Lovitura de stat din 23 august 1944 – partea I

10 minute de istorie cu Daniel Dojan

23 august

Data de 23 august 1944 a reprezentat un punct de cotitură în istoria românilor, repercusiunile deciziilor luate în acea zi fiind resimţite de-a lungul următoarelor decenii. Detalii extrem de interesante privind evenimentele din acele zile le regăsim în articolele publica de revista Historia, mai precis de autorul Andrei Avram.

Sursa: Evenimentul Zilei

Evenimente premergătoare loviturii de stat

Impulsul pentru lovitura de stat de la 23 august 1944 l-a dat înfrângerea Axei la Stalingrad, în ianuarie 1943. În cursul contraofensivei sovietice, două armate germane, două româneşti şi una italiană au fost decimate. Pierderile româneşti, din perioada 19 noiembrie 1942-17 ianuarie 1943, s-au ridicat la 155.010 morţi, răniţi şi dispăruţi, mulţi dintre cei din urmă fiind de fapt luaţi prizonieri. Această cifră reprezenta peste un sfert din totalul trupelor româneşti angajate pe frontul răsăritean.

Ca urmare a situaţiei dezastruoase în care se aflau trupele române la Stalingrad, regele Mihai a făcut un apel la pace în mesajul său către popor, difuzat la radio cu ocazia Anului Nou 1943. Iritat de ceea ce considera a fi nehotărârea Opoziţiei conduse de Maniu şi Brătianu, tânărul rege a declarat mai târziu că în februarie 1944 era pregătit să scoată România din războiul împotriva Aliaţilor, dar că, „de fiecare dată când un plan părea să se contureze, el era împiedicat să acţioneze de obiecţiile Opoziţiei”. Nerăbdarea regelui se datora, desigur, tinereţii sale, avea doar 22 de ani, iar experimentatul Maniu i-a recomandat prudență în privinţa unei lovituri de stat în acel moment, motivând că numărul trupelor germane prezent în ţară era prea mare.

În evoluţia situaţiei de pe frontul răsăritean, cei trei „generali” ai Statului Major rus din toate timpurile, generalii Noroi, Iarnă şi Distanţă, şi-au spus din nou cuvântul, forţele germane suferind mai multe înfrângeri, fapt care i-a convins pe rege şi pe reprezentanţii Opoziţiei că apropierea de Aliaţi este inevitabilă.

Constituirea Blocul National-Democratic este o expresie a conlucrării PNŢ, PNL, PSD şi PCR în vederea înlăturării regimului antonescian şi a desprinderii României de Germania.

Ceea ce pare surprinzător, la prima vedere, este că până la 23 august 1944, Moscova şi-a manifestat constant preferinţa pentru mareşalul Antonescu, ca partener de armistițiu, acceptându-i trei cereri: perioada de 15 zile pentru a reglementa raporturile cu Germania; existenţa unei zone neocupate de trupele sovietice pe teritoriul României, unde să se afle reşedinţa guvernului; moderaţie în stabilirea cuantumului despăgubirilor de război. Speranţele ruşilor în privinţa lui Antonescu s-au spulberat însă după întâlnirea mareşalului cu Hitler, la 5 august 1944.

Înainte să plece, Ion Antonescu l-a încredinţat pe rege că îi va pune lui Hitler, indirect, problema ieşirii României din război şi îi va cere permisiunea, ca de la soldat la soldat, să semneze armistiţiul cu aliaţii. Regele Mihai a intuit pericolul unei reacţii violente din partea Fuhrerului întrebându-l pe mareşal: „Ce mă fac dacă-i spui asta şi nu vă mai întoarceţi?”. Antonescu va recunoaşte în timpul anchetei din 1946: „Această teamă a regelui a fost pentru mine capitală. M-am hotărât să nu spun d-lui Hitler hotărârea luată. I-am spus regelui:Pune-l pe Sănătescu să o facă. Eu nu pot. Cu sila nu pot”.

Înţelepţit de experienţa italiană, Hitler i-a spus lui Antonescu, la despărţirea lor din 5-6 august: „Să nu vă duceţi la Palatul Regal”. Au fost ultimele cuvinte ale Fuhrerului adresate mareşalului: Hitler nu uita că Mussolini fusese arestat îndată ce ieşise de la audienţa avută la rege.

”Idealul tău nu-l duci cu tine în mormânt, dar oricând o rază din el se va opri pe piatra mormântului tău și va arde mai puternic decât candela de aur a celui mai bogat din lume”. (Nicolae Iorga)

Sursa: Avram Andrei, Un punct de cotitură 23 august 1944, Revista Historia