Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. „O lume nebună, nebună, nebună”… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 4, 2023
Motto: „Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Repet constant mesajul meu săptămânal prin care vă reamintesc că acest caleidoscop săptămânal pe care-l puteți citi, în fiecare miercuri, aici pe „Jurnal de Brașov” nu se dorește a fi vreo analiză ori sinteză de „mare ștaif”, ci doar o succesiune de fapte, date și întâmplări pe care eu le consider importante și pe care vi le aduc în amintire ori la „prima” cunoștință! Titlul materialului de azi este o parafrază la comedia lui Stanley Kramer din 1963, în care acesta „pictează” un tablou hilar al lumii contemporane…Prima „oprire” de azi v-o propun peste „gârla cea mare” de-i zice Atlantic. Fix la începutul weekendului anterior, vineri, generalul american Mark Milley și-a încheiat mandatul de la vârful forțelor militare americane în postura de șef al Statului Major Întrunit Interarme. Generalul Milley şi-a încheiat mandatul de şef al Statului Major Întrunit Interarme al forţelor armate americane după un mandat de patru ani „jalonat” de multiple crize atât în lume, cât şi pe teritoriul SUA, după cum relatează majoritatea agențiilor internaționale de presă, preluate și de ai noștri de la Agerpres.
De ce vă supun atenției acest subiect? Pentru simplul motiv că, atât în angrenajul formal, cât și în cel informal de la vârful organismelor NATO, contează persoana aflată în vârful „lanțului trofic” ierarhic militar american. Cine îi urmează în această funcție? De data aceasta este un aviator, pentru că „rotirea” pe această funcție se face la cei patru ani de mandat cu numire a unui șef din categoriile de forțe prin rotație, iar acest lucru se respectă cu strictețe în SUA și nu există „prelungiri de mandat” cum au fost pe la noi, prin spațiul și timpul mioritic recent, pentru unii care s-au trezit apoi mari politicieni de împins oiștea-n gadul istoriei…Respectivul aviator este Charles „C.Q.” Brown, aflat anterior la comanda Forțelor Aeriene ale SUA. După ce Colin Powell, ca afro-american, a ocupat această funcție în anii 90 ai secolului trecut, Brown este al doilea afro-american care ocupă o funcție atât de înaltă în ierarhia forțelor armate americane și al 21-lea șef de la instituirea acestei funcții în organismul militar american. Cât despre mandatul lui Miley în această funcție, de la preluarea acesteia în luna octombrie a anului 2019, „crizele s-au succedat una după alta”, fără întrerupere, declara recent Mark Milley pentru agenția media AFP. Este notoriu și implicit faptul că, alături de ministrul apărării american, Lloyd Austin, Mark Milley a coordonat ajutorul militar al SUA pentru Ucraina în faţa invaziei ruse.Trebuie amintit și că mandatul său la șefia forțelor militare ale SUA a fost „jalonat” și de cvasi-dezastrul american de la Kabul, când, în august 2021, talibanii au preluat controlul asupra Afganistanului şi a capitalei sale după un război lung de două decenii, calificat chiar de către Mark Milley ca fiind un „eşec strategic”. Totodată, Milley s-a aflat în atenția publică la finalul mandatului lui Trump de la Casa Albă, atunci când a ieșit la iveală, după apariţia unei cărți în spațiul public, că îl contactase de mai multe ori pe omologul său chinez pentru a-l reasigura cu privire la poziţia americană privind securitatea mondială. De ce acest gest a provocat rumoare ulterioară? Pentru simplul fapt că a făcut asta fără a-i cere aprobarea ori fără a-l avertiza pe Donald Trump, preşedintele american în exerciţiu de atunci, de ale cărui poziții Milley era îngrijorat. La vremea respectivă de final a mandatului lui Trump, generalul Milley şi-a exprimat regretul de a fi fost prezent alături de Donald Trump, atunci când preşedintele dăduse ordin pentru dispersarea unei manifestaţii a mişcării „Black Livers Matter” în faţa Casei Albe pentru a se duce să fie fotografiat în faţa unei biserici, cu o Biblie în mână.
