Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. „Casablanca” sau „Nunta mută”?…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on iulie 26, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Sunt întrebat de ce, de-o „pereoadă” titlurile mele de la această rubrică poartă, mai mult ori mai puțin, titluri de filme celebre pe mapamond ori pe la noi. Răspund celor curioși că aceste titluri sunt imaginea descriptivă cea mai bună pentru expresia „viața bate filmul”…Sigur că puteau să poarte alte titluri, dar așa am decis că exprimă mai bine ce „a vrut să zică autoru’”. Aș mai vrea să precizez, cum am mai făcut-o de altfel, răspunzând unor amici „cetitori” că rândurile mele de aici de la „Lume, lume, soro lume…” nu se doresc a fi niște analize „de ștaif” cu vreo încărcătură „academică” ori cine știe ce puncte de vedere „a la Mafalda” cea „atoatestivuitoare” și atoateștiutoare! Simplu, aceste rânduri sunt doar niște fapte, date și întâmplări din lumea largă ori cea apropiată nouă și care ne mai arată cât nu am evoluat noi ca specie pe unica planetă albastră din acest colț de galaxie. Rândurile mele sunt bazate pe surse deschise și de prestigiu jurnalistic și care cred că merită citate în fiecare miercuri pentru a vă prezenta una-alta din cele vehiculate de acestea cu interval de o săptămână trecută. Mai sunt întrebat de ce aleg subiectul „acela” ori „celălalt”. La aceste întrebări nu voi răspunde decât cu: „De-aia!” Acestea fiind zise, pentru început, vă propun o mică „excursie” tocmai în „buricul” Europei, pentru a ne „delecta” cu unele dintre problemele pe care și le fac unii altora niște oameni care, poate, o duc (prea) bine. Acum mai mulți ani, prin 2007, eram „responsabil de proiect”, din partea structurii militare unde activam atunci, de buna desfășurare a unui exercițiu de instruire în comun a unui batalion românesc de vânători de munte cu un batalion de Para-Commando din armata belgiană. Firește că auzisem până atunci de „frecușurile” istorice dintre comunitățile flamandă și valonă, dar, cu această ocazie, le-am văzut pe viu, „la firul ierbii” cum se zice. La început s-au dat ei, cu toții, mai „ieuropeni” decât cei din „eșalonul doi”, adică trăitorii de pe plaiurile mioritice, dar nu a durat prea mult până să-și dea în petec unii față de ceilalți apropo de veșnicele lor neînțelegeri plecate, în opinia mea, din nimic…Aș avea multe de spus despre acea experiență, dar despre aceasta, poate, voi arăta mai multe în viitor într-un posibil format mai amplu. Revenind în prezent, apropo de probleme „delicate” în blocul european reprezentat de Uniunea Europeană, se prefigurează, conform celor descrise de către Politico, o eventuală posibilitate de ruptură în plin fief al celor două „titrate” organisme, adică UE și NATO. Jurnaliștii de la Politico afirmă că „mai devreme decât mai târziu, Belgia ar putea înceta să mai existe. Micul stat din vestul Europei, care găzduiește sediile UE și NATO, are de multă vreme o scenă politică disfuncțională”. Este un fapt deja notoriu că Belgia deține recordul mondial pentru cea mai lungă perioadă de negocieri în coaliție pentru formarea unui guvern, adică nici mai mult, nici mai puțin decât peste 500 de zile.
Tensiuni între comunitățile flamandă și valonă au existat dintotdeauna, chiar dacă „fițele” locului ne vorbesc despre „buricul” civilizației europene și multe alte „bla-bla”-uri, dar, acum, tensiunile dintre Flandra, în care trăiesc vorbitorii de neerlandeză (olandeză) din nord, și Valonia, în care trăiesc francofonii, din sud, ar putea duce la o criză din ce în ce mai accentuată. Având în vedere că, anul viitor, în iunie, vor avea loc alegeri în Belgia, unele sondaje foarte recente au scos la iveală faptul că partidul de extremă-dreapta „Vlaams Belang”, care vrea să transforme Flandra într-un stat separatist, complet independent, ar cam fi, la acest moment, cea mai mare forță politică a țării. Astfel, cei de la Politico afirmă că Tom Van Grieken, ajuns președinte al acestui partid pe vremea când avea doar 28 de ani și care a fost cheia succesului recent al acestui partid, a fost ferm în declarațiile sale recente cu privire la planurile privind independența Flandrei, în cazul în care va câștiga aceste alegeri din vara viitoare. Acesta a declarat că:„Suntem de părere că Belgia este o căsătorie forțată. Dacă unul dintre noi își dorește divorțul, atunci putem discuta ca adulți, trebuie să ajungem la o separare ordonată. Dacă nu vor să vină să negocieze cu noi, atunci o vom face unilateral”.
