Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. Probe de microfon… de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on mai 24, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Colored Eurasia Map with Country Names and Capital Cities
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în puzzle-ul planetar. Cum vă zic aproape de fiecare dată, astăzi, la micul meu caleidoscop săptămânal, am să mă refer, în câteva rânduri, doar la câteva fapte, date și întâmplări redate de agențiile de presă internaționale și care frământă, printre multe altele, creierele celor ce fac parte din specia numită Homo Sapiens…Pentru început, ne vom „plimba” un pic prin zona resurselor planetare, resurse în jurul cărora se schimbă ori se termină vieți, izbucnesc războaie ori se schimbă destine planetare prin variate și ciudate crize ale speciei despre care aminteam anterior. Astfel, după cum avertiza alaltăieri, adică luni, 22 mai, la o microfonul unei conferinţe dedicate gazelor şi petrolului în Dubai, secretarul general al OPEC (organizația care „face și desface” ițele petrolului mondial) Haitham Al Ghais, preluat de agenția de presă Reuters, se pare că „investiţiile insuficiente în sectorul gazelor şi petrolului ar putea provoca volatilitate pe piaţă pe termen lung şi ar putea afecta creşterea.”
Acesta a mai adăugat, în declarația sa publică, că „lumea trebuie să se concentreze pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în loc să înlocuiască o formă de energie cu alta, şi sunt necesare investiţii masive în toate sectoarele energetice.Acesta este adevărul care trebuie spus”. Conform celor precizate de agenția noastră de presă Agerpres, OPEC (adică Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol) estimează că lumea noastră de azi are nevoie de cât mai rapide investiţii în valoare de circa 12.100 miliarde de dolari pentru a face faţă majorării cererii de petrol pe termen mediu și lung. În acest context al declarației oficialului OPEC, în condiţiile în care creşterea cererii de petrol pe pieţele planetei este estimată la circa opt milioane de barili pe zi, „căsuța” noastră numită Terra s-ar putea confrunta cu foarte serioase probleme în aprovizionarea cu lichidul negru, deoarece sancţiunile occidentale asupra petrolului rusesc limitează creşterea producţiei, după cum a apreciat și un „priceput” într-ale afacerilor cu țiței, Fereidun Fesharaki, preşedintele FGE Consultancy.
În contextul actualei crize, „consiliul celor puternici” adică acel G7 (grupul statelor puternic industrializate), împreună cu Uniunea Europeană şi cu Australia au căzut la o înțelegere în a impune un plafon de preţ de 60 de dolari pentru un baril de ţiţei rusesc exportat pe cale maritimă şi, în același timp, au „bătut în cuie” o limită superioară pentru preţul produselor petroliere ruseşti, pentru reducerea veniturilor realizate de Moscova din exporturile de petrol şi gaze, după invadarea Ucrainei. Și pentru că vorbeam despre petrol și despre ziua de luni, când oficialul OPEC clama noi investiții, la bursa ICE Futures din Londra, cotaţia barilului de petrol Brent din Marea Nordului a scăzut luni cu circa 1% dolari, la valoarea de 74,82 dolari. Ar fi multe de spus apropo de petrol și alte surse de energie, dar nu mi-am propus azi decât un „flash” despre faptul că OPEC „semnalizează” că organizația este „în cărțile” planetei și că nu este, totuși, ușor de trecut peste scopurile, obiectivele ori doleanțele lor.
Că tot veni vorba la reuniunea G7 despre ajutorul ce urmează a fi acordat Ucrainei în greul său „meci” pe viață și pe moarte cu Rusia, aceasta din urmă clamează, sus și tare că avioanele F-16 ce ar urma a fi transferate Ucrainei vor decola din baze NATO. Și mai zic ciolovecii de la Kremlin că „SUA să fie pe deplin conştiente de răspunsul Rusiei”. Personal, mă îndoiesc de faptul că Rusia mai poate pune mari condiții în situația în care se află momentan, dar e destul de greu să recunoască asta public, firește! Așa se face că acest „transfer de avioane de luptă F-16 către Ucraina va ridica problema privind rolul NATO în conflict”, după cum a declarat public alaltăieri un oficial rus de rang înalt în ierarhia „kremlineză”, acuzând direct SUA că „subordonează G7 politicii sale de a provoca o înfrângere strategică Rusiei.” Ce a generat această reacție „bățoasă” a rușilor? Sunt sigur că ați văzut ori citit pe majoritatea canalelor media de știri că preşedintele american Joe Biden a aprobat vinerea trecută programele de antrenament pentru piloţii ucraineni de F-16, iar preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a asigurat pe Joe Biden că aceste aparate nu vor fi folosite pentru a ataca teritoriul rus, condiție impusă ucrainenilor de către americani. Ce „cui al lui Pepelea” reprezintă aceste avioane F-16 în actualul conflict ruso-ucrainean? Nu sunt unul dintre „părerologii” de ocazie care-și „dau cu părerea” despre orice, oriunde și oricând, în bunul stil mioritic și mă pot lăuda că am amici care au „zburat” acest avion și că am văzut această aeronavă „la treabă” de câteva ori, atât la exerciții, antrenamente dar și real, în misiune de luptă!
