„Lume, lume, soro lume”. „Singur acasă” versus „Urzeala tronurilor”…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on august 2, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”

Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. În caleidoscopul cu fapte date și întâmplări de azi, am să fac câteva scurte popasuri pe diferite meleaguri ale planetei și am să-ncerc să împărtășesc cu dumneavoastră câteva flash-uri care, vrem nu vrem, ne interconectează cu ceea ce se-ntâmplă prin alte părți unde locuiesc cetele de Homo (cică) Sapiens. Prima oprire am s-o fac pe celălalt mal al Atlanticului și am să vă amintesc că, apropo de interesul manifestat de SUA față de arealul Mării Negre, vinerea trecută, Senatul american a adoptat legea privind securitatea Mării Negre prin care confirmă statutul de „regiune de importanță geostrategică critică”. Această lege de peste ocean precizează că statele aflate la Marea Neagră, printre care, firește, și România, sunt esențiale în contracararea agresiunii din partea guvernului Federației Ruse și contribuie la securitatea colectivă a NATO. Această lege referitoare la securitatea la Marea Neagră a trecut de Senatul american, joi seară, cu 86 de voturi pentru, 11 împotrivă și 3 abțineri, conform unui anunț comunicat de Ambasada României la Washington. În cuprinsul acestui anunț, se spune, printre altele, că: „Prin acest demers, Senatul Statelor Unite confirmă statutul Mării Negre de regiune de importanță geostrategică critică și deschide calea unei noi ere a angajării SUA în zonă. De asemenea, Senatul american exprimă, în premieră, prin aprobarea legii menționate, susținerea puternică pentru un angajament comprehensiv al SUA în regiunea Mării Negre, împreună cu aliații și partenerii, în domenii strategice precum: securitate și apărare, economie, energie sau reziliență democratică”.

Oficial, conform celor afirmate public de americani, prin adoptarea acestui act normativ, SUA se obligă să continue să lucreze în cadrul NATO şi cu aliaţii din NATO pentru a dezvolta o strategie pe termen lung, pentru a spori securitatea, pentru a stabili o prezenţă permanentă şi durabilă de-a lungul flancului estic al NATO şi care să consolideze rezilienţa democratică a aliaţilor şi partenerilor din regiune. Firește, prin state aflate la Marea Neagră, SUA se referă la Turcia, România, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi Georgia. La drept vorbind, speram să nu fie nevoie de un document de acest gen venit de peste „gârla cea mare” apropo de viitorul incert în care a plasat Rusia acest colț de lume în care trăim. Dar, în viață, nu ne ies toate pe măsura dorințelor și, cel mai probabil, va mai trebui să facem față efectelor nedorite ale războiului din „ograda vecină” încă o perioadă „consistentă”. Dacă în materialele precedente de la „Lume-lume, soro lume…” aminteam de summitul NATO de la Vilnius, acum vă reamintesc că, înspre finalul săptămânii trecute, ciolovecul-șef de la Kremlin „și-a tras” și el un summit, unul mai mic, făcut cu „pretinii” săi africani. Mai ales cei în ale căror țări sunt prezenți mercenarii controlați de Moscova, așa zișii wagneri ai circarului de Prigojin! Și să vezi minune mare cu „fericiți făcătorii de pace”, că tocmai ce Putin zicea la summitul propriu că el n-ar respinge discuţiile de pace, dar – șto takoe druzia?- „Ucraina este în ofensivă” și noi, rusnacii „nu putem înceta focul când suntem atacaţi”. Ce să vezi? Se transformară muscalii în victime ale invaziei! Ca să fim corecți cu „fapta”, agențiile de presă internaționale au transmis știrea că prezidentul rus Vladimir Putin a declarat sâmbătă seară, 29 iulie, că o iniţiativă africană poate servi drept bază pentru pace în Ucraina, dar atacurile ucrainene o fac greu de realizat.