„Adevărurile” fiecărei comunități par, la acest moment ireconciliabile, de parcă le-a luat Cel de Sus mințile cu totul! De mult prea mult timp, comunitățile acestea se „înțeapă” reciproc cu un elan demn de o cauză mult mai bună! Ceea ce-mi confirmă faptul că procentul de idioți este repartizat egal pe teritoriile locuite de populațiile din specia Homo Sapiens. Când o duci prea bine, te mănâncă-n partea dorsală să-ți cauți „de lucru”! Cam asta ar fi înțelesul unei mai vechi și neaoșe ziceri românești, dar nu-mi permit s-o reproduc în forma originală! Așa se face că, după părerile mai multor analiști ai problemei în discuție, chiar și pentru mulți dintre cei 12,6 milioane de locuitori ai Belgiei, diviziunea iminentă a țării lor ar putea fi, totuși, o surpriză. Până relativ recent, au existat diverse conflicte mai mult ori mai puțin exprimate-n spațiul public de către comunitățile valonă și flamandă, dar aceste „lupte” s-au mai calmat relativ în ultimii ani. Practic, în Belgia federală, regiunile componente au acum mai multă putere în ceea ce privește educația, politicile agricole și transporturile. Un editor belgian de origine flamandă, Drabbe pe numele său, afirmă, în acest context, că:„Asta nu a dus la salturi uriașe, din contră”. Acesta a mai afirmat recent că:„apetitul pentru „montarea de baricade” și „pași mari în reforma statului” este, prin urmare, limitat”. În articolul publicat de cei de la Politico pe această temă, se mai afirmă că liderii partidului „Vlaams Belang” pomenit anterior nu se bazează doar pe mesajele pro-independență pentru a atrage susținători. Este de notorietate faptul că, în mai multe țări europene, extrema-dreaptă a cunoscut o ascensiune evidentă în ultimele luni, „pe fondul imigrației, a creșterii economice reduse și a inflației mari”. Statisticile recente ne spun că Belgia este printre țările care s-au confruntat cu un flux mare de migranți solicitanți de azil politic, similar cu cel din timpul primei crize a migranților din 2015. Drept urmare a acestei evidențe clare, în Flandra, migrația este principala preocupare în rândul alegătorilor, potrivit sondajelor recente. Nicolas Bouteca, profesor la Universitatea din Gent, a declarat pentru cei de la Politico, că: „Vlaams Belang a monopolizat tema migrației, care este foarte importantă pentru mulți alegători flamanzi. Acesta este principalul motiv pentru succesul lor”. Xenofobia câștigă voturi în mințile prost educate și cam la fel face și vecinul nostru neastâmpărat pe nume Viktor Orban. Nu mai departe de sâmbătă și-a vânturat „tezele” cu puternic accent xenofob la „școala de vară” de la Tușnad, pe acilea prin Ardeal, unde face cam „ce vor mușchii săi” fără a-l deranja nimeni din „satul cu miniștri” români, acel „sat fără câini”. Și nici „plantoanele” românești care „dorm în bocanci” în vreme ce năbădăiosul și obraznicul Viktor face un mișto crunt de onor autoritățile românești! De toate autoritățile! Dar despre Viktor bacsi, discutăm un pic mai încolo! Revenind la Belgia, trebuie să ne amintim că aceasta a fost creată, istoric vorbind, ca o necesitate a unui anumit moment istoric, dar într-un mod haotic și, evident, neplanificat. Întrebarea pe care și-o pun cei de la Politico rezidă în ideea că „ar putea dispariția țării să se producă și accidental, ca urmare a alegătorilor care doresc pur și simplu să se concentreze în primul rând pe migrație?” Van Grieken, președintele partidului „Vlaams Belang”, declară public că nimeni nu ar putea să nu observe sprijinul partidului său pentru independența flamandă, subliniind că aceasta reprezintă primul punct al programului acestui partid. Acesta a mai recunoscut, totuși, că nu toți alegătorii săi: „ar putea fi entuziasmați de ideea independenței. Dar știu că cineva care este anti-independență nu va vota pentru partidul meu”. Care este „scenariul independenței” în viziunea analizei celor de la Politico? Aceștia spun că strategia lui Van Grieken este de a deveni cel mai mare partid din Flandra la alegerile din iunie 2024, ceea ce i-ar da posibilitatea de a-și alege partenerul de coaliție pentru guvernul flămând, iar ideal pentru el, acesta ar fi „N-VA”, o altă formațiune care „moare de grija” independenței Flandrei. Îndeplinindu-se această „uniune” de partide pro-separare, ca urmare, guvernul flamand va putea emite o „declarație de suveranitate” pentru a forța partenerii de coaliție de limbă franceză să negocieze sfârșitul Belgiei așa cum există în prezent. Trebuie menționat și faptul că pot exista și „mărăcini pe drum” în calea astfel schițată, chiar dacă ar câștiga alegerile acest partid al lui Van Grieken. Nu de altceva, dar în cadrul „N-VA”, celălalt partid pro-independență, există un puternic dezacord cu privire la formarea unui guvern împreună cu „Vlaams Belang”. Acest dezacord este justificat de faptul că o astfel de mișcare ar încălca o promisiune veche de un deceniu a formațiuni politice belgiene de a nu guverna cu extrema dreapta. În finalul analizei lor, cei de la Politico subliniază: „chiar dacă N-VA a făcut pasul fatidic de a face echipă cu extrema dreaptă, partea francofonă a politicii belgiene este probabil să nu se prezinte la masa negocierilor, cel puțin pentru început.Totuși, fiecare dintre acești pași ar crea o instabilitate politică suplimentară în Belgia, iar asta în sine ar putea contribui la promovarea cauzei independenței.”
În continuare, din „colțul” de vest al Europei, vă „transport” în extremul său est, adică în zona conflictuală (conflictuală la propriu și cu mulți morți) existentă de prea mult timp între armeni și azeri. Săptămâna trecută vă aminteam că azerii se „oțărau” un piculeț la nenea Volodea de la Kremlin, zicând că acesta nu-și respectă obilgațiile asumate în gestionarea și medierea conflictului azero-armean. Iată că vine și un răspuns parțial la luarea de poziție azeră (care vă amintesc, îi au, totuși, „în sprijin apropiat” pe turci). Astfel, premierul armean Nikol Pashinyan a declarat vinerea trecută, într-un interviu acordat AFP, că un nou război între Armenia şi Azerbaidjan este „foarte probabil”, acuzând Azerbaidjanul de un „genocid împotriva etnicilor armeni din enclava Nagorno-Karabah”, după cum au retransmis mai multe agenții internaționale de presă.