Succesorul lui Mark Milley, Charles Brown, a fost un pilot cu multă experienţă, având la activ peste 3.000 de ore de zbor, între care 130 de ore în misiuni reale de luptă. Comandant de diverse structuri lupătoare și de stat major în Forțele Aeriene ale SUA, Brown a fost numit apoi șef al forţelor aeriene americane în Orientul Mijlociu şi în Pacific. Charles Brown a fost remarcat în vara anului 2020, în toiul manifestaţiilor „Black Lives Matter” împotriva rasismului, pe fondul emoţiei stârnite de moartea lui George Floyd, care murise în timpul reţinerii sale. Brown tocmai ce publicase o înregistrare video în care informa despre discriminările pe care le suferise el însuşi, inclusiv în forțele armate americane. „Urcarea în scaun” a lui Brown nu a fost lipsită de peripeții, pentru faptul că a întârziat confirmarea parlamentară. Confirmarea de către Senat a numirii sale în funcție a fost întârziată mult timp din cauza blocajului impus de un senator conservator care îşi folosea cu obstinație, de mai multe luni, puterea de a-şi manifesta opoziţia faţă de decizia Pentagonului de a ajuta femeile din armată să obţină dreptul la avort. Charles „C.Q.” Brown a fost confirmat, finalmente, printr-un vot care a depăşit respectiva „piedică” parlamentară.
Și pentru că tot aminteam de weekendul trecut, sâmbătă, la împlinirea unui an de când Rusia a proclamat anexarea regiunilor ucrainene Herson, Zaporojie, Doneţk şi Lugansk, preşedintele rus Vladimir Putin a promis ajutor în reconstrucţia regiunilor afectate de război. Că doar nu-l doare gura! „Tătucul” Volodea de la Maskva a promis că vor fi reconstruite „şcoli, spitale, clădiri de locuinţe şi drumuri, muzee şi monumente”, conform unui comunicat video difuzat de Kremlin și preluat și de cei de la Reuters, dar și de ai noștri de la Agerpres. Putin a ținut să mai precizeze că toate regiunile din Rusia acordă un „ajutor frăţesc” la efortul de reconstrucţie și a adăugat că: „în faţa noastră se află sarcina măreaţă şi soluţia la problemele dificile, implementarea unui mare program de reconstrucţie şi dezvoltare socio-economică a regiunilor noastre istorice. Şi ne vom atinge cu siguranţă obiectivele stabilite„.
Vă reamintesc tuturor celor care citiți aceste rânduri, inclusiv celor care încă-l mai iubesc pe pseudo-țar pentru „ce le face el Occidentului” că Rusia a încălcat total orice urmă de legislaţie internaţională şi a oficializat anexarea regiunilor ocupate din Ucraina prin referendumuri considerate pe plan internaţional ca frauduloase şi nelegitime. Acum un an, la 30 septembrie 2022, Putin semnase acele acorduri cu liderii (numiți tot de el, firește) celor patru regiuni ucrainene ocupate, pe care astfel le-a proclamat drept componente ale Federaţiei Ruse. Sâmbătă, în acel mesaj video trimis înspre „toate zările” de Kremlin, „tătucul” Putin a numit anexarea (cea nerecunoscută de majoritatea statelor lumii), „un eveniment istoric şi predestinat”. „Mesianică” frază, Volodea!Totodată, el le-a mulţumit locuitorilor din teritoriile ocupate, afirmând că hotărârea lor a întărit Rusia mai mult ca oricând și că:„suntem un singur popor. Iar împreună vom trece peste toate, vom găsi un răspuns la toate problemele„. Între timp, pe acolo se moare pe capete din rândul locuitorilor „blagosloviți” de „sprijinul frățesc”! Și tot între timp, conform declarațiilor oficiale, Ucraina îşi continuă contraofensiva pentru eliberarea tuturor teritoriilor ocupate de ruşi, inclusiv a peninsulei Crimeea, anexată în acelaşi mod de Rusia în 2014. La mai mult de un an şi jumătate de la începutul războiului, Rusia nu controlează în întregime niciuna din cele patru regiuni anexate în 2022. Tot în weekend, am avut parte și de o „dramoletă„ cu iz puturos de „maskirovka” rusească. Astfel, ministerul german al apărării a negat printr-un comunicat, o acuzație de tip „cioacă”, lansată de agenția de presă rusă RIA Novosti, potrivit căreia patru soldați ai armatei germane au fost uciși la bordul unui tanc Leopard în Ucraina. Conform celor scrise de cei de la Euronews și pe care le puteți citi la sursele inserate la finalul acestor rânduri, aceasta ar fi „o acuzație explozivă”. Eu zic că este doar un „fâs” mediatic, menit a da prea mult credit unei informații total neverificate și neverificabile.
