Jurnal FM 
„Moara cu povești”. Amintiri despre eroi prin Țara Bârsei (II)…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 9, 2022
Motto: „Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil.”- Nicolae Steinhardt
Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici, la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești” de fiecare vineri, să „măcinăm” câte ceva, în căutare de povești faine. Astăzi, la o săptămână după Ziua Națională a României, vă voi relata doar câteva gânduri în câteva rânduri despre aducerea-n amintire a eroilor din prima mare conflagrație militară mondială. Am mai spus una-alta despre eroii pomeniți prin Țara Bârsei și dacă doriți să recitiți, puteți accesa următorul link https://jurnalfm.ro/2022/10/21/moara-cu-povesti-amintiri-despre-eroi-prin-tara-barsei-de-nicolae-uszkai-brasov/.
Astăzi voi fi, relativ, mai „telegrafic” în cele „măcinate” la „moară” și mi-am propus a aduce-n amintire câteva crâmpeie din ceea ce reprezintă cinstirea eroilor neamului prin zona Brașovului și-mprejurimi, crâmpeie care vor mai continua și-n viitor! Repet ceea ce am mai spus, că, din păcate, nu cred că sunt singurul care constat că eroilor și operelor comemorative, monumentelor ori cimitirelor eroilor nu li se mai acordă atenția pe care o societate „normală la cap” trebuie s-o acorde, dacă ne mai considerăm popor și nu doar o populație oarecare. Sigur că această „atenție” este în strânsă legătură cu educația noastră, fie cea din familie fie cea din școala noastră mioritică, care educație, cu oiștea bine proptită-n gardul eșuării pe an ce trece, nu aduce decât necunoaștere, lipsă de conștiință civică și pierdere de valori. „Puseul” de amintiri de azi mi-a fost dat de niște imagini trimise pe un grup de WhatsApp al Filialei Brașov al Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria” de către un amic din asociație și-n care erau niște ipostaze de-a dreptul groaznice ale stării Cimitirului Eroilor din zona Șprenghi din Municipiul Brașov,
ansamblu comemorativ aflat în „gestiunea” unității administrativ teritoriale numită Brașov…Nu am să inserez aici nicio imagine din acelea, pentru că mă dezgustă nepăsarea autorității pe care legea o OBLIGĂ să aibă grijă de întreținerea cimitirelor și operelor comemorative de război. Lumea, în general, știe că de starea monumentelor eroilor și de cimitirele unde sunt îngropați aceștia (cunoscuți ori necunoscuți) răspund „ăia de la armată, că eroii au fost militari”…Nimic mai fals! 99 de procente din acestea sunt în proprietatea și grija primăriilor de pe tot spațiul mioritic. Dacă, dintr-o întâmplare fericită, există primari ori funcționari mai normali „la mansardă” și care nu uită trecutul nației (așa cum fac vesticii cu trecutul lor, vesticii la care ne raportăm), atunci aceste cimitire ori monumente sunt întreținute, ori sunt ridicate și altele noi. Unde nu-s, paragina este cuvântul de ordine! Așa cum am văzut ruina și paragina la ea acasă și-n Cimitirul Eroilor din Șprenghi, Municipiul Brașov, „The best city în the world”, „raiul turismului montan” etc…Le-am adus vorba, în treacăt fostului și actualului primar din Brașov, despre subiect, înainte de începerea unei manifestări publice de 1 decembrie, dar parcă vorbeam într-un dialect al limbii africane Swahili și nu-n limba română! Mai ales cu actualul edil…A nu se-nțelege că aș plânge după vechiul!