Acesta a adăugat că: „Atât timp cât nu a fost semnat un tratat de pace şi un astfel de tratat nu a fost ratificat de parlamentele celor două ţări, desigur, un (nou) război (cu Azerbaidjanul) este foarte probabil”. Vă reamintesc faptul că Armenia şi Azerbaidjanul au dus două războaie pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah, iar ultimul dintre acestea, cel din 2020, s-a soldat cu înfrângerea armenilor şi câştiguri teritoriale nete de partea azerilor, precum şi cu o fragilă încetare a focului, care ar fi trebuit garantată fix de către Kremlin…Ce ironie a sorții păcii! Tensiunile dintre cele două țări s-au agravat de la începutul lunii iulie, când Azerbaidjanul a închis, cu diverse motive afișate public, circulaţia prin „coridorul Lacin”, singura rută ce leagă Nagorno-Karabah de Armenia. Adevărul este că această veritabilă blocadă azeră a provocat o gravă criză umanitară în enclava Nagorno-Karabah populată în principal de etnici armeni, generând o gravă penurie de alimente şi medicamente şi frecvente întreruperi de energie electrică. Premierul armean a spus, cu subiect și predicat, că „nu este vorba de un genocid în pregătire, ci de un genocid în curs de desfăşurare”, acesta acuzând armata azeră că a creat un veritabil „ghetou” în Nagorno-Karabah. Având în vedere că la ultima rundă de negocieri de pace, desfăşurată la mijlocul lunii iulie la Bruxelles, nu s-a înregistrat niciun progres, premierul armean Nikol Pashinyan a apreciat că Vestul şi Rusia trebuie să exercită o presiune crescândă asupra Azerbaidjanului pentru a ridica blocada respectivă. Acesta a precizat că: „Potrivit logicii anumitor cercuri occidentale, Rusia nu răspunde tuturor aşteptărilor noastre pentru că nu-şi îndeplineşte obligaţiile, dar Rusia ne spune acelaşi lucru despre Occident”. Premierul armean a mai subliniat că negocierile dintre cei doi adversari sunt obstrucţionate de „retorica agresivă şi discursul de ură al Azerbaidjanului faţă de armeni”, acuzând liderii de la Baku că duc o „politică de purificare etnică” în Nagorno-Karabah. Merită să amintim și niște „cifre ale morții”, moarte care se învârte prin zona asta cam de mult timp. Primul război în Nagorno-Karabah din anii 90 s-a soldat cu circa 30.000 de morţi, iar conflictul mai recent, cel din 2020, a făcut 6.500 de morţi de ambele tabere. Din păcate, după cum merg (prost) lucrurile, se pare că vor mai fi și alții!
Iar acum am să revin mai către centrul Europei, geografic vorbind, adică pe la noi, pe meleaguri carpatine și „tușnadiene”, mai exact. Cum aminteam anterior, Viktor Orban s-a dat iar în spectacol cu ocazia discursului de la Băile Tușnad, unde a avut, din nou, declarații clar revizioniste, anti-occidentale, dar și săgeți nedisimulate către Guvernul României și către Președinție, la doar trei zile de la „începutul unei frumoase prietenii“ cu premierul Marcel Ciolacu…Știm cu toții că, în fiecare an, de circa trei decenii încoace, lumea de pe la noi și de pe la vecinii din nord-vest se inflamează cu „școala de vară” care are loc de câțiva ani la Tușnad (înainte era la Balvanyos) și unde reprezentantul „alfa” al vecinilor noștri de la nord-vest, „adicătelea” premierul Ungariei, Viktor Orban, vestita „lebădă neagră de pe Balaton”, face fix ce-l taie capul, când și cum are el chef, „la pachet” cu persiflarea mai mult decât evidentă a autorităților bucureștene.
Printre multe altele, printre toate temele sale din discursul său de sâmbătă, Viktor Orban a declarat că ministerul român al afacerilor externe i-a trimis lui un material în care i-a spus despre ce poate să vorbească şi despre ce nu poate, context în care oficialul ungar a atras atenţia că ţara sa va prelua preşedinţia UE şi „un obiectiv principal al Ungariei” va fi sprijinirea României în demersul de aderare la spaţiul Schengen. Asta s-ar cam vrea, în subsidiar, un mic șantaj, zic eu, ori măcar o „arătare de pisică” la adresa „valahilor” pe ideea: „v-ajut io, măi, sărakilor, cu intrarea în Șenghen”, uitând să precizeze că este o minciună afirmația că, din această postură, tehnic vorbind, Orban poate mișca lucrurile „să ne bage” în Schengen. Tocmai că, procedural, președinția UE n-are nicio treabă cu decizia Consiliului JAI! Dar Orban e „cutră politică” veche, cu tupeu cât carul și „le-ntoarce din condei” fix cum îi convine lui! Textual, Orban a spus apropo de textul trimis lui de MAE, că:„Ministerul Afacerilor Externe, care ţine mai mult de Preşedinţie, mi-a trimis un material şi mi-a spus despre ce să nu vorbesc, despre ce pot să vorbesc, dar cum anume, şi ce anume ar trebui să, absolut, omit din discursul meu”.Orban a subliniat că recomandarea sa către „fraţii români” este să ia în considerare că Ungaria va prelua anul viitor preşedinţia UE şi sprijină aderarea României la Schengen.Textual, acesta a spus:„Mai avem o altă recomandare către fraţii noştri români. Vă rog frumos să luaţi în considerare următorul lucru: ambiţia cea mai mare, obiectivul cel mai mare al României este sprijinit cu tot sufletul de Ungaria şi anume aderarea la spaţiul Schengen. Şi vă atragem atenţia că de la 1 iulie 2024 în Uniunea Europeană Ungaria va prelua preşedinţia şi un obiectiv principal al Ungariei va fi sprijinirea României în acest demers de aderare la spaţiul Schengen. Până atunci putem să spunem următorul lucru: România are un nou prim ministru. Îi urmăm mult succes, e foarte bine, Dumnezeu să-l binecuvânteze. De când eu sunt premier al Ungariei este cam al 20-lea coleg omolog de-al meu, deci poate va fi un număr cu