Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. „Tăcerea mieilor” sau „Rebeli fără cauză”?… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on iunie 7, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Am să-ncep azi caleidoscopul meu săptămânal extern cu un „popas” în țara vecină de la nord-vest (și mai puțin prietenă de când e Orban șeful ei…) mai ales că duminică, pe 4 iunie, s-au aniversat 103 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, tratat care a consfințit ceea ce trebuia consfințit în urma „decesului” monarhiei bicefale și în urma înfrângerii clare a Austro-Ungariei în primul război mondial și a Ungariei, în particular, în războiul româno-maghiar din anul 1919. Nu mi-am propus să trec în revistă datele importante care definesc acest tratat, dar reamintesc că Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către șaisprezece state aliate (inclusiv România), pe de o parte, şi de Ungaria, de altă parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România şi Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul primului război mondial și a consfințit existența unui stat maghiar independent, un ideal maghiar încă din vremea Revoluţiei din 1848, dar nu chiar în frontierele pe care maghiarii și le doreau.
Tocmai de aceea, Tratatul de la Trianon avea să devină, în mentalul colectiv maghiar, nimic altceva decât o catastrofă pentru naţiunea maghiară şi este, an de an, în jurul datei de 4 iunie, prilej de nostalgii și sprit clar iredentist pentru poporul vecin și pentru etnicii maghiari din România. În fapt, la 4 iunie, Ungaria marchează, an de an, „Ziua Coeziunii Naționale”, o sărbătoare asumată, pe principiul „atenție la buzunare, că vă putem șuti oricând ce credem noi că e al nostru”. Dacă vi se pare prea tare „zicerea”, ia să vedem ce a zis chiar foarte recent, în weekendul care tocmai a trecut, un nenea oficial de la Budapest (un oficial mai de rangul doi, dar tot din guvernul patronat de Viktor bacsi și din ordinul acestuia). Cu ocazia aniversării (comemorării…)Tratatului de la Trianon (de fapt a acelei zile de „coeziune maghiară”) Péter Szilágyi, secretar de stat adjunct pentru politică naţională al prim-ministrului maghiar Viktor Orban, a subliniat, la ceremonia de predare a „Podului Apartenenţei”, că după „decretul de pace Trianon”, maghiarii aveau speranţa că „limba noastră maternă, tradiţiile şi cultura nu vor face doar parte din memorie, ci şi din realitatea vieţii de zi cu zi„, așa cum au consemnat, din capitala maghiară, agențiile de presă internaționale.
Nu mai reprezintă un secret pentru nimeni din întreaga lume că, cel puțin din 2010, guvernul maghiar condus de autocratul Viktor bacsi „sapă adânc” și din plin pentru a împlini această speranţă plină de nostalgii pur iredentiste. Să nu uităm că, în conformitate cu această politică urmată pas cu pas de guvernele maghiare contemporane, circa 150.000 de maghiari din afara actualului stat maghiar, dar trăitori „împrejurul” Ungariei, au devenit „parte a naţiunii maghiare de drept public”. Acest oficial maghiar a afirmat, cu subiect și predicat, că „scopul guvernului este de a face posibil ca ungurii care locuiesc în străinătate să prospere în patria lor, să consolideze identitatea maghiară a comunităţilor”. El a amintit (nici nu se putea altfel pentru mentalul colectiv, că dă bine la nostalgici, nu-i așa?) că, „pe 4 iunie 1920, a avut loc o pauză de doliu în birouri şi şcoli, zeci de mii de oameni îmbrăcaţi în haine de doliu s-au adunat la Budapesta. Au sunat clopotele, au sunat alarmele fabricii, traficul a fost oprit. Potrivit deciziei marilor puteri, peste trei milioane de maghiari sunt blocaţi în afara graniţelor ţării.”