„Destăinuirile” tătucului Putin au făcute la o conferință de presă, după ce s-a întâlnit vineri, la Sankt Petersburg, la acel summit cu diverși lideri africani şi a ascultat apelurile lor ca Moscova să continue planul lor de pace propus „mărețului” lider de la Kremlin. Cu tot respectul față de orice țară din lume, vorbim aici majoritar de țări africane în care regimurile sunt bazate, aproape fără excepție, pe lovituri de stat date de grupări care au vândut și vând aproape pe nimic avuțiile țărilor lor către oamenii pseudo-țarului moscovit. Iar aceștia propun planuri de pace?! Pe bune, gaspadin Volodea? Alte glume nu ți-au ieșit? Mai ales când vezi că tătucu’ Xi te ține mai la distanță…Conform celor de la Reuters, Volodea a zis că: „există prevederi ale acestei iniţiative de pace care sunt puse în aplicare. Dar există lucruri care sunt dificil sau imposibil de implementat”. Putin a declarat că unul dintre punctele iniţiativei este încetarea focului, „dar armata ucraineană este în ofensivă, atacă, implementează o operaţiune ofensivă strategică pe scară largă. Nu putem înceta focul când suntem atacaţi”. Referitor la începerea negocierilor de pace, Putin a spus: „Nu le-am respins… Pentru ca acest proces să înceapă, trebuie să existe un acord de ambele părţi”. Vă reamintesc faptul că preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a respins ideea unei încetări a focului acum, „mișcare” care ar lăsa Rusiei aproape o cincime din Ucraina şi ar da timp forţelor ruse să se regrupeze după aproape un an și jumătate de război. Asta apropo de cele amintite de către nenea ministrul ungar de externe care plângea tot în weekend pe umerii rușilor că-s tare obidiți sărmanii și cum nu-i lasă ucrainenii să-și facă și ei un nou „conflict înghețat” după ce s-a murit „la greu” pentru fiecare palmă de pământ din acest război pe care acum câțiva ani nu l-am mai fi crezut posibil în Europa. Până la recenta invazie rusă din Ucraina, conflictele înghețate din spațiul ex-sovietic păreau a fi depășit în intensitate conflictele militare, dar ele nu pot fi considerate încheiate deoarece, în urma tratativelor de stopare a acestora, nu au fost găsite soluții viabile care să satisfacă toate părțile implicate. Acestea poartă denumirea de „conflicte înghețate” în ideea în care au atins o stare fragilă de echilibru, de tipul „nici pace nici război”, în urma victoriei militare a comunităților minoritare, mai ales. Independența acestora nu este însă recunoscută la nivel internațional, rămânând un subiect al încălcării dreptului internațional. Cred că nu vă veți supăra dacă vă reamintesc ceea ce știați deja și anume faptul că aceste conflicte înghețate, mai ales cele din Zona Extinsă a Mării Negre, au devenit o sursă permanentă de instabilitate și insecuritate. Principală cauză care a dus la izbucnirea acestor conflicte a fost în general de natură etnică, iar desfășurarea lor a generat crize atât politice cât şi militare prin implicarea marilor puteri, precum Rusia pe de o parte și diferite țări occidentale pe de cealaltă parte, acestea fiind în tabere diferite de interese. Ei, pe acest model de „înghețare”, muscalul-șef ar dori să fie o pauză în războiul propriu-zis (încetarea focului, armistițiu, acord temporar de pace, spuneți-i cum doriți), să-și lingă rănile și să revină apoi, pe cai albi și mai puternici și să-și preia cu mai multă forță „pohta ce-au pohtit”, adică fix actuala linie a frontului, mai mult ori mai puțin „contraofensată” de ucraineni.
Tot în weekendul care a trecut, pentru a ne arăta, din nou, că nenea Orban este „fidea”, vorba lui nenea Iancu, înțelegerii sale cu gașca de muscali războinici de la Maskva, ministrul de externe al Ungariei susține că argumentele UE privind pacea din Ucraina sunt „prefăcute şi contraproductive”. Adică, în traducere liberă, Rusia „e băieții buni” și UE „e băieții răi” în viziunea de factură „cutră” a politicii externe maghiare de azi! Mai exact, ministrul maghiar al afacerilor externe şi comerţului exterior, Péter Szijjártó, s-a exprimat așa: „Argumentele UE privind pacea în Ucraina, potrivit cărora condiţiile nu sunt deocamdată prielnice pentru negocieri, sunt prefăcute şi contraproductive”. Acesta a mai adăugat, pentru a ne intra bine-n cap, că „Ungaria continuă să solicite încetarea focului şi negocieri de pace cât mai curând posibil”.Că doar tot este Orban și ceata sa parte integrantă din orchestra de trompete și tromboane ale lui Volodea ot Kremlin!