„O lume nebună, nebună, nebună”…
Conform celor „gavarite” de rușii de la RIA Novosti, soldați din Bundeswehr, armata germană, deci parte din NATO, ar fi acuzați că au luat parte la operațiuni de luptă împotriva Rusiei pe frontul din Ucraina. Firește că informația a fost „coaptă” anterior prin social media de sorginte rusească și ar fi oferit prin aceste canale vestea că ofițeri ai forțelor armate ruse ar fi distrus un tanc Leopard de proveniență germană transferat Ucrainei, dar care avea „la pachet” și un echipaj format în întregime din soldați germani. „Vestea” s-a multiplicat în social media prin intermediul „idioților utili” și au apărut, aproape imediat, comentarii de genul celei ale unui utilizator al platformei X, fostul Twitter:„Rusia susține că a întâlnit soldați germani care luptă în Ucraina. Sunt trupele NATO implicate acum în acest război?„. Se spune că „izvodul” acestei acuzații „explozive” ar fi „transpirat” în presa de stat rusească și redată de RIA Novosti în ziua de 23 septembrie a.c. Conform operațiilor informaționale de tip maskirovka, imediat ce citești articolul rușilor, lucrurile nu se clarifică, ci încep să devină tulburi și te aruncă în „ceața informațională specifică”. Firește, informațiile provin de la o singură sursă și nu de la mai multe. Astfel, un ofițer rus anonim (cum altfel?) care zice c-ar vorbi fluent limba germană, pretinde că a găsit pe câmpul de luptă un mecanic conductor aflat în agonie la bordul unui tanc Leopard distrus, care i-a mărturisit, precum scenele dintr-un film sovietic de demult, că restul echipajului mort făcea parte din armata germană (Bundeswehr). Firește, în articolul publicat de Euronews se precizează faptul că nu s-au putut verifica în mod independent aceste afirmații, iar RIA Novosti este cunoscută pentru faptul că răspândește dezinformări pro-Kremlin.
„O lume nebună, nebună, nebună”…
Nici nu mai era cazul de verificări, deoarece scopu a fost atins, în sensul că Euronews tocmai ce a fost folosită pe post de „trambulină” a informațiilor rusești false cu iz de maskirovka. Sau de „idioți utili” dacă preferați! Se mai zice că unele articole apărute brusc în mediul online, dar în limba franceză, ar zice chiar că ministerul german al apărării ar fi recunoscut că aceste acuzații sunt adevărate. Normal că informația falsă trebuia răspândită în două limbi de circulație europeană puternică, a celor două „motoare ale Europei”! Firește, „trambulina” de la Euronews nu a găsit nicio declarație de acest gen pe site-ul acestui minsiter și nici în presa germană. Au apărut brusc știri din neant cu iz de „sputniceală” orientată către Occidentul european. Acordând mai multă atenție decât era cazul, în opinia mea, acestui „context exploziv”, într-o interpelare a celor de la Deutsche Welle, un purtător de cuvânt al ministerului german al apărării a negat aceste afirmații și afirmând categoric că: „Nu există echipaje de tancuri germane în Ucraina„. Potrivit site-ului acestui minister german, Germania sprijină Ucraina prin furnizarea de arme și echipamente din stocurile Bundeswehr, inclusiv tancuri Leopard 2, considerate unul dintre cele mai moderne blindate din lume. Aceleași informații ne mai spun că militari ucraineni au fost instruiți în ultimele luni în Germania cu privire la utilizarea respectivelo tancuri și a unor sisteme de artilerie. Totodată, pe acest site se subliniază