. În continuare, pentru a întări cele ordonate de însuși Orban, acest Péter Szilágyi, secretar de stat adjunct pentru politică naţională, a adăugat public că decizia aceasta a fost luată în urmă cu treisprezece ani și că „nu vom permite „granițelor naţionale să ne despartă de compatrioţii noştri”. Cum ar dori politrucii de la București să fie mai clar mesajul guvernului maghiar apropo de revizionism și iredentism, în timp ce ei „se bat pe burtă” în „cioace” meschine? Și ca să fie și mai clar, oficialul ungur a mai punctat: „am decis să începem reunificarea naţiunii, maghiarii care trăiesc în străinătate vor deveni din nou membri cu drepturi depline ai naţiunii”. Mă gândesc la acțiunile tot mai „pe față” antiromânești ale membrilor UDMR din România, aflați perpetuu la guvernare pe cheiul Dâmboviței! Nicușor „al nostru”, Marceluș „dă la covrigi”, nenea „Ghinion” din Sibiu și toți „păpușarii” acestora, oare nu se gândesc? Totu-i OK, nu? Istoria vă va consemna la capitolul „virgule”, stimabili „monșeri”! Același oficial maghiar a mai zis că „datorită sprijinului reţelei instituţiilor de învăţământ maghiare din străinătate, 300.000 de copii pe an pot beneficia de educaţie în limba maternă de calitate în Bazinul Carpatic şi în întreaga lume”. În „întreaga lume” înseamnă majoritar în Transilvania, pentru cei care nu s-ar fi prins despre ce este vorba-n propoziție! Și prin Ucraina, Slovacia, Serbia…Cu ucrainenii și cu slovacii nu prea le merge, dar asta nu-i împiedică pe ciracii lui Viktor bacsi să bage bățul prin gard! Péter Szilágyi, dezvoltând ideile despre căile de „coeziune națională”, a mai vorbit despre faptul că guvernul maghiar oferă sprijin şi elevilor care studiază în învăţământul public din țara de origine, astfel încât aceştia să poată vizita cel puţin o dată zonele locuite de maghiari din ţările vecine. Ca să concluzioneze, Szilágyi a spus că: „scopul politicii naţionale este de a creşte gradul de conştientizare că suntem responsabili pentru maghiarii de peste graniţă.Ungurii au rezistat testului timpului şi, datorită politicii naţionale din ultimii ani, sunt mai puternici ca niciodată”. Nimeni nu-i poate împiedica pe oameni să viseze ce vor pe acest pământ, dar până la momentul în care stânjenesc libertatea altora și regulile de drept internațional în vigoare! Bine, nu că l-ar prea interesa pe Orban și a sa ceată „fleacurile” astea, că el se visează, doar, un mic Putin „acili-șa” prin Bazinul Carpatic! Și le dă aripi, fix precum o marcă de energizante, unor nostalgici trăitori și făcători de politică udemeristă din România, care, ajunși „la butoanele” politice locale ori centrale fac fix ce cred că ar mulțumi Budapesta. Bucureștiul nu contează în ecuația aceasta pentru ei „dăcât” în măsura în care vin niște bani de acolo pentru comunitățile conduse de udemeriști și pentru „vârfurile” afaceriștilor din UDMR. Dacă adăugăm și forinții veniți din Budapesta, să te ții „trai pe vătrai”!
Spuneam anterior că nu prea-i ține „trebușoara” lui Orban în relația cu Kievul, în condițiile în care ține morțiș să-i întărâte din ce în ce mai mult pe ucraineni. Foarte recent, adică săptămâna trecută, ministerul de externe al Ucrainei a criticat dur guvernul maghiar după ce acesta a publicat un clip video în data de 30 mai, în care era afișată harta Ucrainei fără Crimeea, peninsula ocupată de ruși din 2014 și pe care Rusia susține că a anexat-o. Conform agențiilor de presă internaționale, care au preluat surse ucrainene de presă, guvernul Ungariei a publicat un clip de treizeci de secunde în care cere o încheiere a războiului Rusiei în Ucraina. În imaginile respective este vizibilă apariția unei explozii peste o hartă a Ucrainei, hartă din care lipsește fix teritoriul Crimeei. Ca să vedem că Budapesta „joacă cu fundu-n două luntri”, trebuie amintit că, oficial, Ungaria nu a recunoscut anexarea peninsulei de către Rusia, din 2014. Ca răspuns imediat la acest video oficial, ministerul de externe de la Kiev a comunicat că: „a identifica peninsula Crimeea ca teritoriu care nu face parte din Ucraina merge împotriva poziției repetate de guvernul de la Budapesta, conform căreia sprijină suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în granițele sale acceptate la nivel internațional”. Același minister de externe ucrainean a îndemnat Ungaria să nu mai „valideze” revendicările Rusiei și să respecte obligațiile sale internaționale asumate, ca membră a ONU, UE și NATO. Credeți că-i pasă lui Orban de toate „fleacurile” astea? El știe una și bună, că el face cum vrea el și gașca sa! Nu cred că vă spun prea multe noutăți încercând să vă reamintesc că onor guvernul Ungariei a provocat, în ultimii ani, mai multe controverse și scandaluri legate de hărți. Că le place lor să