Pentru a ne convinge pe toți europenii că suntem „de kko”, iar măria sa Viktor și cei din jurul său, în vizionara-i gândire „adăpată” încă de la începutul vieții sale politice de la izvoarele serviciilor de informații moscovite (a spus asta presa maghiară, până să fie aproape toată „cumpărată” la bucată de gașca lui Orban…), luând cuvântul în cadrul unei discuţii despre provocările politicii externe şi comerţului exterior al Ungariei, ministrul Péter Szijjártó (cel decorat de Lavrov fix înainte de începerea invaziei în Ucraina) a mai spus că de la invadarea Ucrainei de către Rusia, „Europa s-a scufundat într-o psihoză a războiului”, iar politica externă europeană comună s-a redus la această problemă unică. Acesta a mai subliniat că: „De mai bine de 500 de zile nu vorbim decât despre război. Cu toate că ştim exact ce crede fiecare despre acest război. Practic, toată lumea gândeşte la fel. Acest război este rău, este brutal, în acest război mor oameni, o ţară este practic distrusă, războiul trebuie să înceteze, trebuie condamnat, trebuie indicat în mod clar cine este agresorul şi cine este victima.(…) Degeaba încearcă unii să demonstreze contrariul, aceste aspecte nu se discută. Dar de 500 de zile nu vorbim decât despre asta (…) Iar când noi cerem să vorbim despre pace, ni se spune că suntem oamenii lui Putin, propagandişti ai Kremlinului, prietenii sau spionii ruşilor şi aşa mai departe”. Sigur, măi „Petrică și lupul”, cunoaștem teoria, dar „praftica” ne zice că „îndemnurile” la pace din partea voastră (cam ca acelea de la Tușnad ale șefului matale, nu?) zic că lui Volodea et Co. le convine cel mai mult un conflict înghețat, pe vechea strategie sovieto-rusă a conflictelor înghețate, fix în „granițele” actuale date de configurația frontului și fix pe „pohta ce-o pohtește” nimeni altul decât Putin…Péter Szijjártó a mai adăugat, doct, că: „Eu însă cred că este în interesul Ucrainei, al poporului ucrainean, al Europei şi chiar al întregii lumi ca în sfârşit să fie pace”. Szijjártó a calificat drept „o ipocrizie” faptul că UE (adică „băieții răi” care i-au umplut de fonduri europene pe unguri până recent…) cere imediat încetarea focului şi negocieri de pace în legătură cu conflictele armate din alte părţi ale lumii, dar în cazul Ucrainei însă nu se întâmplă acelaşi lucru, iar această duplicitate este inacceptabilă şi dăunătoare. Ministrul maghiar de externe a mai subliniat în luarea sa de poziție că: „mâine condiţiile vor fi mai neprielnice decât astăzi, iar ieri condiţiile erau mai bune decât sunt astăzi, pentru că ieri numărul morţilor era mai mic decât azi, iar mâine numărul lor va fi şi mai mare. (…) Aşadar, argumentul împotriva păcii pe care îl auzim din partea colegilor noştri din UE este prefăcut, inacceptabil şi contraproductiv. În pofida atacurilor la adresa noastră, azi noi suntem singurii din Europa care susţinem necesitatea păcii.” Ministrul Szijjártó a supralicitat în livrarea mesajului „ordonat” și a calificat drept „şocantă” propunerea UE de „a subvenţiona livrările de armament către Ucraina cu până la 20 de miliarde de euro în următorii patru ani, ceea ce sugerează că UE se gândeşte că războiul se va prelungi cu siguranţă pe o perioadă de încă patru ani”. Și acum a ajuns la problema care-i doare pe Orban și ai săi, zicând mai departe că este, totodată, problematic faptul că „Ungaria ar trebui să contribuie la această subvenţie cu 200 de milioane de euro, în condiţiile în care ea nu primeşte fondurile UE la care are dreptul, iar banca OTP se află pe lista întocmită de Ucraina cu sponsorii internaţionali ai războiului.” Vechea „problemuță” orbanistă, cea cu posteriorul în două luntri…Și pentru că tot vorbim de „lebede negre” în cazul Ungariei, ieri, SUA au limitat foarte mult participarea Ungariei la programul său de scutire de vize Visa Waiver din cauza preocupărilor legate de securitate în ceea ce privește noile pașapoarte emise între 2011 și 2020, după cum au transmis mai multe agenții de presă, în special cei de la Politico.