Așadar, aceste aeronave de luptă F-16 sunt, practic, avioane multirol, cu un singur motor, ceea ce înseamnă că pot fi folosite în misiuni de angajare aer-aer ori în misiuni de atac la sol pentru sprijin aerian apropiat al trupelor de la sol. Dacă ne uităm în „ograda” celor de la forțele aeriene americane, vom vedea că aceștia afirmă despre aeronava de luptă F-16, care este generația de avioane care a zburat pentru prima dată în anii ‘70, că este un „sistem de armament relativ ieftin și foarte performant”. Evidența vremurilor contemporane ne spune că au fost fabricate mii de avioane F-16 de la prima „lansare” a sa pe piață, iar sute dintre acestea au fost exportate în întreaga lume către state „prietene”. Conform datelor publice ale US Air Force, circa 2.200 avioane F-16 sunt „active” pe mapamond în acest an, ceea ce îl face, orice am spune ori am auzi, cea mai „populară” aeronavă de luptă din lume, numărul acesta fiind cam 15% din flota mondială a acestui tip de aeronavă. Cam toate sursele internaționale care dezbat problema F 16 ce urmează a fi transferate Ucrainei spun că se așteaptă ca avioanele F-16 care vor ajunge, în cele din urmă, în Ucraina să fie versiuni mai vechi care au fost în flotele aliaților SUA, în special ale celor din Europa de Vest. Cei care se pricep și știu ce spun zic că avioanele F-16 pe care le-ar primi Ucraina nu sunt cele mai vechi, ci avioane care au primit ceea ce se numesc „mid-life upgrades”, adică niște îmbunătățiri necesare la mijlocul ciclului de viață al aeronavei, cu referiri specifice la îmbunătățiri privind software-ul și electronica folosită. În contextul cererilor insistente adresate Occidentului, Ucraina clamează că ar avea nevoie de circa două sute de aeronave de luptă F-16, ceea ce ar însemna că aeronavele de acest tip aflate în posesia țărilor dispuse să le trimită Ucrainei ar putea fi de ajuns, dacă se va ajunge la acest număr cerut de ucraineni. Tot cei care se pricep pe plan mondial la aviația de luptă și, mai ales, la F-16, mai spun că numărul destul de mare de avioane F-16 active din întreaga lume înseamnă că acestea au „un traseu logistic stabilit și un număr bun de piese de schimb disponibile – componente importante pentru a menține pe cer avioanele capabile de luptă.” Aceiași „pricepuți”, citați de mai multe agenții de presă, mai spun că există și multe aspecte destul de sensibile în operare, adică, de exemplu, pentru un avion de luptă modern precum F-16, instruirea personalului de întreținere poate dura mai mult decât pregătirea propriu-zisă a piloților. Un fost pilot american de F-16 afirma recent: „cred că este posibil să înveți un pilot ucrainean să piloteze un F-16 în trei luni.” Pe de altă parte, conform unui raport american din luna martie a.c. privind posibilele transferuri de F-16, publicat de Congressional Research Service (CRS): „instruirea personalului de întreținere poate dura luni sau ani, în funcție de nivelul de competență dorit”. În același raport CRS, se mai precizează faptul că și în condițiile în care „a urmat până la 133 de zile de pregătire, un agent de întreținere al US Air Force are nevoie de un an de experiență la locul de muncă pentru a deveni pe deplin calificat.” Același document mai zice că: „poate exista și o problemă de număr în privința personalului de întreținere. Și asta pentru că avioanele F-16 au nevoie de multă întreținere – mai exact, 16 ore de întreținere pentru o oră de zbor.”