se joace cu hărțile! Cel mai recent, șeful diplomației ungare, Peter Szijjarto, a vorbit la un eveniment organizat la Budapesta despre dorința întregii lumi, „mai puțin a NATO”, de a încheia războiul din Ucraina, având pe fundal (nici nu se putea altfel) o hartă a Ungariei Mari, care cuprindea teritorii aparținând azi Ucrainei și României. În accepțiunea maghiară, „Ungaria Mare” a inclus teritoriile românești Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat, teritoriul ucrainean Transcarpatia, Nordul Serbiei de astăzi, o parte importantă din actuala Croație și din actuala Slovacie. La fel, ar fi bine să ne aducem aminte că, în toamna anului trecut, prin noiembrie, „tătucul” Viktor Orban a stârnit un scandal după ce s-a afișat la un meci al naționalei maghiare cu un fular pe care era imprimată harta Ungariei Mari.
Același Peter Szijjarto, șef al diplomației ungare, spunea atunci că folosirea unor steaguri cu Ungaria Mare la meciuri de fotbal „nu este o problemă”, adăugând că „Ungaria Mare este un fapt istoric, nu este revizionism, nu este o ameninţare pentru vecinii noştri, nu este naţionalism”. Tupeu maxim! Acum vreo trei ani, prin 2020, tot premierul Viktor Orban le-a urat succes elevilor la examenele școlare finale având în fundal o hartă a Europei din 1862, în prim-plan fiind Imperiul Habsburgic, cu „Ungaria Mare” în interiorul său…Tupeul ține la astfel de specimene până în momentul în care-i „tai macaroana”! Până atunci, vor continua să bage bățul prin gard! Una, că-i ordin de la Volodea și a doua, că, doar-doar, pică ceva din asta! Niciun moment nu se gândesc că jocul „pe mâna” Rusiei e o miză la care Ungaria pierde în toate scenariile!
Că tot veni vorba despre Orban, vă reamintesc aici, pentru a-i urmări „ascensiunea”, despre o carte-document apărută în această primăvară, pe care o puteți procura aici, pe pe site-ul Grupului brașovean Libris (libris.ro.) „Lebăda neagră de pe Balaton. Viktor Orbán și o obsesie asumată”, o apariție coordonată de amicul meu Romeo Couți, jurnalist TVR din Cluj-Napoca, apărută la Editura Creator din Grupul brașovean Libris și a cărei lansare a avut loc pe 15 martie, la Miercurea Ciuc. Autorul coordonator al cărții și Editura Creator din Brașov mi-au făcut atunci onoarea de a mă desemna drept moderator al evenimentului de lansare a cărții. Cartea a fost prezentată ulterior și la Cluj-Napoca și a avut parte de aceeași prezentare și la București pe 5 și 6 aprilie 2023. Recent, a fost prezentată și la Vălenii de Munte și alaltăieri,pe 5 iunie, la Târgu Mureș. Puteți comanda cartea la linkul acesta. Vă promit că nu veți regreta!https://www.libris.ro/lebada-neagra-de-pe-balaton-romeo-couti-LIB978-606-029-638-6–p29034782.html?afid=uszkai&utm_source=afiliere_interna&utm_medium=uszkai&utm_campaign=afiint
Schimbăm „decorul” și coordonatele geografice ale caleidoscopului și ne mutăm puțin prin Asia. În weekendul precedent, ministrul chinez al apărării, Li Shangfu, într-o intervenție a sa în cadrul dialogului Shangri-La de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice (IISS) din Singapore a afirmat că: „China și SUA au sisteme diferite și sunt diferite în multe alte privințe. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să împiedice cele două părți să caute un teren comun și interese comune pentru a crește legăturile bilaterale și a aprofunda cooperarea„. Reprezentanții Chinei au refuzat anterior să aibă o întâlnire față-n față cu reprezentanți ai SUA, lucru pe care Lloyd Austin, secretarul apărării american, l-a descris ca fiind „nefericit”. Duminică, ministerul american al apărării a semnalat și criticat acţiunile „din ce în ce mai riscante” ale forțelor armate chineze în Asia, după două incidente între forţele celor două ţări în ultimele zile în strâmtoarea Taiwan şi în Marea Chinei de Sud. În acest context, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, generalul de brigadă Pat Ryder, care îl însoţeşte pe secretarul american al apărării, Lloyd Austin, la conferinţa de securitate din Singapore a precizat: „continuăm să fim îngrijoraţi în legătură cu activităţile din ce în ce mai riscante şi mai coercitive ale Armatei Populare de Eliberare în regiune, inclusiv în ultimele zile„.