Aceștia au precizat că este vorba, practic, despre vizele emise cetățenilor din România, Slovacia și Ucraina, care au început să primească cetățenie a statului ungar în această perioadă. După cum am mai dezbătut pe aici pe la „Lume, lume…” despre ce și cum cu Visa Waiver, vă reamintesc că, în cadrul programului american de scutire de vize, cetățenii din țările participante pot călători în SUA în scop turistic sau de afaceri pentru o perioadă de până la 90 de zile fără viză, având nevoie doar de un așa-numit „Sistem electronic de autorizare a călătoriilor” (ESTA). Iar ieri, surpriză, pentru că valabilitatea ESTA pentru deținătorii de pașapoarte ungare va fi redusă de la doi ani la un an, iar ESTA va fi valabil doar pentru o singură utilizare. Este mai mult decât evident faptul că această mișcare neașteptată a SUA, adoptată ca răspuns la „preocupările legate de securitate”, afectează doar Ungaria dintre cele patruzeci de țări care participă la programul american Visa Waiver. Este de menționat, în acest context, faptul că, după accederea la putere în 2010, guvernul lui Viktor Orbán a pus în aplicare o schimbare majoră de politică prin care a acordat cetățenie etnicilor maghiari din străinătate din așa-zisul Bazin Carpatic, inclusiv a celor din România, Slovacia și Ucraina. Măsura luată atunci și continuată constant are ca scop, printre multe alte frustrări centenar- „trianoniste”, și sporirea șanselor electorale ale lui Orban și apropiaților săi. În acest context, David Pressman, ambasadorul SUA la Budapesta, cel luat tot timpul „în balon” de către ministrul ungar de externe ori chiar de Viktor Orban, a declarat într-un interviu acordat către Politico chiar înainte de anunțul de ieri că „există sute de mii de pașapoarte care au fost emise de guvernul Ungariei ca parte a programului de naturalizare simplificată, fără a exista mecanisme stricte de verificare a identității”. Ambasadorul american la Budapesta a subliniat faptul că „acesta nu este rezultatul pe care Statele Unite l-au căutat sau îl caută”, daer este mai mult decât evident că această măsură luată de SUA a „picat” într-o perioadă în care relația Ungariei cu partenerii occidentali s-a deteriorat constant și mult…Iar Orban face tot ce poate ca prăpastia în care s-a băgat singur și a băgat și Ungaria să crească tot mai mult! Nu a picat deloc bine tuturor celor din NATO faptul că Ungaria a fost mereu un Gică Contra în a primi noi membri în Alianță, cum a fost cazul Finlandei și, mai ales al Suediei, erijându-se în „arbitru” mult mai mult decât „îl ține plapuma”. Ca să nu mai amintim că pozițiile clar pro-moscovite ale guvernării maghiare așează Ungaria într-o postură deloc avantajoasă, ca fiind un veritabil „cal troian” al Rusiei în UE și NATO. Cert este că măsura luată de SUA va face ca toți cetățenii maghiari deținători de pașapoarte să fie afectați într-un fel sau altul…Și am bănuiala că măsurile se vor amplifica dacă Orban continuă pe panta poziționării sale pro-moscovite! Cu alte cuvinte, peștele se-mpute de la cap și se curăță de la coadă! Ambasadorul american a subliniat în interviul său că: „Este vorba despre o alegere. Până acum, guvernul ungar a ales să nu abordeze această preocupare de securitate, ceea ce a determinat Statele Unite să răspundă”. Vă reamintesc că printre alte „bețe prin gard” ori „bețe-n roate” pe care le-a băgat Ungaria României, în contextul Visa Waiver, a fost și refuzul constant al lui Orban de a ajuta România să facă parte din OECD, o organizație care este cvasi-certitudinea și garanția unei trambuline sigure pentru eliminarea vizelor americane și pentru cetățenii români. Orban a boicotat constant acest acces din considerente pe care le poate ghici oricine! Dar să nu uităm că nimic nu este gratis în această lume și, până la urmă, într-un fel sau altul, totul se plătește!