noroc’”. Adiacent, Viktor Orban a ținut să-l „înțepe” pe nenea acela mai înalt, mai mut și de prin Sibiu, de ne este nouă prezident și „degrabă vărsătoriu” de bani pe „excursii mondiale”, spunând că, dacă preşedintele Klaus Iohannis va vizita Ungaria, nu i se va spune despre ce poate sau nu să vorbească. Serios? Măi, Viktor bacsi, ai luat țeapă, că lui nenea Klaus nu-i place la Balaton sau pe Dealul Gellert și nu se dedulcește la Tokaj, că-i place doar șnapsul lui săsesc ori șampania rece băută la Miami ori în Tenerife, bre! Orban a spus, textual, că: „Dacă tot am primit acest document, propunere, consiliere, atunci ce recomandăm noi în schimb? Păi, în primul rând, dacă preşedintele României vine în Ungaria – şi a primit deseori invitaţie – nu o să-i spunem preşedintelui României despre ce poate şi despre ce nu poate să vorbească la noi”…
Am avut ocazia să văd și să aud în reluare de mai multe ori, atât sâmbătă, duminică, cât și luni, pe mai multe posturi TV și radio oficiale maghiare, discursul lui Orban, repetat obsesiv în media maghiară, dar „cu bătaie” în tot așa-zisul „Bazin Carpatic”, cu scopul clar de a sublinia că el, Orban, este marele „salvatore de la patria” și chiar „miezul din gogoașa universului” (îi zice altfel, dar mi-e jenă să scriu varianta colocvială). „Miștourile crunte” de pe tot timpul discursului lui Orban de sâmbătă la adresa autorităților române nu au avut alt scop decât umilirea acestora până la stadiul de a se propune pe sine drept lider în orice fel de discuții bilaterale ulterioare. Ceea ce este fals, din orice punct de vedere am privi uzanțele diplomatice! Dar, ce să-i facem, ai noștri, „ca brazii” au făcut „nani” tot weekendul și n-au zis nici „pâs” (ori „ioi”) la puseele iredentiste duse pe noi culmi de către Viktor bacsi! Și poate că aceste aceste „miștouri” ar fi fost mai puțin evidente dacă nenea Ciolacu, premierul nostru harnic și nepriceput, n-ar fi căzut în plasa abilului „lebădoi negru”, acceptând o întâlnire amicală înainte de „școala de vară” de la Tușnad. Firește, apetența lui neica Ciolacu pentru dat cu oiștea-n gardul guvernării a făcut să „cadă de papagal” apropo de întâlnirea sa cu premierul maghiar Orban și să umple online-ul de „începutul unei frumoase prietenii” de jurai că ești în plină și celebră peliculă „Casablanca” cu Ingrid Bergman și Humphrey Bogart…Fără a ști, totuși, cine joacă rolurile principale…Orban știa!
Să fim serioși, după toate regulile unei normalități diplomatice, prezența unui premier în altă țară este tot oficială, oricât de privată își declară acesta prezența. Un premier nu-și pierde calitatea oficială decât atunci când nu mai este premier! „Cioacele” acestea uzitate din ce în ce mai insistent de „ceata” din preajma lui Orban necesită, totuși, un răspuns mai adecvat din partea autorităților române și nu „adormirea” din weekend, când „s-au făcut că plouă” după discursul lui Orban de la Tușnad…„Adormire” întâmplată după ce, repet, Orban a făcut un „mișto crunt” de absolut toate autoritățile române! Să fim serioși, Viktor Orban nu avea ce căuta în vizite „de pretinie” private la guvernul Ciolacu de pe cheiul Dâmboviței fix înainte de „școala de vară” de la Tușnad, o platformă pe care Orban o folosește anual și personal, cu mai mult de un deceniu, pentru a-și întări prezența electorală în arealul Ardealului și pentru a întreține ceea ce vede oricine, adică sămânța separatismului, lucru evident și vizibil din satelit! Numai Ciolacu nu vedea, „orbit” și de prezența lui Kelemen Hunor la prânzul privat! Cu care Kelemen Hunor aș zice că e, în continuare, în bune relații, chiar „de guvernare” aș zice, chiar dacă, oficial, zice-se că n-ar mai fi așa! Celor care nu cred că udemeriștii sunt încă „la oala cu sarmale”, le recomand să ia „la pas”, din click în click, site-urile diverselor ministere și agenții și va vedea, fără stupoare, că, eșaloanele doi și trei din UDMR sunt, în continuare „bine-mersi” fix la guvernare! Ca să nu mai spunem că, în teritoriu, acolo în localitățile și zonele unde dețin majoritatea de mandate locale, UDMR-ul „taie și spânzură” pe muzică de ceardaș din pustă, iar statul român există doar cu numele! Le recomand „fițoșilor” analiști de mucava din Capitală care strâmbă din năsuc că „nu-s probleme, dom’le, cu ungurii”, să-și miște prețioasele făpturi prin Ardeal și să ia pulsul vremurilor „la firul ierbii” și nu din studiouri asezonate cu aer condiționat de Dâmbovița! Sigur, cu ungurii de rând nu sunt sau n-ar trebui să fie probleme, dar dacă aceștia „înghit” zilnic gogoșile bine coapte în oala propagandei budapestane, mare lucru să nu se întâmple într-un viitor incert astfel de „probleme”! Cred, sincer că Marcel Ciolacu ar cam trebui să ne spună și nouă ce vrea a spune expresia „începutul unei frumoase prietenii” anunțată anterior „școlii” de la Tușnad de către Viktor Orban. Ar trebui să știm și noi dacă e o prietenie „la un covrig și-o bere” ori „la un mic” de Buzău și o pălincă de caise de prin zona Balaton sau dacă aduce România pe aceleași coordonate cu amicii declarați ai Rusiei! Marcele, luași plasă, bre! Că Orban nu se mai ascunde de traiul său „cu posteriorul” în două luntri și e prieten și cu Volodea, îi admiră și pe „ăia mulții” cu ochi alungiți ai lui Xi, iar europenii au început să-i „pută” de când nu îi mai înghit derapajele iliberale…Chiar nu știu de unde „să apuc” această întâlnire și cum ar justifica-o „păpușarii” de sorginte statală paralel-perpendiculară ca fiind strict necesară României. Pentru că…Schengen?