Vă reamintesc faptul că US Navy, marina americană, a acuzat sâmbăta trecută o navă chineză că s-ar fi deplasat în zig-zag într-un mod „periculos” în jurul unuia dintre distrugătoarele sale care naviga în strâmtoarea Taiwan împreună cu o navă canadiană. Sâmbătă, un distrugător american înarmat cu rachete ghidate și o fregată canadiană au fost interceptate de o navă de război chineză în timp ce traversau strâmtoarea dintre insula autonomă Taiwan, pe care China o revendică ca fiind teritoriul său, și China continentală. Nava militară chineză a depășit nava americană și apoi i-a „tăiat fața” la o distanță de circa 150 de metri, într-un mod „periculos”, conform Comandamentului Indo-Pacific al SUA. Totodată, SUA au mai arătat că, la sfârșitul lunii trecute, un avion de luptă chinez J-16 a „efectuat o manevră agresivă inutilă” în timp ce intercepta o aeronavă de recunoaștere a forțelor eeriene americane deasupra Mării Chinei de Sud, zburând direct și foarte aproape în fața avionului american. Aceste incidente, dar și cele anterioare, ridică noi griji referitoare la posibilitatea vreunor escaladări între cele două țări în contextul unor „temperaturi” diplomatice prea ridicate. China nu a menţionat inițial public incidentul de sâmbătă, dar a acuzat SUA şi Canada că provoacă „în mod intenţionat probleme în strâmtoarea Taiwan„, a cărei suveranitate China o clamează sus și tare. Prea tare, zic eu, dar viitorul ne va arăta că „uriașul cu picioare de lut” rămâne cu picioarele de lut…Părerea mea!
Ulterior, a doua zi, ministrul chinez al apărării, probabil cu ordin clar de la Xi Jinping, a luat apărarea actului navei de război chineze care „se juca” în zig-zag și „a tăiat calea” celor două nave, distrugătorul american și fregata canadiană în timp ce traversau Strâmtoarea Taiwan, spunând că astfel de patrule „pentru libertatea de navigație” sunt o provocare pentru China. Ca să demonstreze partea „metaforică” a limbajului diplomatic chinezesc, neica Li Shangfu nu s-a ferit să treacă la amenințări destul de transparente, citând versurile unui cântec chinezesc: „Când vin prietenii în vizită, îi întâmpinăm cu un vin bun. Când vin lupii sau şacalii, îi întâmpinăm cu pușca”. Generalul Li Shangfu declarase duminică, la conferinţa despre care aminteam anterior că China nu are probleme cu „traversarea pașnică”, dar că „trebuie să prevenim încercările de a utiliza aceste patrule pentru libertatea navigației, această traversare pașnică, pentru a exercita hegemonia navigației”. Secretarul apărării al SUA, Lloyd Austin, spusese cu o zi înainte, la aceeași conferință de la Singapore, că SUA nu se va „clinti în fața intimidării sau a coerciției” din partea Chinei și va continua să navigheze și să survoleze periodic Strâmtoarea Taiwan și Marea Chinei de Sud pentru a arăta că sunt ape internaționale, contracarând pretențiile teritoriale extinse ale chinezilor. Ministrul chinez al apărării a afirmat „ca la biliard” că SUA și aliații săi au provocat incidentul și ar trebui, în schimb, să se concentreze pe „a avea grijă de propriile lor spațiu aerian și ape teritoriale”. Într-un discurs destul de amplu, ministrul chinez a măcinat cam aceleași poziții deja cunoscute și răs-cunoscute ale Chinei, inclusiv revendicarea teritorială asupra Taiwanului, pe care l-a numit „inima intereselor noastre centrale”. Același ministru chinez a acuzat SUA și aliații acesteia că se „amestecă în afacerile interne ale Chinei” prin furnizarea de sprijin și instruire în domeniul apărării pentru Taiwan și prin desfășurarea de vizite diplomatice de nivel înalt. Acesta a punctat, metaforic: „Așa cum spun versurile unui cunoscut cântec chinez: «Când vin prietenii în vizită, îi întâmpinăm cu un vin bun. Când vin lupii sau şacalii, îi întâmpinăm cu pușca».” Ministrul chinez al apărării a spus despre China că: „practicăm multilateralismul și urmărim cooperarea în