În continuare, vă propun o mutare în alt spațiu conflictual și deloc ușor de gestionat, acolo unde echilibrul este din ce în ce mai greu de păstrat, iar „mușchii militari” sunt arătați din ce în ce mai des. Chiar dacă sunt „chinezării”, dar tot „mușchi militari” se cheamă că sunt și că pot aduce multă moarte printre indivizii din aceeași specie Homo Sapiens. Am spus anul trecut într-un articol că nu cred că se va ajunge la „conflict încins” în arealul Taiwanului, din motivul simplu că Beijingul are altă strategie comparativ cu muscalii în a-și atinge scopurile. Ei au timp și răbdare și își urmăresc scopurile pas cu pas!

Dar nu mai bag mâna-n foc pentru nimic de la izbucnirea războiului din „ograda vecină” și nu putem ști ce filon de „atoatestivuitor” poate scurtcircuita creierul liderului suprem Xi Jinping, dornic să vadă, în timpul vieții sale pe acest Pământ, „întregirea” Chinei și, mai ales, darea cu tifla americanilor!Vă reamintesc că șefimea politică de la Beijingul, în frunte cu „tătucul suprem” Xi, consideră Taiwanul drept o parte a Chinei şi protestează sistematic faţă de orice anunţare a unui ajutor militar acordat insulei de către americani. Așa se face că onor China a lansat un nou avertisment la adresa Taiwanului, afirmând că acesta ar putea deveni „un butoi cu pulbere” în urma ajutorului militar promis de către SUA. Acest ajutor militar american, în valoare de 345 de milioane de dolari, include drone, sisteme de apărare antiaeriană, rachete de diverse tipuri precum și instruire pe diverse paliere necesare în a face față unui conflict. Biroul pentru afaceri taiwaneze al Consiliului de Stat chinez, structura creată de Xi pentru a gestiona „trebușoara” cu Taipeiul a dat publicității un comunicat în care afirma, printre altele, că: „o astfel de măsură transformă Taiwanul într-un ‘butoi cu pulbere’ și un ‘depozit de muniții’, ceea ce sporește riscul unui conflict militar peste Strâmtoarea Taiwan”. Același birou a avertizat conducerea Taiwanului, că, „dacă va continua pe această cale nestingherit, tânăra generație nu poate deveni decât carne de tun”. Se știe de mult timp că SUA vând armament Taiwanului de o lungă perioadă de timp, dar acest ajutor provine din stocurile americane existente, la fel ca cel livrat Ucrainei de la începutul războiului ruso-ucrainean, la sfârşitul lui februarie 2022. Liderul Pentagonului, Lloyd Austin, este cel care anunţa la mijlocul lunii mai că era analizat un astfel de ajutor al Taiwanului din stocurile americane. Mai trebuie adăugat, în acest context, faptul că, potrivit unei legi adoptate de către Congresul american, el este autorizat să recurgă la stocurile Statelor Unite – până la valoarea de un miliard de dolari – pentru a echipa insula autonomă, cu scopul afişat de a descuraja China de la orice veleitate expansionistă.
Și pentru că tot am pomenit de Africa în contextul proaspătului „summit de mucava” ruso-african, trebuie să remarcăm, pentru a „n”-a oară, apariția altui focar de instabilitate pe „continentul negru”. De altfel, cuvântul potrivit este re-apariția, de fapt. Unde anume? În Niger, după cum au transmis în weekend tote agențiile mari de presă, ţară al cărui preşedinte, Mohamed Bazoum, a fost înlăturat de la putere de o lovitură de stat militară la 26 iulie şi care este reţinut de atunci în Palatul Prezidenţial. Istoria țării africare (pe care unii „știriști” mioritici au confundat-o cu Nigeria) este plină de diverse conflicte, iar unul dintre motive este, indubitabil, faptul că Nigerul este al patrulea producător de uraniu la nivel mondial. Și faptul că, se pare, și-au băgat nasul pe aici și muscalii cu instrumentul lor african numit Wagner, de fapt serviciul de informații al armatei ruse denumit GRU.