Să fim serioși! Negocierea reală pentru asta se face în alt cadru, colo pe la Haga ori Viena și chiar la Bruxelles și în niciun caz cu nenea Orban cel de care se cam feresc toți în UE și care devine, pe zi ce trece, nefrecventabil de lumea democratică. În ceea ce privește recomandările MAE făcute lui Orban, recomandări de care a făcut, cu tupeu ordinar, o bășcălie de doi lei (sau doi forinți devalorizați, dacă doriți) trebuie să ne amintim că pe Viktor Orban nu l-a invitat MAE la Băile Tuşnad, aşa că este cât se poate de corect și de legitim, chiar recomandat, să i se spună să-şi vadă lungul nasului pe teritoriul altui stat, mai ales când există destule sensibilități care pot degenera. Din păcate, din nou, președintele și premierul român, șefii camerelor parlamentului și orice alte autorități mai doriți să le amintim aici, nu reacționează coerent și eficient împotriva tupeului obraznic al lui Orban, fapt pentru care acesta va continua să-și facă mendrele prin Ardeal fix când și unde va avea el chef! Iar nenea Ciolacu și nenea Ciucă, plus „păpușarii” lor din umbră, ar trebui să-și pună neuronii-n mișcare și să numere cam câte procente suplimentare câștigă cei de la AUR pe tema „orbanismelor” apărute-n spațiul public românesc. Culmea este că cei de la AUR nu au ciripit aproape nimicuța despre prezența, tupeul și discursul total antiromânesc și anti-european al lui Viktor bacsi pe acilea pe la noi! „Dăcât” așa, cu juma’ de guriță, fiind ei ocupați cu listele lor pentru europarlamentare! Grabă mare, monșer! Au fost prezente la Tușnad doar organizațiile „Calea Neamului” și „Frăția Ortodoxă”, care le-au amintit participanților că, totuși, s-ar cam afla în granițele internațional recunoscute ale României. Oricum am pune problema,Transilvania şi așa zisa entitate „Ţinutul Secuiesc” sunt și vor rămâne (în) România, oricâte cazmale lucrează la „săparea” acestei certitudini, iar pe „fraţii ortodocşi”, pomeniți la Tușnad sarcastic de Orban, bine-ar fi să se abțină să-i jignească cu glume „de doi lei” la ei acasă, pentru că este o realitate faptul că ortodocșii români convieţuiesc în bună pace cu fraţii lor catolici, reformați ori de alte religii, etnii şi naţionalităţi.
Cât despre atacurile sale virulente la adresa entității europene reprezentată de UE și „establishment”-ul acesteia, numai un chior nu vede că, dacă Uniunea Europeană trece printr-o perioadă dificilă şi există pericole, unele din aceste pericole se trag tocmai de la lideri iliberali precum Orban ori facțiuni politice asemănătoare, care atacă permanent drepturi fundamentale şi îl protejează pe amicul Putin, în timp ce Ungaria este, pe fond, beneficiar net de finanţare europeană. Adică, așa cum ziceam și altădată, lui Orban îi place să fie „cu posteriorul în două luntri”! Să fie Gigi Contra cu „lumea bună”, dar să le pape banii „ioropeni”! Noi nu suntem în stare, din păcate, nici de una nici de alta! Mai ales la păpat banii europeni mă refer, dar poate n-ar strica și un piculeț de „contreală”, frațicule, dar fix în termenii tratatelor europene. Mioriticii noștri sunt „mucles”! De ce să-și supere Herr Klaus amicii în această „pereoadă”? Observam zilele trecute, fără a fi surprins, știind că presa maghiară este captivă lui Orban și găștii sale, de sâmbătă, duminică și luni, cam de cel puțin trei ori pe zi, a fost reluată, de exemplu, la televiziunea maghiară M1 și Duna TV (dar nu numai), prezentarea discursului „marelui gânditor” de la Balaton, tocmai cu scopul de a se întipări în mintea poporului maghiar și a maghiarilor dimprejurul Ungariei că el este, cum ziceam anterior, „salvatore de la patria” și că acei ce nu se vor ralia lui și ideilor sale nu le va fi bine! Că tot pomenea Orban la Tușnad despre drepturile colective ale minorităților și despre „viziunea” existenței și dezvoltării nației maghiare în „Bazinul Carpatic”, ar cam trebui dumnealui, pentru a da lecții altora, să arate respectarea acestora, în primul rând, fix în Ungaria, fie aceste minorităţi religioase, etnice, sexuale etc. Până una-alta, se vede de la multe poște distanță că încalcă flagrant aceste drepturi. Iar în ceea ce privește laudele sale că i-a crescut nu știu care PIB, că a reînceput să curgă lapte și miere pe străzile Budapestei, iar preaplinul acestor râuri de bunăstare va „iriga” și maghiarimea dimprejurul Ungariei, ar fi bine, zic, să stea în banca sa și să nu mai emită minciuni! Un relativ recent sondaj-analiză realizat de OECD despre situaţia economică a Ungariei arată că acele râuri de lapte şi miere tocmai ce au secat, iar situația economică și financiară a Ungariei este în impas. Poate tocmai pentru faptul că promovează prea apăsat și pe față prietenia cu Rusia lui Volodea. Problema cu Viktor Orban este, de fapt, că, în loc să găsească câte un lider european care să îl aşeze în banca lui şi să-i amintească despre problemele sale de acasă, găseşte, vorba unui europarlamentar român, „isteţi utili” precum nenea Marcel Ciolacu, dispus să îi deschidă larg uşa cabinetului (ori a restaurantului de protocol), fix în momentul în care toți ceilalți lideri europeni sunt foarte prudenţi unde şi când îl invită. Păi, cum să nu facă mișto dacă are de cine să facă? Este evident că Orban îl bate „la posteriorul gol” pe Ciolacu la nivel de „golăneală” politică și la nivel de discurs în spațiul public! Iar Ciolacu nu stăpânește coerent și inteligibil nici măcar limba română, darmite „limba politică”! El o știe p-aia „politrucească”, izvorâtă din laboratoare paralel-perpendiculare pe situația vremurilor în care zicem că trăim!