Marele eveniment național reprezentat de Unirea din decembrie 1918, momentul de apogeu fericit al istoriei noastre naţionale, înfăptuită la capătul unor eforturi imense a mai multor generaţii de români, şi după marele război al reîntregirii naţionale, care a cerut jertfa a multe sute de mii de români, nevoia de cinstire a celor jertfiţi a generat un amplu şi cuprinzător demers de ridicare de monumente ale eroilor căzuţi, astfel încât a devenit curentă, în perioada interbelică, practica ridicării în foarte multe localităţi româneşti a propriilor monumente dedicate eroilor locului şi eroilor necunoscuţi, de la monumentele ridicate pe locurile marilor bătălii ale primei conflagraţii mondiale până la troiţele şi crucile de lemn ridicate pe morminte colective sau individuale ale eroilor căzuţi la datorie. Aşa cum mai spuneam de câteva ori pe aici pe la „Jurnal de Brașov”, ţinuturile Braşovului nu puteau rămâne mai prejos de demersul firesc al cinstirii eroilor neamului căzuţi în marele război al reîntregirii naţionale şi în cea de-a doua mare conflagraţie mondială şi, de aceea, atât în Ţara Bârsei, zona Făgăraşului ori în părţile de către Rupea, oamenii locului au făcut ce le-a stat în putere astfel ca jertfa celor căzuţi să nu fie uitată. Pe teritoriul judeţului Braşov monumentele, troiţele, pietrele funerare ori altfel de opere comemorative cinstesc memoria luptătorilor români căzuţi în primul şi al doilea război mondial. Reiterez aici faptul că fiecare dintre acestea întruchipează dăinuirea celor ce nu şi-au precupeţit nici sângele şi nici viaţa pentru idealurile pentru care au luptat. Și dacă stați puțin să judecați, veți vedea și simți că nu sunt vorbe mari! Trebuie doar să judecăm după simțirea societății noastre de atunci! Un demers publicistic deosebit în amintiorea operelor comemorative și ale cimitirelor eroilor din județul Brașov constă într-o lucrare de o deosebită valoare memorialistică publicată acum peste două decenii, în anul 2001, la Editura Pastel din Braşov de către trei inimoşi membri ai Filialei Braşov „Nicolae Titulescu” a Asociaţiei Cultul Eroilor „Regina Maria”, colonel (rtr.) Gheorghe Păşescu (trecut la cele veșnice), colonel (rtr.) Dumitru Stratanov şi maior (rtr.) inginer Ioan Virgil Leancu. Lucrarea se intitulează „Jertfă şi recunoştinţă.Eroi şi monumentele lor din Ţara Bârsei,Ţinutul Cohalmului şi Ţara Făgăraşului”. Merită amintită în contextul preţuirii la justa valoare a eroilor de acum peste un secol pentru că este o lucrare amplă, foarte bine documentată şi care poate reprezenta pentru demersul educaţional preuniversitar şi universitar actual dar şi pentru administraţia publică locală un punct de referinţă şi un sprijin în a ne cinsti înaintaşii.Toate naţiunile europene o fac la superlativ, iar la noi, din păcate, în ultimele decenii, această constantă a cinstirii eroilor neamului s-a diluat până către nepăsare. Poate această remarcă este prea dură dar nu trebuie să fii mare sociolog ca să-ţi dai seama că, în spaţiul public actual, educaţia patriotică adevărată şi firească, lasă de dorit! În cele ce urmează nu mi-am propus, așa cum spuneam și în articolul din linkul menționat anterior, să amintesc toate aceste opere comemorative pentru că sunt multe, diverse, importante pentru fiecare comunitate locală, dar astăzi aduc în amintirea dumneavoastră câteva locuri de pomenire a celor căzuţi în războiul de reîntregire a neamului din perioada 1916-1919 şi în cea de-a doua conflagraţie mondială, aflate în localităţile brașovene Predeal și Brașov. Dacă cititorului acestor rânduri îi vor rămâne-n conştiinţă măcar câteva dintre numele eroilor ori locurile lor de cinstire şi tot înseamnă un pas spre neuitarea despre care aminteam anterior. Şi îmi permit să adresez cititorului rugămintea ca, dacă paşii îl vor purta prin apropierea oricăror locuri din țară unde sunt înălţate aceste opere comemorative de cinstire a eroilor neamului, să se oprească o clipă din tumultul cotidian al frământărilor de tot felul, să adaste în faţa acestora şi să încerce un gând pios de recunoştinţă faţă de cei ce s-au jertfit pentru neam şi idealul stămoşesc. Dacă ei au făcut sacrificiul suprem, cât de greu poate fi pentru cei de azi să te oprești, preț de un gând, în fața lor?