beneficiul reciproc”. Este bine să amintim, cred, faptul că acest Li Shangfu este vizat de sancțiuni americane care fac parte dintr-un pachet larg de măsuri împotriva Rusiei, sancțiuni de dimnainte de invazia rusă din Ucraina, impuse în 2018 din cauza implicării lui Li Shangfu în achiziționarea de către China a avioanelor de luptă și rachetelor antiaeriene de la Moscova. Aceste sancțiuni, practic, l-ar împiedica pe acest Li să facă afaceri în SUA, nu îl împiedică să aibă discuții oficiale, au declarat oficialii americani din domeniul apărării. Duminică, acesta a refuzat invitația lui Lloyd Austin de a discuta la Singapore, deși cei doi și-au strâns mâinile vineri, înainte de a se așeza de o parte și de alta la aceeași masă la deschiderea forumului. Li a recunoscut, totuși, în discursul său de la conferință, că orice „conflict sau confruntare severă între China și SUA va fi o catastrofă insuportabilă pentru lume”, precum și faptul că cele două mari puteri trebuie să găsească căi viabile de a ameliora relațiile, spunând că acestea se află „la un nivel minim istoric”.
Rămânem pentru câteva rânduri tot pe meleaguri „cămilitice” asiatice (că doar nu pot zice „mioritice”) și anume prin Kârgâzstan, unul dintre mulții frați „…stan” din arealul asiatic. După cum titra luni France Presse, citată de Agerpres, Kârgâzstanul, fostă republică sovietică din Asia Centrală, o țară aliată a Rusiei, este gata să conlucreze cu Uniunea Europeană, care doreşte să se orienteze spre această regiune unde influenţa rusă este contestată. Se pare că invazia rusă în Ucraina a dat un nou impuls relaţiilor dintre Asia Centrală şi Uniunea Europeană, care ar dori să se afirme ca un actor important în această regiune în care influenţa rusă este tot mai contestată, în special de China. Astfel, Sadyr Japarov, președintele kârgâz, a declarat sâmbătă, la primirea făcută preşedintelui Consiliului European Charles Michel, la Ciolpon-Ata, pe malurile lacului Isâk-Kol, că: „Kârgâzstanul este pregătit să lucreze mână în mână cu Uniunea Europeană pentru a rezolva probleme comune, pentru a promova dialogul şi pentru a găsi soluţii durabile”. Agențiile de presă au precizat că această întâlnire bilaterală a avut loc a doua zi după cel de-al doilea summit „Uniunea Europeană – Asia Centrală”, la care au participat Charles Michel şi liderii a cinci „frați …stan”, adică cinci foste republici sovietice din regiune: Kazahstan, Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Turkmenistan. Președintele kârgâz a subliniat potenţialul hidroelectric şi solar al acestei ţări muntoase cu aproximativ şase milioane de locuitori, din care izvorăsc principalele fluvii şi râuri din regiune. Totodată, acesta a ținut să scoată în evidență imperioasa necesitate a imensului baraj „Kambarata-1”, ce urmează să fie construit pe râul Narân, râu care traversează Kârgâzstanul şi Uzbekistanul. Aceasta în condițiile în care, în Asia Centrală, proiectele de centrale hidroelectrice provoacă permanent tensiuni interstatale, pe fondul unei penurii de apă tot mai persistente. La sfârșitul întâlnirii, într-o declaraţie comună, cei doi oficiali, președintele kârgâz și oficialul european, şi-au afirmat „ataşamentul faţă de suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a tuturor ţărilor”. Ce este mai interesant din acest „popas” kârgâz de-abia acum urmează…Cu o zi înainte, adică vineri, se petrecuse un gest care nu a mai fost făcut vreodată. Nici mai mult nici mai puțin, președintele kârgâz a cerut public încetarea războiului din Ucraina, o declaraţie surprinzătoare și rară, deoarece, dintotdeauna, Kârgâzstanul are mare grijă să nu supere Rusia, țară de care încă este dependent economic şi militar. Asta nu spune decât că în zonă a apărut și se manifestă deja un alt „tătuc” care poate garanta „libertatea de expresie” a prezidentului kârgâz. Nimeni altcineva decât China, firește!