Probe de microfon…
Există apoi, în această „ecuație”, chestiunea problematică și întrebarea firească: în ce baze vor fi „găzduite” și operate avioanele F-16 care vor ajunge în flota ucraineană? Analiștii americani John Hoehn și William Courtney, de la RAND Corp., într-o postare pe blogul RAND de la începutul lunii mai, spuneau că „F-16 se descurcă cel mai bine pe piste lungi și imaculate. Ar putea întâmpina dificultăți pe cele accidentate, foste sovietice, dispersate în Ucraina”. Pentru a aduce avioane occidentale, Ucraina ar putea fi nevoită să refacă și, eventual, să extindă o serie de piste, un proces pe care Rusia probabil că l-ar detecta. Dacă doar câteva aerodromuri ar fi adecvate și aflate în locații cunoscute, atacurile concentrate ale Rusiei ar putea împiedica zborul avioanelor F-16 ucrainene.” Argumente care pot fi greu combătute…Ducând argumentația dificultăților ce pot fi întâmpinate în operarea F-16 de către Ucraina, și chiar în eventualitatea că Ucraina poate depăși piedicile de factură logistică și de întreținere și poate găsi piste sigure de operare pentru F-16, analiștii spun că aceste aeronave au nevoie, totuși, de armamentul și munița potrivite pentru a fi eficiente împotriva aeronavelor de luptă principale pe care le uzitează Rusia în război, așa cum sunt Su-25 și MiG-31. Dacă tot pomeneam anterior de acel raport american al CRS, în acesta mai este precizat că: „avantajele transferului de avioane de vânătoare occidentale avansate în căutarea superiorității aeriene sunt susceptibile de a fi realizate doar dacă sunt asociate cu cantități mari de muniții fabricate în Occident”. Nu trebuie să uităm, totuși, că armamentul și muniția occidentale avansate pentru F-16 sunt, în esență, foarte costisitoare. În acest context, raportul pomenit anterior zice că doar singură rachetă aer-aer cu rază medie de acțiune avansată (AMRAAM), de exemplu, costă circa 1,2 milioane de dolari, în condițiile în care procesul de fabricație al unei singure rachete presupune circa doi ani. Iar aici ar surveni o problemă de „cămașă mai apropiată de piele decât sacoul”, adică SUA ar putea furniza rachete AMRAAM și alte muniții din stocurile sale, dar, luând în calcul durata lungă de fabricație, SUA ar risca să își diminueze „neînțelept” stocurile necesare US Air Force și altor „operatori” militari americani dacă ar fi avea nevoie de aceste tipuri de muniții în vreun posibil conflict în care ar fi implicate forțele aeriene americane.
Totuși, în pofida posibilelor dezavantaje în operare în conflictul ruso-ucrainean ale avioanelor F-16, analiștii de la RAND despre acre aminteam anterior mai spun că: „se poartă de asemenea un război politic și că este nevoie de victorii în acest spațiu de luptă. Obținerea de avioane F-16 pentru Ucraina ar demonstra „o colaborare politică și diplomatică puternică între mai multe țări occidentale (în special între cele aflate în NATO)”. Pe de altă parte, este „la mintea cocoșului” că Ucraina nu va mai putea obține aparate care să înlocuiască actualele sale avioane de fabricație de sorginte sovietică pe măsură ce acestea intră în uzura „finală” sau cad în luptă. Aminteam pe la începutul rândurilor de față despre „clamări” moscovite ale unui înalt ofical rus apropo despre problema F-16 pentru Ucraina. Astfel, Anatoli Antonov, ambasadorul Rusiei în SUA, în niște declaraţii publicate pe canalul de mesagerie Telegram al ambasadei a ținut să precizeze, probabil la ordin „de acasă”, că: „Nu există infrastructură pentru operarea de F-16 în Ucraina şi nici numărul necesar de piloţi şi de personal de mentenanţă. Ce se va întâmpla dacă avioane de luptă americane vor decola de pe aerodromuri NATO, controlate de «voluntari» străini?”. Ambasadorul rus a declarat că orice atac ucrainean asupra regiunii Crimeea va fi considerat un atac asupra Rusiei. „Este important ca SUA să fie pe deplin conştiente de răspunsul Rusiei”, a scris același Antonov, citat de Agenția Reuters și preluat de Agerpres. Trebuie amintit, în acest context, faptul că Ucraina şi-a intensificat bombardamentele asupra unor ţinte ruseşti, în special în Peninsula Crimeea, pe care, după cum știm foarte bine, Rusia a anexat-o, „șutind-o” cu „omuleții săi verzi” de la Ucraina în anul 2014. Același ambasador kremlinez pe „meleaguri” americane a ținut să repete și acuzaţia Rusiei conform căreia SUA îşi subordonează agenda ţărilor occidentale, zicând că: „Washingtonul şi-a subordonat complet membrii G7 politicii sale privind conflictul din Ucraina”, mai spunând și că SUA doresc „înfrângerea strategică” a Rusiei.