Izolat în Uniunea Europeană din cauză că s-a dedicat cu o loialitate demnă de o cauză mai bună Rusiei în conflictul din Ucraina, Viktor Orban „demonstrează că și atunci când i se întinde o mână, el preferă să o muște, în loc să o strângă amical”, după cum afirmă cei de la Deutsche Welle. Aceștia au mai adăugat că: „E un precedent la care vor lua aminte și ceilalți posibili parteneri ai Ungariei. Într-un fel, primul ministru ungar a recunoscut că liderii români nu-l mai bagă în seamă, atunci când a spus că președintele Klaus Iohannis a fost invitat la Budapesta, dar că deocamdată nu a răspuns acestei invitații”. Revenind la „prezentările” și alte discursuri de la Tușnad de sâmbătă, nu am să insist pe „compoziția” diverselor mesaje orbaniene au ba, dar unul mi-a atras atenția, nefiind el întâmplător introdus în context, și mi se pare, fără nicio interpretare tendențioasă din partea mea, destul de periculos prin ceea ce aduce „la pachet” cu prezentarea propriu-zisă. Așa se face că, în cadrul celei de-a 32-a ediţii a „Universităţii Libere de Vară şi Taberei Studenţeşti” de la Bálványos, Kristóf Szalay-Bobrovniczky a luat cuvântul la dezbaterea intitulată „Pacea necesită forţă! – După summit-ul NATO„, declarând că dezvoltarea forţelor armate ungare, inclusiv dezvoltarea de echipamente, progresează într-un ritm alert. Cine este acest „nenea”? Nimeni altul decât ministrul apărării din Ungaria care, sub orice formă am lua intervenția sa aici, în România, este o altă formă a discursului orbanian de teapa: „am cu ce, măi, dacă mă supărați”! Oricine ar fi acei „măi”! Domnul Szalay a explicat că forţele armate ungare se află într-un proces de transformare completă a armamentului, început în ultimii șase-opt ani, proces care urmăreşte înlocuirea ultimelor exemplare de tehnică tributară tehnologiei sovietice depăşite. Acesta a punctat și că dezvoltarea forţelor armate ungare „are acum o orientare europeană, mai precis germano-franceză”, argumentând că,în 2021, Ungaria a fost cel mai mare cumpărător al industriei germane de apărare, depăşind SUA, iar anul trecut a fost al doilea cumpărător, după Ucraina, cu aproximativ un miliard de euro. Oficialul maghiar, venit și el, firește, în „vizită privată” la Tușnad, a mai adăugat că dezvoltarea dotării tehnice militare maghiare continuă, având în vedere că Ungaria, pe baza lecțiilor învățate din războiul ruso-ucrainean, a hotărât, de exemplu, să cumpere un nou mijloc de înaltă tehnologie, bazată pe tehnologie israeliană şi fabricat în coproducţie germano-israeliană, adică niște rachete de croazieră. Ori drone, cum doriți să le ziceți! Ministrul maghiar a declarat că Ungaria cumpără de la conglomeratul „Rheinmetall – UVision” drone de ultimă generație, care au o capacitate de lovire de înaltă precizie şi care pot fi „retrase” dacă ținta nu mai face obiectul atacului.
Hungarian Soldiers in their beige and red uniforms marching in Budapest, Hungary
Acest domn a conchis că: „Dezvoltarea forţelor armate continuă însă şi în alte domenii, vom completa armata profesionistă cu o componentă de protecţie a teritoriului, astfel încât apărarea ţării nu le mai revine exclusiv militarilor profesionişti dotaţi cu echipamente de înaltă tehnologie, prezenţi la bazele militare, ci se va înfiinţa şi o componentă de protecţie a obiectivelor de fond cu rezerviştii prezenţi, sub forma unei organizări capilare, în toate subunităţile administrative ale ţării”. Sigur că-i treaba Ungariei să facă ce și cum dorește cu apărarea sa națională, dar ce are a face „vizita privată” a respectivului domn și a șefului său Orban, cu fluturarea faptului că-și mai cumpără Ungaria niște „ciomege” de ultimă generație și anunță asta exact în România?! Pardon, în Ardeal, că, cică, ei n-au venit în România, ci în Ardeal, nenea Orban spunând, cu subiect și predicat, că nu recunoaște că Transilvania ar face parte din regiunile românești, apropo de ironiile la indicațiile sugerate lui de către MAE… Prezența acestui domn ministru și prezentarea sa, la ordinul evident al lui Orban, ar trebui să le dea de gândit diriguitorilor dâmbovițeni ocupați cu meciuri de fotbal în weekend și nu cu „prostii”! Ce și-or fi zis ai noștri? „Dă-l „dreaq” de „enteres” național că, oricum, nu-l avem definit și, oricum, nu punem nimic în practica bunului simț al rămânerii pe linia de plutire a nației”! Istoria vă va consemna la capitolul „virgule”, stimabili „monșeri”! Luni seara, „nunta mută” a autorităților române e întreruptă cu un comunicat searbăd, zic eu, al MAE. Astfel, Ministerul Afacerilor Externe a confirmat că l-a convocat luni pe ambasadorul Ungariei la București, după discursul controversat al lui Viktor Orban susținut sâmbătă la Băile Tușnad. MAE și-a exprimat „surprinderea față de prezentarea în discursul public al Prim-ministrului ungar a aspectelor comunicate verbal, pe canale diplomatice, privilegiate constant de partea română”. Ce mai conține comunicatul MAE? Păi, acesta spune că: „MAE precizează că ambasadorul Ungariei la București a fost convocat astăzi, 24 iulie 2023, la sediul MAE, în contextul discursului susținut sâmbătă, 22 iulie 2023, de Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, în cadrul Taberei de Vară de la Băile Tușnad. Partea română a reiterat faptul că, în cadrul dialogului diplomatic constant cu partea ungară, a făcut în mod repetat apel la reținere în declarațiile și mesajele publice ale oficialilor ungari aflați în vizite private în România, inclusiv în perspectiva Taberei de Vară de la Băile Tușnad de anul acesta. În context, a exprimat surprinderea față de prezentarea în discursul public al Prim-ministrului ungar a aspectelor comunicate verbal, pe canale diplomatice, privilegiate constant de partea română. MAE român a precizat, totodată, că declarațiile publice neadecvate transmise cu acest prilej nu sunt în consonanță cu obiectivul promovării unei relații pragmatice, constructive, de bună vecinătate și colaborare dintre cele două state, obiectiv susținut de partea română”. Și „gata” până la viitoarea dare cu tifla de către Orban și ai lui!