că transferul acestor tancuri către Ucraina implică doar tancurile și alte echipamente militare stabilite, dar nu și vreo urmă de picior de soldat neamț. Conform celor de la Euronews, citând ziarul german Merkur, se pare că au existat rapoarte potrivit cărora cetățeni germani au participat la luptele din Ucraina, dar numai ca mercenari, fie pentru Moscova, fie pentru Kiev. Același ziar Merkur preciza în articolele sale că, deși este legal ca un german să devină mercenar în Ucraina, luptătorii de tip „câini ai războiului”, cum mai sunt cunoscuți, nu sunt protejați de Convenția de la Geneva dacă sunt vreodată luați prizonieri, mai ales în Rusia. Cei de la ziarul Merkur speculau, printre altele, că, pentru a scăpa de tortura sau execuția aproape sigură, „nu ar fi surprinzător dacă un mercenar ar insista să fie capturat ca membru al unei armate”. Dar, mai mult ca sigur, este o nouă înscenare deliberată de sorginte rusească, cu scopul clar de a alimenta și mai mult conflictul și a „blestema” și mai mult Occidentul „satanic” care vine ca un tăvălug peste „mirifica și mirobolanta” civilizație rusească! În continuare, mai rămânem puțin tot în arealul ecuației războiului ruso-ucrainean. În acest context, miniştrii afacerilor externe ai statelor membre ale Uniunii Europene au venit, luni, la Kiev, pentru o „reuniune istorică” menită să traseze liniile unei „susțineri durabile pentru Ucraina”, confruntată cu invazia rusă şi care aspiră să adere la UE. În faţa unei contraofensive ucrainene cu parcurs lent şi a temerilor privind o eventuală scădere a sprijinului occidental pentru Ucraina, era necesar să se arate Rusiei că ea „nu trebuie să conteze” pe „oboseala” UE, conform celor spuse de şefa diplomaţiei franceze Catherine Colonna. Firește, acest mesaj a fost combătut iute de Kremlin, care afirmă că „această oboseală se va accentua în diferite ţări”.Șeful diplomaţiei UE, Josep Borrell, a anunţat pe platforma X (fostă Twitter), salutând această „reuniune istorică” organizată în Ucraina, „ţară candidată şi viitor membru”, spunând că: „Îi convoc azi pe miniştrii afacerilor externe la Kiev, (pentru) o primă reuniune a tuturor celor 27 de state membre care are loc în afara UE” .
European Union foreign policy chief Josep Borrell holds a press conference, amid Russia’s attack on Ukraine, in Kyiv, Ukraine October 1, 2023. REUTERS/Viacheslav Ratynskyi
Borrell a precizat că este vorba de o reuniune „informală” care „nu are drept scop de a ajunge la concluzii şi la decizii concrete”. La primirea omologilor săi, Dmitro Kuleba, șeful diplomaţiei ucrainene, a salutat organizarea reuniunii la Kiev, adică „în Ucraina aspiră de ani de zile să adere la UE, iar în iunie 2022 i-a fost acordat statutul de candidată la aderare, însă pentru a trece la etapa următoare Kievul trebuie să facă progrese în special în lupta anticorupţie. Reuniunea de luni de la Kiev este „un gest diplomatic excepţional”, a subliniat Catherine Colonna, care a subliniat că UE doreşte să arate „sprijinul său ferm şi durabil” pentru Ucraina, „până când ea va putea învinge” Rusia. La rândul său, şefa diplomaţiei germane, Annalena Baerbock, a cerut punerea în aplicare a unui „plan de protecţie pe timpul iernii”, pentru a permite Ucrainei să facă faţă bombardamentelor asupra infrastructurilor sale energetice, ca şi în timpul anului trecut. Această întrevedere de la Kiev