„Singur acasă” versus „Urzeala tronurilor”…
Ca un scurt istoric, în anul 1958, Nigerul a devenit republică autonomă în cadrul Comunităţii Franceze şi la data de 3 august 1960 şi-a obţinut independenţa. Independență care a fost urmată de o evoluţia politică incertă și caracterizată de intervenţii militare continue şi instabilitate politică, într-un context de sărăcie „lucie” şi conflicte interne interminabile. Trebuie spus, în acest context, că Nigerul este una dintre cele mai sărace ţări din lume și are o economie bazată eminamente pe agricultura de subzistenţă, din care trăieşte peste 90% din populaţie. Dar are și un „cui al lui Pepelea” tentant pentru mulți „jucători internaționali”, adică depozite importante de uraniu. Nigerul este al patrulea producător mondial de uraniu, conform datelor de acum doi ani ale Asociaţiei Mondiale Nucleare (WNA), cu 2.248 de tone din acest minereu şi cu o producţie cumulată de aproximativ 150.000 de tone până la sfârşitul anului 2019. Cum s-a întâmplat să afle Nigerul că stă pe un morman de uraniu? Păi, cel de la EFE și Reuters spun că uraniul a fost descoperit în Niger în anul 1957, cu trei ani înainte de independenţa ţării africane în 1960, de către „Bureau de Recherches Geologiques et Minieres” (BRGM) din Franţa, care căuta cupru, zice-se… Aceleași surse spun că: „Primul zăcământ a fost găsit în Azelik, iar mai târziu uraniu a mai fost descoperit şi în Abokurum (1959), Madaouela (1963), Arlette, Ariege, Artois şi Tassa/Taza (1965), Imouraren (1966) şi Akouta (1967). În ultimii ani, cu scopul de a facilita înfiinţarea de companii şi de a atrage investiţii străine, guvernul din Niger a adoptat mai multe reforme fiscale şi a reglementat unele sectoare precum mineritul.” Conform datelor Băncii Mondiale publicate pentru anul 2021, Nigerul avea un PIB de 14.920 miliarde de dolari, creşterea sa economică era de 1,4%, inflaţia se situa la 3,8% şi rata şomajului era de 0,8%. Statistic vorbind, acum doi ani, valoarea exporturilor de mărfuri ale Nigerului era de 633 de milioane de dolari (faţă de 1,247 de milioane de dolari în 2020). Principalii săi parteneri sunt Franţa (23,16%), Mali (21,78%), Burkina Faso (14,44%), Nigeria (10,01%) şi Emiratele Arabe Unite (9,06%). Apropo de instabilitățile politice cvasi -permanente, primul preşedinte al ţării, Hamani Diori, aflat la putere în 1960, a fost răsturnat în aprilie 1974 în urma unei lovituri de stat militare conduse de generalul Seyni Kuntche, care a dizolvat Adunarea Naţională şi a interzis partidele politice, iar de atunci, loviturile de stat sau tentativele de puci s-au tot succedat într-un lanț alimentat de interesele altor „jucători internaționali”. Ca să fie treaba și mai apăsătoare și periculoasă, din prima parte a anului 2015, Nigerul se confruntă cu atacuri frecvente din partea grupării teroriste jihadiste Boko Haram, prezentă în mai multe țări africane. O altă lovitură de stat condusă în 2010 de militari reuniţi în Consiliul Suprem pentru Restaurarea Democraţiei l-a destituit pe preşedintele Tandja, care urmărea să facă o reformă care să-i permită să obţină un nou mandat, deşi se afla la putere de unsprezece ani. Puterea îmbată! Așa se face că, la alegerile prezidenţiale din 2011, liderul opoziţiei, Mahamadou Issoufou, a obţinut 58% din voturi, restabilind normalitatea democratică, iar în anul 2016, același Issoufou a obţinut un al doilea mandat de cinci ani, după ce a câştigat alegerile prezidenţiale cu 92% din voturi. Faină unanimitate! Vrednică de dictatori de „prestigiu”! Acum doi ani, Mohamed Bazoum, din Partidul Nigerian pentru Democraţie şi Socialism (PNDS), a câştigat alegerile prezidenţiale din februarie 2021, împotriva rivalului său, Mahamane Ousmane, candidat al partidului RDR Tchanji şi al opoziţiei regrupate în Coaliţia pentru Alternanţă Politică (PAC). Au fost niște scandaluri publice apropo de presupuse și posibile fraude lectorale, dar, în aprilie 2021, Bazoum a fost învestit preşedinte şi l-a numit pe Mahamadou Ouhoumoudou prim-ministru. Adevărul este că acest Mohamed Bazoum este ultimul şef de stat civil rămas în regiunea Sahel din Africa, unde toţi preşedinţii din zonă provin din militari, iar trei din cele cinci ţări din regiune sunt conduse acum de o juntă ajunsă la putere în urma unei lovituri de stat.

