare spre Cisiordania pentru a limita violențele rezultate – care au slăbit apărarea Israelului la granița cu Gaza. Multe surse media spun că trupele mobilizate lângă Gaza erau subdimensionate ca efective, deoarece o parte dintre militari fuseseră redistribuiți în Cisiordania pentru a proteja coloniștii israelieni în urma valului de violențe între aceștia și militanții palestinieni.Iar Hamas a exploatat acest lucru.Tot sursele media israeliene mai spun că, de fapt, acest lucru fusese semnalat din timp de unii oficiali de la Tel Aviv. Atunci când șeful Shin Bet, serviciul de informații interne israelian, l-a avertizat pe „Bibi” Netanyahu la începutul acestui an că atacurile coloniștilor asupra palestinienilor vor crește amenințarea la adresa securității Israelului, acesta a fost însă denunțat cu vehemență de membrii partidului Likud al lui Netanyahu.Practic, întreaga strategie a lui Netanyahu față de palestinieni arată acum ca un veritabil eșec. Această strategie a presupus, în esență, controlarea și reducerea conflictului cu palestinienii, asigurând în același timp securitatea cetățenilor israelieni, dezvoltarea economiei și normalizarea relațiilor cu statele arabe. Cel mai probabil, Netanyahu credea că Israelul poate face față atacurilor ocazionale cu rachete palestiniene și poate trăi cu condamnarea internațională a blocadei Israelului asupra Gazei.
„Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă”…
Lipsa de viziune și politici adecvate (orice ar însemna asta), veritabilul eșec de sâmbătă pune sub semnul întrebării politica dusă de Netanyahu și de cei de dinaintea sa, care, începând din 2007, au încercat să mențină războiul în limitele enclavei, fără să facă pași către o soluție pentru conflict. Nu am să încerc să descriu ce se întâmplă acum în Israel, pentru că este clar că răspunsul va fi foarte dur și va conduce la mulți morți, răniți și (prea) mult sânge! Fapt pentru care voi spune doar că aceste confruntări armate dintre Israel și gruparea Hamas continuă! Și abat atenția lumii de la războiul din „ograda vecină” dintre ucraineni și ruși! Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://www.cnbc.com/2023/10/09/oil-opec-raises-global-crude-demand-outlook-through-to-2045.html
https://www.cnbc.com/2023/10/07/hamas-surprise-attack-on-israel-in-photos.html
https://www.timesofisrael.com/for-years-netanyahu-propped-up-hamas-now-its-blown-up-in-our-faces/
https://www.libertatea.ro/stiri/israel-mosternire-netanyahu-hamas-4684303
Opiniile cititorului
Continue reading