Că tot veni vorba despre Orban, vă reamintesc aici, pentru a-i urmări „ascensiunea” și pentru a înțelege cine este Orban, despre o carte-document apărută în această primăvară, pe care o puteți procura aici, pe pe site-ul Grupului brașovean Libris (libris.ro.) „Lebăda neagră de pe Balaton. Viktor Orbán și o obsesie asumată”, o apariție coordonată de amicul meu Romeo Couți, jurnalist TVR din Cluj-Napoca, carte apărută la Editura Creator din Grupul brașovean Libris și a cărei lansare a avut loc pe 15 martie, la Miercurea Ciuc.
Autorul coordonator al cărții și Editura Creator din Brașov mi-au făcut atunci onoarea de a mă desemna drept moderator al evenimentului de lansare a cărții. Cartea a fost prezentată ulterior și la Cluj-Napoca, la București, la Vălenii de Munte și la Târgu Mureș. Foarte recent, Editura Creator a scos de sub tipar și varianta în limba engleză a cărții care va fi lansată la LIBfest Brașov la început de august, în Piața Sfatului. Vorba unui contributor al cărții: „ar fi interesant de-ar apărea și varianta în limba maghiară!” Cine știe? Puteți comanda cartea la linkul acesta. Vă promit că nu veți regreta!https://www.libris.ro/lebada-neagra-de-pe-balaton-romeo-couti-LIB978-606-029-638-6–p29034782.html?afid=uszkai&utm_source=afiliere_interna&utm_medium=uszkai&utm_campaign=afiint
Aș îndrăzni să citez din carte pentru dumneavoastră, din spusele domnului dr. Alexandru Ghișa, un distins diplomat cu misiuni lungi la Budapesta și un foarte bun cunoscător al Ungariei, implicit a ascensiunii la putere a lui Viktor Orban. Acesta spune în carte, printre multe altele, că: „Odată cu 2010, prin câștigarea alegerilor în Ungaria de către Alianța Tinerilor Democrați – FiDeSz și liderul acestei formațiuni, Viktor Orbán, etichetați politic ca fiind de dreapta și extrema dreaptă, s-a pus capăt trendului pozitiv în relațiile României cu Ungaria. Din start, Viktor Orbán, în calitate de premier, a declarat că el nu face ceea ce au făcut socialiștii. De participarea la recepția de Ziua Națională a României nici nu mai putea fi vorba. Mai mult, în 2018, când s-au împlinit 100 de ani de la actul Unirii Transilvaniei la România (1 Decembrie 1918), ministrul ungar al Afacerilor Externe, Pèter Szijjárto, a dat o circulară, transmisă tuturor Ambasadelor Ungariei de pe mapamond, prin care s-a interzis diplomaților maghiari să participe la recepțiile organizate de Ambasadele României, fapt fără precedent în relațiile internaționale. În consecință, Viktor Orbán nici nu a vrut să mai audă de ședințe comune cu Guvernul României. Dacă în doi ani premierii Adrian Năstase și Pèter Medgyessy au avut 13 întâlniri, în bilateral și multilateral, nu știu ca, în 12 ani, Viktor Orbán să fi avut o întâlnire oficială, în bilateral, cu vreunul din premierii României ! Dar în România a venit frecvent, respectiv în Transilvania, pentru întâlniri cu comunitatea maghiară. A avut și are proiecte de sprijin a acestei comunități, de la investiții economice, culturale și educaționale, până la înființarea și finanțarea de echipe de fotbal!”
Interesantă este sublinierea făcută la o conferință de presă comună, din ianuarie 2022, a ministrului de externe din guvernul de la Budapesta, Pèter Szijjárto, cu ministrul sportului din guvernul de la București, Eduard Novák, la care primul a afirmat că „sportul este unul din principalele mijloace de construire și păstrare a identității și a mândriei naționale”, a se înțelege maghiare. Toate, cumulate, nu sunt altceva decât un neo-revizionism de tip hibrid, practicat de autorități ale statului ungar pe teritoriul României. Faptul că în vizitele sale se întâlnește cu lideri ai UDMR, nu cred că asemenea contacte suplinesc autoritățile române, chiar dacă această formațiune (a)politică se află la guvernare în România. Umbrela UDMR asigură însă lui Viktor Orbán și colegilor lui din FiDeSz, liniștea și securitatea și totala lipsă de reacție a autorităților române la declarațiile și provocările lor. Nici chiar declarațiile rasiste și antieuropene făcute de Viktor Orbán la 23 iulie 2022, la Băile Tușnad, nu au deranjat autoritățile române. Interesant că la o întâlnire a miniștrilor de externe, român și ungar, premergătoare „Școlii de vară” maghiare de la Băile Tușnad din acest an, dl. Bogdan Aurescu a solicitat ca, în baza acordului de „parteneriat strategic” româno-ungar, personalitățile ungare prezente să nu se refere la România. Da, în discursul său, dl. Viktor Orbán nu s-a referit la România, dar s-a referit la Transilvania. În finalul expozeului domniei sale, s-a subliniat expres că „Ungaria are ambiții comunitare, chiar naționale. Are ambiții naționale, chiar europene. De aceea, în perioada dificilă care urmează, pentru a ne păstra ambițiile naționale trebuie să rămânem uniți. Patria trebuie să rămână unită, iar Transilvania și celelalte zone locuite de maghiari din Bazinul Carpatic trebuie să rămână unite”.Trebuie totuși să cunoști puțină istorie pentru a înțelege acest mesaj, pentru a identifica acea „patrie” nenumită, la care și Transilvania trebuie să rămână unită. Nu pot decât să mă asociez aprecierii d-lui Bedros Horasangian că pentru cei 25.000 de turiști care au participat în acest an la Tușnad/Balvanyos, „au fost zile de relaxare și îndoctrinare” („Între Budapesta,1956 și Băile Tușnad, 2022”, în Observator Cultural, nr. 1120/3-9 august 2022).” Închei citatul din domnul Ghișa și vă las dumneavoastră plăcerea de a descoperi cele scrise în carte de către contributorii acestui volum! Sunt mulți și de calitate!