Și voi începe prin a vă prezenta Monumentul „Eroilor desrobitori de neam” din Prund (Piaţa Unirii) din Municipiul Braşov. În limbajul curent al brașovenilor, i se mai zice „statuia soldatului necunoscut” și chiar o parte din mass-media vehiculează această denumire total improprie și neadevărată…Mergând înapoi în istorie, în ziua de 28 august 1916, orele 17.00, ostaşii Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”, comandat de colonelul Mihail Darvari, eliberau de sub ocupaţia austro-ungară Braşovul şi instaurau, pentru prima dată, administraţie românească într-un oraş din Ardeal, chiar dacă numai pentru o perioadă de cinci săptămâni. Pentru „eternizarea” acestei clipe de înălţătoare istorie şi pentru preamărirea eroilor dezrobitori de neam, care au continuat să lupte încă aproape trei ani pentru idealurile lor, în Piaţa Unirii din Şchei a fost ridicat, în perioada interbelică, un impresionant monument, dezvelit în 1939 de către „Reuniunea Femeilor Române”. Acesta este alcătuit dintr-un piedestal masiv din blocuri de piatră fasonată, de forma unei prisme dreptunghiulare cu înălţimea de patru metri, deasupra căreia este aşezată statuia din bronz, înaltă de 2.5 metri, a unui dorobanţ cu puşca în poziţia „pentru atac la baionetă”.
Pe plăcile din marmură neagră de pe faţada piedestalului sunt sculptate cuvintele: „Recunoştinţă eroilor desrobitori de neam. Ridicat de Reuniunea Femeilor Române din Braşov Şcheiu cu sprijinul Primăriei Municipiului Braşov-1939”. Menționez că placa originală din bronz a „dispărut” acum peste un deceniu și a fost înlocuită cu actualele plăci…Apropo de prețuirea eforturilor și jertfelor înaintașilor! Monumentul din „Prundul şcheian” este un loc-simbol pentru Braşov pentru rememorarea momentelor istorice cruciale din timpul războiului de reîntregire naţională şi este unul din locurile memoriale unde în zilele festive, cu conotaţie istorică naţională, se desfăşoară ceremonii militar-religioase de comemorare a Eroilor Neamului. În continuare, vă propun, tot așa, telegrafic, să ne amintim și despre un alt monument brașovean, Monumentul de la Bartolomeu din Municipiul Braşov. Monumentul de la Bartolomeu este astăzi doar o parte din ceea ce a reprezentat, în perioada interbelică, un ansamblu monumental, ridicat aici de către generaţia care a făcut Unirea de la 1918, în cinstea celor 250 de eroi-martiri ai neamului, căzuţi pe acest loc la 8 octombrie 1916 în lupta pentru apărarea Braşovului, în urma unui act ce s-a constituit, în fapt, într-o veritabilă crimă de război.
Crima a fost săvârşită de militari ai Brigăzii 200 Honvezi comandată de colonelul maghiar Vincze Farkas care, atacând din flancuri şi de la spate, tranşeea română, unde militarii români rămăseseră fără muniţie şi şi-au exprimat intenţia de a se preda, au mitraliat, fără milă, militarii infanterişti din Regimentul 24 „Tecuci”. Deși depășiți din punct de vedere tehnic, tactic și numeric, soldații români care aveau misiunea să asigure retragerea trupelor în trecătorilor Carpaților și de a evita încercuirea Armatei a 2-a Române au opus o rezistență acerbă în luptele de la Bartolomeu, chiar și în dimineața atacului decisiv, din 8 octombrie. Atât sursele germane cât și cele maghiare menționează focul intens recepționat din partea soldaților aflați în tranșeea din fața liniei ferate și curajul cu care soldații români au luptat în Bătălia Brașovului.