are loc într-un moment în care apar temeri în legătură cu permanenţa sprijinului occidental pentru Ucraina, care depinde de livrările de arme şi de ajutorul financiar al europenilor şi SUA. Chiar dacă Moscova a afirmat, luni, că Washingtonul „va continua să se implice în acest conflict”, se aşteaptă ca „oboseala sprijinului complet absurd pentru regimul de la Kiev să crească în diferite ţări”. În Europa, Slovacia a ales, sâmbătă, un partid populist care se opune continuării ajutorului pentru Ucraina. Kievul a declarat luni în mod succint că „respectă alegerea poporului slovac” şi a apreciat că este prea devreme pentru a anticipa consecinţele. Pe de altă parte. Ministrul de externe ungar (a cărui ţară a rămas cea mai apropiată din UE faţă de Moscova), precum şi omologii săi polonez şi leton nu au participat la reuniunea de la Kiev, a declarat pentru AFP un înalt responsabil al guvernului ucrainean sub acoperirea anonimatului. „Diplomaţii polonez şi leton sunt bolnavi”, a adăugat el. O altă sursă de ajutor pentru Ucraina, o misiune a Fondului Monetar Internaţional (FMI), prima în ultimii trei ani, s-a deplasat la Kiev pentru a discuta despre un program de 15,6 miliarde de dolari, a anunţat prim-ministrul ucrainean Denis Şmîgal. Ministrul polonez de externe, Zbigniew Rau, şi-a explicat absenţa de la reuniunea informală a omologilor săi din UE desfăşurată, luni, la Kiev prin „declinul relaţiilor bilaterale” dintre Polonia și Ucraina. Într-o apariție la o televiziune din Polonia, oficialul polonez a declarat că „în politica bilaterală dintre țări există perioade de creștere și de declin”, adăugând că „în prezent”, legăturile din Polonia și Ucraina au intrat „într-o perioadă de declin”.„Absenţa mea de acolo este, în parte, o expresie a acestui lucru”, a declarat Zbigniew Rau. Acesta, abia recuperat după o infectare cu Covid-19, a participat, duminică, la un miting electoral al partidului său, însă a refuzat să participe la reuniunea informală a miniștrilor de externe europeni, la Kiev, convocată de șeful diplomației UE. Reprezentantul Poloniei la această întâlnire a fost Wojciech Gerwel, subsecretar în ministerul de externe polonez, „un rang nu atât de inferior”, după cum s-a exprimat Rau. Oficialul polonez a mai declarat că: „În primul rând, şi cel mai important, este interesul geostrategic, care este comun şi se bazează pe a înfrânge Rusia. O a doua dimensiune sunt interesele naţionale, iar aici avem opinii divergente şi neînţelegeri, precum problema tranzitului cerealelor ucrainene prin Polonia. Al treilea punct este că, pentru ca această cooperare să poată avea loc într-o maniera durabilă şi stabilă, trebuie să contăm pe sprijinul societăţii, este esenţial”. Prin cele menționate, ministrul polonez a făcut aluzie directă la modul în care preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a denunţat, în faţa Adunării Generale a ONU, o presupusă lipsă de solidaritate poloneză. Cred că a acea „oiște-n gard” a lui Volodea de la Kiev a fost o greșeală cam mare, iar greșelile se plătesc, de obicei! Pe front, unde Ucraina duce din iunie o dificilă contraofensivă, luptele dure continuă. Și mor mulți oameni…Și prin diverse canale, rușii împrăștie vești că ar vrea să facă ei o contraofensivă de iarnă…Eu le-aș zice: „pașol na turbinca, vidma!”, precum în povestea lui Ion Creangă, dar nu cred că le pasă de „zisele” mele!