„Singur acasă” versus „Urzeala tronurilor”…
Și ca să fie treaba-treabă, juntelor militare din ţările vecine Mali şi Burkina Faso, facțiuni ajunse la putere în 2021 şi respectiv 2022, ambele fiind susţinute de Rusia, li se alătură acum junta din Niger. Celelalte două ţări din Sahel – Mauritania şi Ciad – sunt, de asemenea, guvernate de militari. De când a venit la putere în 2021, Bazoum s-a arătat deschis colaborării cu ţările europene şi mai precis cu Franţa, fostă putere colonială care trezeşte suspiciuni tot mai mari în rândul ţărilor din Sahel. Firește, reflexele coloniale persistă, cu tot ștaiful democratic afișat! Faptele ne spun că, din aprilie 2022, Nigerul a servit drept bază pentru trupele franceze din cadrul misiunii militare antiteroriste „Barkhane”, care luptă împotriva jihadismului în creştere din regiune, unde îşi desfăşoară activitatea grupări loiale reţelelor teroriste Al Qaeda şi Stat Islamic care câştigă din ce în ce mai mult teren. Trupele franceze au fost anterior staţionate în Mali, de unde au plecat ca urmare a tensiunilor puternice dintre Bamako şi Paris, din cauza apropierii de Rusia a juntei militare aflate la guvernare în Mali. Volodea își avea și aici băgați haidamacii din Wagner! Pe de altă parte, decizia de a primi pe teritoriul Nigerului trupe franceze a stârnit controverse semnificative în rândul populaţiei din această ţară, care se opunea deja desfăşurării de militari străini, martoră a faptului că, după un deceniu, jihadismul a continuat să năpădească Mali în ciuda prezenţei misiunii militare antiteroriste Barkhane. Bazoum mărturisea public anul trecut posibilitatea unei lovituri de stat susţinute de gașca de la Wagner. „Noi îi urmărim pe aceşti oameni”, avertiza el anul trecut. Uite că l-au urmărit ei, până la urmă, prin interpușii lor localnici! În ceea ce priveşte interesele economice franceze în Niger, evidente chiar „din satelit”, cele mai importante se referă la extracţia de uraniu, realizată de compania de stat franceză Orano, mai ales că Nigerul este unul dintre principalii furnizori de uraniu ai Franţei, cu aproximativ o treime din total într-o ţară în care 70% din electricitate este generată în reactoare atomice. Compania Orano exploatează zăcăminte din nord-vestul Nigerului, în regiunea Arlit, din 1971. Compania franceză a extras din alte zone ale Nigerului 75.000 de tone din acest minereu și continuă exploatarea de la Somair, care este o mină în aer liber în care controlează 63,4% din participaţie, iar restul este în mâinile Sopamin (36,66%). Capacitatea de extracţie în acest complex este de 2.000 de tone pe an. Și mai sunt și alte locuri unde se desfășoară extracția acestui minereu, dar influența rusă bagă bețe-n roate francezilor, care sunt și ei în prima linie a sanțiunilor impuse Rusiei ca urmare a invaziei declanșate de aceasta în Ucraina. Demonstrațiile pro-lovitură de stat ale populației din Niger la capturarea președintelui Nigerului de către junta militară, demonstrații „condimentate” cu steaguri rusești nu sunt întâmplătoare!
Din Africa, la finalul rândurilor de azi, revenim pe meleaguri europene, aici, unde spun cei care se pricep că economia zonei euro ar fi înregistrat o creştere peste aşteptări în trimestrul al doilea al acestui an, după ce statisticile au indicat stagnări în primul trimestru al acestui an, dar nu se poate spune că nu rămâne, pe mai departe, afectată de dificultăţile economice care persistă în Germania, după cum indică o estimare preliminară publicată luni de Eurostat, după cum transmit agențiile de presă internaționale. În conformitate cu Eurostat, Produsul Intern Brut al celor 20 de ţări care au trecut la moneda unică europeană a înregistrat o creștere de 0,3% în perioada aprilie-iunie 2023 în comparație cu trimestrul anterior. Se spune, în mediile economice pricepute, că analiștii avizați prognozau o creştere de 0,2% de la un trimestru la celălalt. Cei de la Reuters notează că „în ritm anual, Produsul Intern Brut al zonei euro a înregistrat o creştere de 0,6%, peste estimările analiştilor care mizau pe un avans de 0,5%. În plus, Eurostat a revizuit uşor şi cifrele pentru primul trimestru, când PIB-ul zonei euro a stagnat, în condiţiile în care datele iniţiale vorbeau de o contracţie de 0,1%, ceea ce după o primă contracţie 0,1% în ultimele trei luni ale anului trecut ar fi însemnat că zona euro a intrat în recesiune tehnică”.