Am să închei „excursia” de azi de pe alte meleaguri prin a aminti că Rusia a ieșit (și) oficial din Tratatul CFE, adică Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa. Nu mai este de mult un secret că Rusia lui Putin nu mai aplica de mulți ani tratatul acesta, dar a lăsat niște „portițe” cum că, într-un viitor oarecare, acest tratat ar mai putea fi funcțional pentru ea. Tratatul CFE a fost semnat la începutul anilor ’90 cu scopul de a preveni ca alianţele militare rivale din timpul Războiului Rece – NATO şi Pactul de la Varşovia – să poată acumula forţe convenţionale suficiente pentru lansarea unor ofensive reciproce. Din decembrie 2007, Federaţia Rusă a suspendat unilateral implementarea Tratatului CFE. Au avut loc mai multe încercări ale statelor NATO de determinare a părţii ruse să revină la implementarea Tratatului, fără a duce la rezultate concrete.
În reacţie la măsura adoptată de Moscova în decembrie 2007, statele NATO, inclusiv România, precum şi Georgia şi Republica Moldova au adoptat, în noiembrie 2011, contramăsuri constând în încetarea îndeplinirii obligaţiilor derivând din Tratatul CFE în raport cu Rusia. Contramăsurile adoptate au avut, la momentul deciderii acestora, un caracter temporar, până la revenirea Federaţiei Ruse la implementarea Tratatului CFE. Fiecare dintre statele care au aplicat contramăsurile în raport cu Federaţia Rusă au continuat și continuă să implementeze prevederile Tratatului CFE faţă de celelalte 28 state părţi. Problema cu acest tratat e un pic mai complicată și destul de anevoioasă. E vorba de schimburi de informații anuale cuprinzând efectivele, armamentul major și tehnica principală, concretizări în inspecții reciproce „pe teren”, în fiecare țară membră, în unități militare notificate în termen scurt, pe baza unor protocoale stricte. Pe vremea când eram „cătană” activă într-o brigadă din Forțele Terestre ale Armatei României, unul dintre punctele mele din fișa postului prevedea că eram responsabil, în ceea ce privea brigada și unitățile sale din organică, de măsurile privind controlul armamentelor în cadrul tratatelor internaționale, unele dintre acestea fiind acest Tratat CFE precum și „Documentul de la Viena”, alt tratat care se referă la măsurile de creştere a încrederii şi securităţii (CSBM) în spaţiul OSCE. Am ținut să amintesc aceasta pentru a sublinia că știu binișor câte ceva despre mecanismele acestor tratate la nivelul de execuție și faptul că am avut foarte multe inspecții și vizite de evaluare efectuate de echipe de inspecție din Rusia, de multe ori combinate cu echipe din Belarus. De departe, aceste inspecții erau cele mai „dure” decât din alte state-părți ale Tratatului și, aproape de fiecare dată, membrii acestora erau destul de agresivi în punerea în aplicare a protocoalelor privind inspecțiile, uneori trecând fără jenă de limita uzanțelor diplomatice. Asta o pot dovedi și azi, cu probe! Pe de altă parte, după ce s-au retras unilateral și parțial din CFE în 2007, au continuat să efectueze inspecții pe teritoriul OSCE, dar în conformitate cu „Documentul de la Viena”. Nu e chiar aceeași „Mărie”, dar „pălăria” protocolului acestui „Document de la Viena” cuprindea, de principiu, în linii mari, cam aceleași obiective pe timpul inspecțiilor efective. Vreau să spun, de fapt, că se retrăseseră din inspecțiile reciproce și nu prea…După invazia din Crimeea, s-a cam schimbat „calimera”, ca să nu mai zicem despre invazia începută în februarie 2022. Despre