Acum vă propun un alt popas pe meleaguri asiatice, tocmai în „măreața” Chină. Unii analiști economici ne spun, într-o analiză recentă a celor de la BBC, că „măreața” China, cea de-a doua economie a lumii, se confruntă cu probleme economice destul de pronunțate, precum creșterea lentă, șomajul ridicat în rândul populației tinere și probleme pe piață imobiliară. Respectivii economiști chestionați de BBC cred că un eventual „deranj economic” în țara aceasta cu 1,4 miliarde de locuitori ar produce, fără tăgadă, efecte și-n restul lumii, în condițiile în care există multe companii mari care depind și de piața chineză. După totți indicatorii economici demni de luat în calcul, China e „responsabilă” pentru mai mult de o treime din creșterea economică înregistrată la nivel mondial, iar atunci „când unul dintre motoare cedează, celelalte trebuie să ducă greul”, după cum spun cei de la BBC.
„O lume nebună, nebună, nebună”…
Dificultățile economice ale Chinei nu-i privesc doar pe liderii de la Beijing, ci și pe companiile de pe întreg mapamondul dependente de piața chineză. Momentan, se spune că îngrijorările legate de o „catastrofă globală iminentă” la nivel economic sunt exagerate la acest moment, după cum cred mulți analiști, dar corporațiile multinaționale și cei ce lucrează în acestea au temeri justificate pentru un parcurs viitor mai sumbru. Multe sute de mari companii cu „acoperire” globală, cum ar fi, conform celor de la BBC, Apple, Volkswagen și Burberry obțin o mare parte din veniturile lor de pe marea piață de consum din China și vor fi afectate implicit de eventualele reduceri ale cheltuielilor ale „trăitorilor” din China. Firește, efectele secundare vor fi resimțite apoi de miile de furnizori și lucrători din întreaga lume aflați în conexiune economică și care se bazează pe aceste companii. Majoritatea economiștilor „cu ștaif” spun că economia Chinei „este responsabilă pentru mai mult de o treime din creșterea economică înregistrată în lume, astfel că orice fel de decelerare se va simți și dincolo de granițele sale”. Subsecvent, tot economiștii pricepuți ne spun că și prognoza de creștere economică globală pentru 2024 a fost retrogradată. Cu toate acestea, potrivit unor economiști, ideea potrivit căreia China este motorul prosperității globale e ușor exagerată. În analiza celor de la BBC se spune că: „Matematic, da, China reprezintă aproximativ 40% din creșterea globală”, spune George Magnus, economist la Centrul China al Universității din Oxford. „Dar cine beneficiază această creștere? China are un excedent comercial uriaș. Exportă mult mai mult decât importă, așa că indiferent de cât de mult crește sau nu China, acest lucru e mai mult despre China decât despre restul lumii”. Totuși, dacă populația Chinei scoate mai puțini bani din buzunar pentru pe bunuri și servicii, iar sectorul imobiliar înregistrează un regres, asta înseamnă o cerere mai mică de materii prime și mărfuri. În august, țara a importat cu aproape 9% mai puțin față de aceeași perioadă a anului trecut, când era încă sub politica restricțiilor zero-Covid. „Marii exportatori precum Australia, Brazilia și mai multe țări din Africa vor fi cel mai puternic afectați de acest lucru”, spune Roland Rajah, directorul Centrului de Dezvoltare Indo-Pacific de la Institutul Lowy din Sydney.” Nu trebuie să știi prea multă economie ca să-ți dai seama că o rată de cerere slabă în China înseamnă, implicit, că prețurile de pe acea piață vor rămâne scăzute. Conform modului occidental de „reflecție economică”, asta înseamnă că s-ar frâna un pic creșterea prețurilor și că dobânzile vor rămâne scăzute pentru mai multă vreme. Estimările arată că, în ultimul deceniu, China a investit mai mult de un trilion de dolari în proiecte uriașe de infrastructură cunoscute sub numele de Inițiativa „Belt and Road”, adică „Noul Drum al Mătăsii”. În cadrul acestei inițiative, toate sursele spun că peste 150 de țări au primit bani și tehnologie din China pentru a construi drumuri, aeroporturi, porturi și poduri, adică o infrastructură care să sprijine „Belt and Road” și, implicit, viziunea chinezească a acestui „nou drum”. Dacă e să luăm în calcul unele estimări ale unor economiști de marcă, implicarea Chinei în acest mare proiect și-n cele subsecvente poate începe să scadă vizibil, dacă economia internă s-ar clătina, din simplul motiv că băncile chineze și companiile din China nu vor mai fi chiar atât de dornice să finanțeze proiecte din afara granițelor. Numai dacă primesc ordine de la „Împăratul Roș”, cel de-i zice Xi…Glumesc, desigur, în ideea în care chiar nici autocratul Xi nu poate avea un comportament de sorginte stupidă în ceea ce privește economia chineză! Implicit, mai apar și niște „concluzii colaterale” legate de o eventuală slăbire a economiei Chinei.