Probe de microfon…
În timpul summit-ului G7 de la Hiroshima, țările membre şi-au exprimat sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a participat la acest summit, şi-a exprimat încrederea că Ucraina va primi avioane F-16. Voi închei astăzi subiectul aeronavelor F-16, spunând că va dura „câteva luni, în cel mai bun caz” pentru ca F-16 să ajungă în Ucraina, după cum a afirmat luni secretarul Forţelor Aeriene din SUA, Frank Kendall, potrivit celor de la CNN. Acesta a zis: „Nu vom reuşi sub nicio formă să aducem F-16 sau un alt avion de luptă occidental în număr semnificativ în mâinile Forţelor Aeriene ucrainene în ceva mai puţin de cel puţin câteva luni”. După cum am amintit anterior, acesta este, totuşi, un termen destul de rapid, deoarece, în mod normal, este nevoie circa doi ani pentru a instrui un nou pilot american pe aceste avioane, potrivit unui oficial al Forţelor Aeriene ale SUA. Practic, chiar şi un curs de reîmprospătare pentru un pilot de F-16 care nu a mai pilortat pentru o perioadă această aeronavă poate dura până la cinci luni.
Vorbind în termenii părților aflate în conflict și a celor ce sprijină o parte ori alta, reamintesc faptul că Rusia, care a invadat Ucraina în februarie anul trecut, descrie din ce în ce mai des ce ea denumeşte „operaţiune militară specială” în Ucraina drept o veritabilă campanie împotriva Occidentului, acel Occident care este „răul” lumii contemporane…Pe de altă parte, Ucraina şi aliaţii săi occidentali califică acţiunile Rusiei drept un război neprovocat care are drept scop ocuparea de teritorii. Și care încalcă flagrant nenumărate legi și norme de drept internațional pe care s-a clădit, cum-necum, în timp eșichierul actual al lumii în care trăim. În contextul celor zise anterior, vă semnalez, dacă nu-i cu supărare și o acțiune rusească demnă de „Cascadorii râsului”, o emisiune TV de pe vremuri, care chiar ar fi de râs dacă n-ar fi ilogică și izvorâtă din „noaptea minții” înmuiată în vodcă! Așa se face că tocmai ce am citit lunea asta pe un flux de știri că un așa-zis Comitet de Anchetă al Rusiei a anunţat că a pus sub acuzare „in absentia” un procuror şi un judecător de la Curtea Penală Internaţională, adică acel organism internațional care a emis în luna martie un mandat de arestare pe numele lui Vladimir Putin. Adică Volodea vrea să aresteze el primul! Omul e chiar rupt de realitate! El și servitorii săi fideli, firește! Acest Comitet de Anchetă a deschis, la ei, la Moscova, un dosar penal împotriva procurorului Curţii Penale Internaţionale Karim Ahmad Khan, a judecătorilor de la Curtea Penală Internaţională Tomoko Akane, Rosario Salvatore Aitala şi Sergio Gerardo Ugalde Godinez, după cum anunță multe agenții de presă. Vă reamintesc că, la 17 martie, Camera Preliminară II a Curţii Penale Internaţionale a emis mandat de arestare pe numele președintelui rus Vladimir Putin şi pe cel al Mariei Alexeievna Lvova-Belova, comisarul prezidenţial însărcinat cu drepturile copilului în Rusia. Aceștia sunt acuzați că au mutat cu forța copii ucraineni în Rusia sau pe teritoriile ocupate ilegal de ruși. În comunicatul acestui Comitet despre care aminteam anterior, se spune că: „Până acum, anchetele au strâns suficiente probe pentru a-i acuza in absentia pe procurorul de la Curtea Penală Internaţională Khan Karim Assad Ahmad şi pe judecătorul Curţii Penale Internaţionale Rosario Salvatore Aitala”.
Probe de microfon…
Procurorul Khan Karim Assad Ahmad este acuzat de către ciolovecii muscali „în temeiul unor articole referitoare la urmărirea penală a unei persoane despre care se ştie că este nevinovată, precum şi pregătirea pentru un atac asupra unui reprezentant al un stat străin care se bucură de protecţie internaţională, pentru a complica relaţiile internaţionale.” Amintesc aici și faptul că judecătorul Rosario Salvatore Aitala este acuzat în baza unor articole referitoare la „detenţie ilegală cu bună ştiinţă şi pregătire pentru un atac asupra unui reprezentant al unui stat străin care se bucură de protecţie internaţională, în scopul de a complica relaţiile internaţionale.” Conform celor zise de respectivul Comitet muscălesc, ambele persoane din fruntea Curţii Penale Internaţionale au fost trecute pe o „listă a persoanelor căutate.” Bine-ar fi să se „caute” mulți la cap! Și să oprească războiul, care nu ajută nimănui, nici măcar lui Volodea! Dar acesta nu vrea să vadă asta, iar Xi afișează zâmbetu-i „angelic” prin care ne zice că el este viitorul „tătuc”! El și neamul lui!