renunțarea oficială la participarea la Tratatul CFE, proiectul care denunţă participarea Rusiei la acesta a fost trimis preşedintelui Vladimir Putin pentru promulgare, iar pe 29 mai, adică săptămâna trecută, a devenit lege, fiind publicat pe portalul oficial al Kremlinului. Drept urmare, vice-ministrul rus de externe Serghei Riabkov, desemnat de Vladimir Putin drept responsabil cu procesul retragerii efective a Rusiei din Tratatul CFE, a spus în faţa Dumei de Stat rusești că „va fi nevoie de circa şase luni pentru ieşirea completă a Rusiei din acest tratat”, care „în condiţiile actuale a devenit total un vestigiu al trecutului”. Riabkov a mai declarat că: „Vom transmite în mod public ţărilor NATO şi comunităţii internaţionale că tocmai Occidentul, prin acţiunile sale distructive, a făcut în aşa fel încât rămânerea noastră în tratat să fie pentru noi imposibilă”. De parcă Occidentul a invadat Rusia și nu Rusia Ucraina!
Reamintesc faptul că Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (CFE), semnat în 1990 şi actualizat în 1999, a fost considerat, la momentul semnării, „piatra unghiulară a arhitecturii de securitate în Europa”, din considerentul că elimina avantajul cantitativ şi numeric pe care URSS îl deţinea în privinţa armelor convenţionale. Tratatul CFE a stabilit și actualizează anual, prin schimbul reciproc de informații, plafoane cu numărul de tancuri, vehicule blindate, piese de artilerie grea, avioane de luptă şi elicoptere de atac pe care ţările NATO şi cele ale Pactului de la Varşovia (care formal încă exista la momentul semnării tratatului) le pot desfăşura între Atlantic şi Munţii Ural. Ulterior, tratatul a fost adaptat având Rusia ca membru, în calitate de „continuatoare” a defunctei URSS. Voi încheia acest subiect menționând că, după mai mulţi ani de dezacorduri între Rusia şi NATO, Kremlinul a suspendat în 2007 implementarea obligaţiilor ce-i reveneau în cadrul Tratatului CFE, invocând atunci planurile SUA de a desfăşura elemente ale scutului antirachetă în Polonia şi România, acţiune considerată de Rusia o ameninţare directă la adresa securităţii sale. Un „narativ” care „zburdă” și azi pe câmpiile răspândacilor cu simpatii pro-moscovite ori ale „idioților utili” Moscovei!
Ce va mai fi pe unica planetă albastră „din zonă” în viitorul apropiat?Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.budapesttimes.hu/hungary/commemorations-held-on-national-day-of-cohesion/
https://abouthungary.hu/news-in-brief/hungary-marks-national-cohesion-day
https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/fotografia-care-a-scandalizat-internetul-viktor-1860476.html
https://www.cbc.ca/news/world/china-us-canada-taiwan-strait-1.6865130
https://www.theguardian.com/world/2023/jun/04/li-shangfu-chinas-defence-minister-at-shangri-la-dialogue-warns-of-cold-war-mentality-in-digs-at-us
https://stirileprotv.ro/stiri/international/china-zun-conflict-cu-sua-ar-fi-un-dezastru-pentagonul-a-trimis-noi-sageti-catre-beijing.html
https://24.kg/english/267201__Sadyr_Japarov_meets_with_President_of_European_Council_Charles_Michel/
https://newsroom.consilium.europa.eu/events/20230603-president-michel-visits-kyrgyzstan/140263-arrival-and-official-welcome-20230603
https://www.nation.com.pk/29-May-2023/russian-president-signs-decree-denouncing-arms-treaty-with-nato
https://www.armscontrol.org/act/2015-04/news-briefs/russia-completes-cfe-treaty-suspension
https://newsingermany.com/russia-putin-completes-exit-from-cfe-politics/