În încheiere, revin la unele aspecte ale războiului de lângă noi apropo de colaborarea lui Volodea cu nenea Xi, „Împăratul Roș’ ” al Chinei. Astfel, tot mai multe dovezi devoalate de presa mondială arată că China, în ciuda apelurilor repetate la pace, trimite Rusiei suficient echipament „neletal”, dar care poate fi, totuși, folosit în scop militar și care să aibă un impact semnificativ în războiul declanșat în urmă cu aproape un an și jumătate de Vladimir Putin în Ucraina. Presa spune că, în afară de veste antiglonț și căști, Rusia a cumpărat și diverse drone din China, pe care le poate folosi pentru a regla focul artileriei sau pentru alte acțiuni asupra inamicului, dar și dispozitive de vedere pe timp de noapte cu termoviziune.
Aceste livrări chinezești scot în evidență o fisură uriașă în încercările Vestului de a stopa mașinăria de război a lui Putin. Vânzările acestor tehnologii „duale” sau cu dublă utilizare – civilă și militară – le oferă autorităților occidentale destul spațiu de manevră cât să se poată feri de o eventuală confruntare cu o putere economică majoră precum China. Cu toate că și Ucraina este un client pentru livrările de acest gen din China, în ultimul timp, datele arată că tot mai puține echipamente ajung în Ucraina și mai multe în Rusia. Rusia a importat drone în valoare totală de peste o sută de milioane de dolari din China, adică de treizeci de ori mai mult decât suma cheltuită de Ucraina. De exemplu, cei de la Politico subliniază că exporturile chineze de ceramică, o componentă folosită în vestele antiglonț, către Rusia au crescut cu 69% (225 de milioane de dolari), în timp ce livrările pentru Ucraina au scăzut cu 61% până la un total de doar cinci milioane de dolari. Dacă China ar încălca linia roșie și ar vinde armament Rusiei, ar fi posibil ca UE să declanșeze sancțiuni secundare care i-ar afecta pe cei care susțin războiul lui Putin. Dar livrarea de echipamente precum ceramica pentru vestele antiglonț, aparatele de vedere pe timp de noapte acțiunile militare nu va fi sancționată. Astfel, „Pozitron”, una dintre multele firme din Rusia care au achiziționat echipament ce poate fi utilizat atât în scopuri civile cât și militare, a importat căști și alte materiale în valoare de 60 de milioane de dolari, precizând că acestea sunt folosite în competiții de paintball. Imaginație bogată la cioloveci! Sigur că e o minciună, dar e una care ar sta în picioare… De la un venit de 31 de milioane de ruble (în jur de 400.000 de dolari) în 2021, firma „Pozitron” a înregistrat doar un an mai târziu încasări de douăzeci de miliarde de ruble (aproape 300 de milioane de dolari), ceea ce demonstrează că războiul din Ucraina a fost foarte profitabil pentru compania rusească. Rusia caută permanent aceste „portițe” pe care le exploatează imediat pentru a cumpăra din China tehnologie occidentală cu care luptă împotriva Ucrainei.
Peste 60% din piesele esențiale de care rușii au nevoie pentru a-și fabrica armele folosite în război au fost importate de la companii din SUA, pe rute chinezești, totuși. Ceea ce este o realitate este faptul că Vestul are foarte puține măsuri la dispoziție pentru a descuraja exportul de produse duale din China în Rusia. Ce-i drept, doar SUA ar putea să impună o interdicție asupra tranzacțiilor în dolari, așa cum a făcut-o atunci când a sancționat Iranul din cauza programului său nuclear secret. Pe plan european, UE nu are o astfel de „armă” la dispoziție, deoarece moneda euro este mult mai puțin folosită pe piața internațională decât dolarul. Luna trecută, UE a întocmit o listă cu șapte companii chinezești cărora nu ar mai fi trebuit să le permită să facă comerț pe piața europeană, dar, la presiunea Chinei, Bruxelles-ul a scos patru dintre ele de pe lista neagră…Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.politico.eu/article/belgium-break-up-flanders-wallonia-tom-van-grieken-vlaams-belang-far-right/
https://gov.ro/en/news/prime-minister-marcel-ciolacu-had-an-informal-meeting-with-the-prime-minister-of-hungary-viktor-orban
https://www.eurotopics.net/en/304773/orban-s-provocative-remarks-in-romania
https://intellinews.com/viktor-orban-speaks-of-global-shift-in-power-and-blasts-eu-for-lgbt-and-federalist-push-285380
https://www.rferl.org/a/hungary-orban-romania-list-topics-avoid-speech/32514559.html
https://www.reuters.com/world/europe/hungarys-orban-condemns-eu-federalism-lgbtq-offensive-2023-07-22/
https://www.politico.eu/article/scholz-urges-china-to-exert-more-pressure-to-end-russias-war/
https://edition.cnn.com/2023/06/07/business/china-russia-trade-increase-intl/index.html
https://www.the-express.com/news/world-news/106422/China-secret-gear-Russia-military-war-Ukraine