„O lume nebună, nebună, nebună”…
Astfel, o economie chinezească internă mai slăbită va influența și politica externă a Chinei,iar „tonul discuțiilor nu va mai fi atât de apăsat”, după cum spun cei de la BBC. Adică, o Chină mai vulnerabilă „ar putea încerca să repare relațiile deteriorate cu SUA”. Este de notorietate faptul că restricțiile comerciale americane au contribuit substanțial la o scădere cu 25% a exporturilor chinezești către SUA în prima jumătate a anului 2023, în timp ce unii oficiali americani au catalogat relativ recent China ca fiind „neinvestibilă” pentru unele firme americane. Momentan, pentru China lucrurile par neschimbate, iar Beijingul continuă să riposteze cu restricții proprii și pare să mențină relații bune cu liderii autoritari ai regimurilor sancționate, Vladimir Putin din Rusia și Bashar Al-Assad din Siria. Pe de altă parte, diverse contacte economice americano-chinezești sunt, în continuare, în derulare, meținând discuțiile privind comerțul bilateral. Fiind o cu totul altă lume decât societatea de sorginte occidentală, puțini oameni știu cu adevărat ce găsim în „spațiul” dintre retorica chineză și politica chineză de facto. Firește că americanii, de principiu, leagă scăderea economiei chinezești de o scădere a modalităților de tratare a relațiilor cu Taiwanul, insula autonomă pe care Beijingul o consideră teritoriul său. Unii americani din „establishment” cred că o astfel de scădere i-ar face pe chinezi să potolească retorica războinică, pe când alții cred că, în condițiile acestei eventuale scăderi econimice, reacțiile Partidului Comunist Chinez ar putea fi imprevizibile.
Pe această temă, președintele american Joe Biden a afirmat că:„Nu cred că va determina China să invadeze Taiwan – de fapt, dimpotrivă. China probabil nu mai are aceeași capacitate ca-n trecut”, În aceeași analiză a celor de la BBC, George Magnus, economist la Centrul China al Universității din Oxford afirmă faptul că, după „anul negru” 2008, analiștii au început să fie mult mai atenți la mișcările de tip „contagiune financiară”, aici intrând în calcul și „scenariul de coșmar” al crizei imobiliare din China, care ar duce la un colaps total al economiei chineze, declanșând criza financiară în întreaga lume. George Magnus a adăugat că: „acesta nu va fi un șoc de tip Lehman Brothers. Este puțin probabil ca China să-și lase marile bănci să se prăbușească – și au bilanțuri mai puternice decât miile de bănci regionale și comunitare care s-au prăbușit în SUA”. Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://edition.cnn.com/2023/09/20/politics/cq-brown-joint-chiefs-chairman-who-is/index.html
https://www.defense.gov/About/Biographies/Biography/Article/2318211/general-charles-q-brown-jr/
https://www3.nhk.or.jp/nhkworld/en/news/20230930_08/
https://www.pravda.com.ua/eng/news/2023/09/25/7421329/
https://www.economica.net/reuniune-istorica-a-ministrilor-de-externe-din-ue-la-kiev_696892.html
https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/josep-borrell-avem-o-reuniune-istorica-a-2304730.html
https://www.bbc.com/news/world-asia-pacific-13017877
https://www.bbc.com/news/topics/cywd23g0qnmt
https://acss.org.uk/chinas-uncertain-future/