Ultima „daravelă” despre care v-aduc aminte azi se referă la noile norme „gândite” de „onor” UE pentru înăsprirea limitelor de emisie Euro 7. Că tot am început azi cu petrolul și OPEC-ul…Astfel, vă reamintesc că țările şi parlamentarii Uniunii Europene se pregătesc să negocieze regulamentul Euro 7, care, din anul 2025, ar înăspri limitele de emisie ale vehiculelor pentru poluanţi, inclusiv oxizi de azot şi monoxid de carbon. Interesant este că la noi, la „tanti Ioropa” se înăspresc limitele, reducem emisiile, iar în toată cealaltă parte de planetă, „îi doare la bașcheți”, ca să citez un clasic în viață, fost și actual politruc mioritic. Apărem și noi, ca țară, pe lista „cârtitorilor” la adresa noilor măsuri anunțate, așa că România se află, alături de Franţa, Italia şi Republica Cehă, printre cele opt state membre ale UE care fac eforturi pentru a slăbi aceste noi norme „proclamate” de UE privind emisiile pentru maşini. Aceste țări zic, la unison, că planurile UE „sunt prea ambiţioase şi nerealiste pentru a fi atinse de producătorii de automobile”, după cum anunță majoritatea agențiilor de presă.
Probe de microfon…
Într-o lucrare comună, trimisă altor membri ai UE şi „consemnată” de agenția Reuters dar și de cei de la Euractiv, cele opt ţări au declarat că părţi ale legii, inclusiv limitarea emisiilor din conductele de eşapament, ar trebui să fie eliminate în întregime. Practic, în documentul care a fost semnat de Franţa, Italia, Cehia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, România şi Slovacia se spune că: „Ne opunem oricăror reguli noi privind emisiile de gaze de evacuare (inclusiv noi cerinţe de testare sau noi limite de emisie) pentru maşini şi camionete”. Unul dintre argumentele țărilor „cârtitoare” se referă la faptul că aceste limite ar obliga producătorii de automobile să investească în îmbunătăţirea performanţei emisiilor de eşapament, bani care ar fi cheltuiţi mai bine pentru dezvoltarea vehiculelor cu emisii zero. Din perspectivă procedurală, luate la un loc în ecuație, ţările amintite anterior ar avea suficiente voturi pentru a bloca propunerea. Drept argument „suprem”, Comisia Europeană afirmă că regulile, care s-ar aplica doar vehiculelor noi (adică pe principiul „de acum încolo”), nu celor care se află pe șosele, sunt neapărat necesare pentru a reduce emisiile dăunătoare sănătăţii şi pentru a preveni repetarea aşa-numitului scandal cu falsificarea emisiilor Diesel, în care companiile producătoare au ocolit regulile.
http://www1.istockphoto.com/generic_image_view/26784/26784
Sincer, nu știu dacă aceasta este motivația reală, pentru că, întotdeauna, pot exista și agende ascunse în stufoasa birocrație europeană. Această nouă propunere legislativă prevede, totodată, înăsprirea testării emisiilor, impunând producătorilor de automobile să utilizeze sisteme de monitorizare a poluării la bordul fiecărei mașini. Legea ar reduce, de asemenea, pentru prima dată poluarea de la frâne şi anvelope. Este de menționat faptul că aceste opt țări despre care aminteam solicită şi alte modificări, inclusiv introducerea unor termene mai lungi pentru momentul în care regulile pomenite vor intra în vigoare. Nu trebuie să uităm că UE a convenit deja că, până în anul 2035, toate maşinile noi vândute în spațiul european UE trebuie să aibă emisii zero de CO2. Adică fără benzină și fără motorină la mașinuțe! Am eu o bănuială că acest termen va fi prelungit, la un moment dat! Ce va mai fi pe unica planetă albastră „din zonă” în viitorul apropiat? Repet ce mai ziceam și cu alte ocazii: om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.opec.org/opec_web/en/7145.htm
https://www.reuters.com/business/energy/opec-sec-general-says-underinvestment-could-trigger-oil-market-volatility-2023-05-22/
https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_6495
https://www.acea.auto/files/ACEA-Euro-7-fact-sheet-5-May-2023.pdf
Opiniile cititorului
Continue reading
