Armistițiul cu Națiunile Unite

10 minute de istorie cu Daniel Dojan
29 august

Delegația română, în frunte cu vicepremierul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, ţărănistul Ghiţă Popp şi prinţul Barbu Ştirbey, a ajuns la Moscova la 29 august 1944. Deşi ministrul de externe sovietic ,Viaceslav Molotov, îi anunţase deja pe diplomaţii britanici şi americani de la Moscova că este gata să negocieze cu partea română, însă armistiţiul s-a semnat abia la 12 septembrie. 
Între timp, armata sovietică trata România ca stat inamic: jafuri, violenţe şi peste 200.000 de militari români luaţi prizonieri.
În privința teritoriile României, Basarabia rămânea în mod clar sovieticilor iar armistițiul admitea recuperarea Nordului Transilvaniei pentru că Stalin a decis ca Ungaria să fie pedepsită. Însă Armata Română a luptat pentru eliberarea Transilvaniei fără implicarea sovieticilor. România se obligă să alimenteze frontul contra Ungariei și Germaniei cu 12 divizii românești, să acorde Aliaților libertate de mișcare pe teritoriul ei, în speța sovieticilor și sa plătească U.R.S.S. despăgubiri de 300 de milioane de dolari.

României i s-au cerut de fapt 1,5 miliarde de dolari, ceea ce ar însemna astăzi 23,5 miliarde de dolari. O conversie simpla a celor 300 de milioane de dolari la cursul din 1938, cum a cerut URSS, înseamnă la cursul actual 4,7 miliarde de dolari. Suma de 300 de milioane de dolari despăgubiri a fost reluată în Tratatul de Pace semnat la Paris la 10 februarie 1947. În opinia experților Băncii Naționale, despre datoria plătită rușilor, aceasta a fost dublată de nenumărate ori: „Noi am plătit cu vârf şi îndesat această datorie şi să vă spun astăzi de câte ori am plăti-o dacă a fost de 10 ori mai mult sau dacă a fost de 20 de ori mai mult, dacă a fost de 30 de ori mai mult, asta e imposibil. Dar eu vă spun că a fost plătită de N ori mai mult. Era şi un banc atunci: Care sunt cerealale care se produc în România? Grâu, porumb, se cară, se cară în două cuvinte. Toate se cărau. URSS are nevoie de multe cereale, era foamete acolo, erau probleme mari” relata Adrian Vasilescu de la B.N.R.. Toate produsele luate de ruși au creat probleme enorm de mari la acea dată și aici vă dau câteva exemple dintr-o cercetare realizată de mine asupra județului Tecuci, din documentele de arhivă.

Țăranii erau primii, care din cauza prețurilor foarte mici ale produselor agricole erau afectați și refuzau să vândă. Muncitorii, în mare parte angajații stației C.F.R. Tecuci, la rândul lor erau nemulțumiți din cauza lipsei de alimente și a salariilor mici, astfel 32 dintre aceștia înaintându-și demisia. Într-o altă notă informativă a prefectului se menționa că: „se manifestă în general îngrijorarea alimentării cu cele mai indispensabile articole de strictă necesitate”. Subprefectul Gh. Gavrilescu informa prefectura județului Tecuci în februarie 1946, că locuitorii din nordului județului Tecuci, plășile Stănișești, Podul Turcului și Homocea „sunt majoritatea înfometați”. Lipseau zahărul, grâul, porumbul, furajele iar lipsa medicamentelor a determinat izbucnirea epidemiilor de gripă și tifos.
În luna mai a anului 1946, situația nu fusese rezolvată, iar prefectul atenționa că este imposibil de alimentat nordul județului cu porumb : „din cauza comercianților și a populației nevoiașe de la munte, cari au împânzit satele pentru porumb, majoritate fiind femei, a căror exterior și stare fizică arată cu prisosință mizeria alimentară, în fața cărora legea umanitară învinge legile juridice ale țării.”

Închei această intervenție într-o notă mai veselă, cu versurile scrise de marele actor Constantin Tănase, ucis de sovietici tocmai pe 29 august 1945. După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace. Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile „bandajate” cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scoțând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac„. Două zile mai târziu marele actor era mort.

Versurile care i-au adus moartea au fost rostite înainte de acest moment:
“Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo, tovărăşie”

Surse:
1. Arhivele Naționale Galați, Fond Prefectura Județului Tecuci, Dosar 68/1946
2. Digi24, Armistițiul semnat la 12 septembrie 1944: „Ruşii nu au semnat decât când au fost stăpâni pe tot teritoriul!”
3. Politeia.org.ro – Constantin Tănase, rușii și invazia!