„Singur acasă” versus „Urzeala tronurilor”…
După cum notează Agerpres, citându-i pe cei de la Reuters, același „Eurostat a publicat luni o estimare preliminară referitoare la evoluţia inflaţiei în zona euro în luna iulie. Conform acestei estimări, rata anuală a inflaţiei în zona euro şi-a continuat scăderea în luna iulie, ajungând la 5,3%, de la 5,5% în luna iunie şi 6,1% în luna mai, ca urmare a unei noi scăderi a preţurilor la energie.” În opinia specialiștilor de la Reuters, se specifică referitor la problematica aceasta că: „cu toate acestea, ritmul de creştere a preţurilor la alimente, băuturi alcoolice şi ţigări continuă să rămână unul ridicat (10,8% în luna iulie, după un avans de 11,6% în luna iunie), urmate de preţurile la servicii (creştere de 5,6% în luna iulie, comparativ cu un avans de 5,4% în luna iunie) şi produse industriale (5% în iulie comparativ cu 5,5% în luna iunie). În schimb, preţurile la energie au scăzut cu 6,1% în luna iulie, după un declin de 5,6% în luna iunie. Inflaţia de bază (core inflation), adică ceea ce rămâne după ce sunt eliminate preţurile pentru bunuri volatile, precum energia şi alimentele, a crescut cu 6,6% în iulie, după un avans 6,8% în iunie. Inflaţia de bază este indicatorul urmărit cu atenţie de către BCE la elaborarea deciziilor sale de politică monetară. Chiar dacă sunt departe de ţinta de 2% avută în vedere de Banca Centrală Europeană, cele mai recente date Eurostat ar putea să îi ajute pe oficialii BCE care susţin că inflaţia din zona euro este pe o pantă clară, chiar dacă una lină, descrescătoare şi în consecinţă gardienii euro îşi permit să ia o pauză cu majorarea dobânzilor, cel puţin la următoarea lor reuniune de politică monetară din luna septembrie.”
Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.romania-insider.com/us-senate-strategic-importance-black-sea-region-jul-2023
https://www.eurointegration.com.ua/eng/news/2023/03/31/7158962/
https://www.congress.gov/bill/118th-congress/senate-bill/804/text
https://edition.cnn.com/2023/07/27/europe/putin-russia-african-summit-intl/index.html
http://en.kremlin.ru/events/president/news/71826
https://www.youtube.com/watch?v=iLOU652FhRs
https://hu.usembassy.gov/news-reduction-of-esta-validity/
https://hu.usembassy.gov/visas/visa-waiver-program/
https://www.eurointegration.com.ua/eng/news/2023/04/17/7159964/
https://www.reuters.com/world/us-announces-taiwan-weapons-package-worth-up-345-million-2023-07-28/
https://www.youtube.com/watch?v=oiP4HD5zUK0
https://newsinfo.inquirer.net/1809190/us-announces-taiwan-weapons-package-worth-up-to-345-million
https://www.bbc.com/news/world-africa-66365376
https://ec.europa.eu/eurostat/news/euro-indicators
https://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/17254747/2-31072023-BP-EN.pdf
https://www.libertatea.ro/stiri/legea-pentru-securitate-in-marea-neagra-sua-4619508
https://stirileprotv.ro/stiri/international/putin-zdaca-trebuie-suntem-pregatiti-pentru-o-confruntare-militare-directa-cu-nato-dar-nu-dorim-una-cu-sua.html
https://www.casamariinegre.ro/studii/geopolitica/110/conflictele-inghetate-din-zona-extinsa-a-marii-negre
Jurnal FM 