Pe locul monumentului din Bartolomeu, au fost îngropaţi şi soldaţi ai altor regimente româneşti care au participat în zilele de 7-8 octombrie la Bătălia Braşovului și care au murit în diverse locuri din oraș sau împrejurimi – inclusiv din Regimentul 6 Infanterie „Mihai Viteazul”, care cu 40 de zile mai înainte intrase primul în oraş. 5 ofițeri au murit și 19 au fost răniți (din cei 32 ai Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”), iar 1145 de soldați au murit și au fost răniți (din totalul de 2212). Ansamblul monumental a fost ridicat în anul 1920 chiar pe locul masacrului, de-a lungul „tranşeii morţii” pe o lungime de 250 metri. Iniţiativa şi fapta construirii monumentului şi cimitirului eroilor a aparţinut căpitanului Ioan Iorga, numit comandant al comenduirii de garnizoană Braşov, ajutat de autorităţile şi instituţiile braşovene şi de populaţia românească a Braşovului. Monumentul propriu-zis şi cele opt obuze de piatră erau flancate, pe ambele părţi de 18 morminte comune cu pietre funerare şi cruci din fier. La dezvelirea din 7 iulie 1921 a monumentului şi ansamblului monumental, au participat regele Ferdinand I şi regina Maria, ale cărei cuvinte lăsate posterităţii „Nu vărsaţi lacrămi pe mormintele eroilor ci mai curând slăviţi-i în cântece, aşa ca faima numelui lor să rămână un ecou prin legenda veacurilor” sunt sculptate pe faţada monumentului. Au participat autorităţile locale, gărzi de onoare, corul dirijat de Ion Vidu, precum şi reprezentanţi ai Societăţii „Mormintelor Eroilor” în frunte cu soţia generalului Ion Dragalina. Adresându-se distinsei adunări prezente la ceremonie, prefectul braşovean de la acea vreme, V. Mateescu spunea: „Domnule primar, încredinţându-vă acest monument şi acest cimitir care cuprinde 456 de eroi români, sânge din sângele nostru, suflete din sufletele noastre, am convingerea că nu veţi lăsa să crească iarba, sau să se aştearnă deasupra lor praful uitării…” Din păcate, praful uitării şi-a făcut treaba nemiloasă şi monumentul de azi este doar umbra ansamblului monumental din anii ‘20 ai secolului trecut. Poate că trecerea a peste un secol de la acele evenimente ar fi trebuit să „mişte” puţin lucrurile înspre bine dar, până acum, acest lucru nu s-a întâmplat, din păcate!
Poate că responsabiliii zilei din urbea braşoveană ar trebui să mai citească, din când în când, ceea ce a inscripţionat pe frontispiciul monumentului căpitanul Ioan Iorga: „Aici Odihnesc ofiţerii şi soldaţii eroi din Rgt.de Infant.6, 15, 2, 10, 21, 24, 45, 61, 35, 46, căzuţi pentru Patrie”; „Patria recunoscătoare scumpilor săi fii”…Din păcate, și „trecutele” administrații locale și prezenta au lăsat în uitare locul evenimentelor de început de octombrie 1916, iar de câțiva ani, acolo unde a fost acea „tranșee a morții” este un mare giratoriu, tipul de intersecție „specific” Brașovului…Am amintit anterior de cimitirul eroilor de la Șprenghi, aflat în paragină! Există de câțiva ani, un proiect de amplasare a unui alt monument reprezentativ în cinstea eroilor din „tranșeea morții” și pentru care luptă, de mai mulți ani, Filiala Brașov a Asociației Cultul Eroilor „Regina Maria”, dar care, din lipsă de „entuziasm” instituțional a administrației, trenează până către Sfântul Așteaptă! Următorul loc „pe lista” de azi este „ocupat” de mausoleul de la Biserica „Sfânta Treime” Pe Tocile din Brașov. Mausoleul, aflat în cimitirul parohial al bisericii ortodoxe „Sfânta Treime”, a fost ridicat de către şcheieni cu sprijinul Societăţii „Cultul Eroilor” între anii 1943-1946, pe când era preot paroh Valeriu Voineag.
De formă circulară, înalt de cinci metri, este construit din beton armat mozaicat. Cupola este sprijinită de opt coloane şi surmontată de o pajură din bronz cu o cruce în cioc. Pe placa din marmură neagră, fixată deasupra uşii de la intrare, este inscripţionat textul: „Mausoleul Eroilor/Căzuţi în primul război mondial/Pentru întregirea neamului/ Şi în al doilea război mondial/Pentru eliberarea Patriei!”. În interior, sunt depuse, în şase firide, urne funerare conţinând osemintele a 139 de „Eroi căzuţi în primul război mondial”, având numele şi prenumele scrise pe şase panouri din sticlă, precum şi a 27 de „Eroi căzuţi în al doilea război mondial” într-o firidă separată.
