Take Ionescu – „Tăchiță gură de aur”

10 minute istorie cu Daniel Dojan
22 august

Discutăm astăzi despre unul dintre cei mai de seamă oameni politici ai României. Născut în 1858 în Ploiești, într-o familie modestă, numele său real era Dumitru Ion dar de mic toți i-au spus Take, însă în moda vremii era să adaugi la finalul numelui „escu” astfel rezultând Take Ionescu. Face gimnaziul și școala primară în Ploiești iar liceul în București la „Sfântul Sava”. Pentru că tatăl său era un negustor de cereale, nu foarte înstărit, Take Ionescu strânge bani prin eforturi proprii și pleacă la Paris ca să se înscrie la Facultatea de Drept, unde obține și doctoratul. Ulterior va revenii în România să profeseze avocatura.

Sursa: ZiarulLumina

Se înscrie în Partidul Conservator, iar în 1884, la 26 de ani este ales deputat. Era un om pasionat de meseria lui, altruist, perseverent, lucra enorm de mult și bine pregătit. La vârsta de 33 de ani este numit ministru al cultelor și instrucțiunii publice în guvernul condus de Lascăr Catargiu. Fiind un lider politic cu inițiativă el redactează legea de organizare a învățământului primar. Avea sentimente naționale foarte pronunțate, astfel va sprijini prin toate resursele personale, instituțiile de învățământ și bisericile românești din Transilvania. Față de oamenii politici de azi, Take Ionescu era conștient de importanța influenței culturii române de care aveau nevoie românii ardeleni aflați sub ocupație austro-ungară.

Personalitatea sa puternică, spiritul liber și pasiunea sa politică îl determină să se despartă de conservatori și în 1908 să înființeze Partidul Conservator Democrat. În toată activitatea sa politică dar și în articolele pe care le publică în presa vremii va pleda pentru unitatea națională și pentru îmbunătățirea vieții țăranilor prin înființarea de instituții financiare care să ofere credite în mediul rural. În 1917 susține, cu toată convingerea, reforma democratică: împroprietărirea țăranilor și votul universal.

Având o experiență politică dar și o intuiție aparte, el va spune despre prima conflagrație mondială: „Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi şi nu se poate să nu intre şi America. Până şi Japonia va intra. Va fi vai de omenire! Şi vom vedea alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbuşindu-se; vom vedea născând atotputernicia Americii; vom vedea preponderenţa rasei anglo-saxone; vom vedea omenirea făcând un mare pas spre stânga, spre socialismul revoluţionar… Va fi o cascadă de tronuri. Europa va fi republicană… Dar zguduirea generală va fi aşa de formidabilă, că o sărăcie groaznică va stăpâni omenirea foarte mulţi ani. Dintr-o criză vom intra într-alta…Dar de un lucru sunt sigur: că Aliaţii vor fi definitiv victorioşi şi că voi vedea cu ochii România Mare. Şi ţine bine minte: generaţia mea şi a ta va vedea România Mare, dar nu va mai vedea zile bune!”.

El a avut o influență mare, înainte de război dar și după, s-a pronunțat hotărâtor împotriva participării României în război alături de Puterile Centrale, ulterior a susținut neutralitatea. De asemeni, a făcut eforturi de neimaginat din punct de vedere diplomatic ca România să fie susținută de Franța, pentru reîntregirea teritoriilor. Când s-a semnat Pacea de la București, pe 7 mai 1918, Take Ionescu s-a opus cu vehemență condițiilor care înrobeau România. Pentru atitudinea sa din acele zile, a fost silit să părăsească România, dar nu a abandonat cauza, stabilindu-se la Paris de unde a inițiat un proces diplomatic remarcabil, militând pentru crearea unui sistem de alianțe care să cuprindă: Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, România și Grecia, un bloc de apărare în Europa, iar ulterior chiar și fără Grecia și Polonia, a fost constituită Mica Înțelegere, care viza asigurarea securitatea frontierelor statelor naționale ale statelor mici și mijlocii din Europa Centrală și de Sud-Est împotriva revizionismului. Pentru semnarea acordurilor dintre statele membre, Take Ionescu a avut un rol fundamental.

Finalul său este unul cel puțin dubios, într-un restaurant din Napoli, cu o ciudată insistență este invitat să servească niște stridii, ulterior va suferi de febră tifoidă, iar pe 22 iunie 1922, se stinge la 64 de ani.

Închei prezentarea aceasta cu vorbele marelui Take Ionescu: „Pentru a fi un om de stat, trebuie să fii ceva mai mult decât un om de partid.”

Surse: https://www.youtube.com/@stefan.ruxanda