Deasupra fiecărui panou cu numele eroilor există câte un candelabru. Din evidenţa bisericii, reiese că, în cimitirul acesteia, existau înmormântaţi peste 400 de eroi căzuţi pentru apărarea Braşovului la început de octombrie 1916, atunci când Braşovul a fost apărat prin aprige lupte de stradă. În interiorul mausoleului, se află, de asemenea, o cruce din lemn înaltă de 1.25 m pe care este scris „I.N.R.I. Eroi ai armatei române”. Lângă cruce, este depusă o urnă funerară din lemn, conţinând ţărână adusă din cimitirele tuturor localităţilor judeţului Braşov. Crucea şi urna au fost aşezate în cadrul unei ceremonii militar-religioase de comemorare din 4 iunie 1997, din iniţiativa Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război – Filiala Braşov, cu participarea reprezentanţilor filialelor braşovene ale Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere şi Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”. În faţa bisericii „Sfânta Treime”, între alei, se află o troiţă-cruce din lemn de stejar. Înaltă de 3.5 metri, este ridicată pe un soclu şi un piedestal din beton mozaicat şi are un acoperământ din tablă. Sub iniţialele I.N.R.I. şi Mântuitorul Iisus Hristos răstignit, sculptat în relief, se află inscripţia: „Eternă iubire eroilor neamului din războiul mondial1914-1918. Ridicată de românii din Scheii Braşovului la 1935”.
Iar acum, vă propun să lăsăm Brașovul în urmă și să o „luăm la vale”, către Valea Prahovei, adică la Predeal…Primul război mondial şi-a revărsat „luminile şi umbrele” sale peste întreg ţinutul Predealului. Dacă în august 1916, trupele române depăşeau cu o relativă uşurinţă graniţa păzită de militarii unguri, înaintând victorioşi către Braşov, către inima Ţării Bârsei, în luna octombrie a aceluiaşi an, de la Timişul de Sus şi până creştetul munţilor, la Diham, pământul s-a acoperit de trupurile celor căzuţi în durele încleştări dintre regimentele româneşti, aflate în apărare şi diviziile germane şi austro-ungare, aflate în ofensivă după re-ocuparea Braşovului la 8 octombrie 1916. În 1938, pe timpul săpăturilor pentru instalarea cablului telefonic al magistralei feroviare Bucureşti-Braşov, în zona staţiei Predeal, la numai o jumătate de metru sub scoarţa pământului, s-a dat peste oseminte ale ostaşilor şi ceferiştilor români „căzuţi lângă gară în timpul războiului cel mare”.
Urcând serpentinele Timișului de Sus spre Predeal, ești întâmpinat, la Cimitirul eroilor de la Timișul de Sus, într-o „tăcere istorică”, de imaginea sobră a unor cruci fără inscripții, așezate într-o încolonare tipic militară și, dacă te oprești pentru câteva minute aici, nu poți să nu te-ntrebi cine-au fost cei îngropați dedesubtul acestor cruci. Sunt eroii neamului, care, pe meleagurile Predealului, au stropit cu sângele lor pământurile acestea în timpul primului război mondial. Cimitirul eroilor de aici este vegheat de un obelisc sobru și este înconjurat de un zid protector realizat romboidal. Obeliscul are o inscripție simplă: „Eroii Neamului 1916” și, dacă ai un pic de simțire, apleci un gând pios și, dacă ești și curios, te mai documentezi despre cele întâmplate pe aici.
Mergând mai departe, tot dinspre Brașov spre Predeal ești întâmpinat de un alt monument. Ridicat la marginea de nord a localităţii, în capătul primei serpentine a DN-1, pe locurile unde s-au dat întâile asalturi în „bătălia pentru Predeal” şi unde a căzut poetul-soldat Mihail Săulescu, un monument străjuieşte întrarea în localitatea apărată timp de aproape două săptămâni de către ostaşii-martiri ai Războiului de Întregire.
Pe un soclu masiv de beton mozaicat, în două trepte, cu laturile de 3.5 metri, respectiv 2.5 metri, pe un piedestal în formă de prismă, se află o lucrare modelată în bronz de Oscar Han, reprezentând bustul unui personaj înaripat, cu aripile şi braţele încrucişate şi cu privirea îndurerată aţintită către Ceruri.Sub statuie este montată o placă-medalion din bronz cu chipul poetului, iar mai jos, pe o placă din marmură albă, sunt sculptate cuvintele „POETUL EROU MIHAIL SĂULESCU/ SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMÂNI/ CĂZUT ÎN LUPTELE DE LA PREDEAL”.Restaurat în 1987 şi 1996, ansamblului monumental i s-a mai adăugat o împrejmuire decorativă din platbandă metalică, scara de acces betonată şi două jardiniere laterale. La inaugurarea din 5 septembrie 1930 au participat, pe lângă autorităţi, reprezentanţi ai Clerului Armatei, şi oameni de cultură precum Tudor Arghezi, Jean Bart, I.A.Bassarabescu, Eugen Jebeleanu, Ion Minulescu, Corneliu Moldovan, Cincinat Pavelescu, Mihail Sadoveanu.Câteva sute de metri mai departe, către centrul orașului, lângă clădirea gării din Predeal, a fost amplasat, în anul 1995, „Grupul Statuar Apărătorii Predealului”. Acesta a fost strămutat în Parcul Central al Predealului și a fost ridicat tot în cinstea eroilor căzuți în primul război mondial.
Realizat din bronz și marmură de către sculptorul Constantin Baraschi în anul 1934 la Turnătoria Artistică V.V. Rășcanu, monumentul este înălțat pe un soclu placat relativ recent cu marmură, reprezentând 3 ostași: un soldat român în poziție de tragere la mitralieră, un luptător ceferist în picioare, pregătit să arunce o grenadă și un altul rănit, îngenuncheat lângă cei doi. Soclul pe care este ridicat piedestalul cu grupul statuar este din beton, placat cu gresie vineție. Pe fațadă, la baza piedestalului, este montat un suport din bronz care redă o scena de luptă. Pe partea opusă, către stația CFR, este fixata o placă din marmură roșie cu textul: „RIDICAT ÎN CINSTEA EROILOR CĂZUȚI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL AMPLASAT DE CONSILIUL LOCAL PREDEAL 1995″.În continuare, voi aminti, în câteva cuvinte, de Cimitirul eroilor de pe Valea Rășnoavei. La circa 500 metri de Postul de control al Poliţiei de la intrarea în Predeal dinspre Azuga, pe marginea din dreapta a şoselei care duce spre Pârâul Rece, se află un cimitir cu monument.
Realizat din beton armat, placat cu piatră rostuită din granitul munţilor Carpaţi, monumentul este o construcţie masivă, cu un soclu-piedestal în trei trepte laterale, pe care este înălţat un bloc paralelipipedic cu o cruce mare în basorelief din piatră. Înălţimea totală a monumentului este de 6.5 metri. În firida semicirculară a soclului, un memento scris cu litere mari sculptate aminteşte trecătorilor că „Aici odihnesc osemintele ostaşilor căzuţi în luptele din jurul Predealului în anul 1916. Reconstruit în anul 1938 de Societatea Cultul Eroilor Comitetul Central”. Monumentul este ridicat în mijlocul unui cimitir militar mixt româno-germano-maghiar. Vecin pe latura nordică cu o pădure de conifere, iar pe cea sudică, dincolo de şosea, cu pârâul Râşnoava, întins pe 375 m.p. cimitirul are, pe lângă monument, două troiţe din lemn şi 20 de cruci din beton -10 ale ostaşilor români şi 10 ale celor germani şi unguri. Pe crucile din dreapta aleii, sunt dăltuite gradele, numele şi prenumele a 11 militari români aparţinând Diviziei 21 Infanterie a generalului Lambru şi Diviziei 10 Infanterie a generalului Văitoianu .Mai sus, la înălțimi mai mari, există un alt monument, un veritabil mausoleu. Mausoleul ostaşilor români căzuţi în primul război mondial pe crestele munţilor din împrejurimile Predealului, a fost construit în anul 1938 pe vârful numit „La Cleşte”(1461 metri).
Zidit din piatră de munte, rostuită, are formă cubică, în scară, cu latura la bază de trei metri; este înalt de șase metri, în terminalul construcţiei aflându-se un vultur cu aripile desfăşurate. 44 de trepte din beton, flancate de două şiruri de brazi înalţi, duc de la platoul Cabanei Vânătorilor de Munte la acest monument. Deasupra uşii metalice de la intrare, este fixată o placă din tablă nichelată pe care sunt gravate cuvintele: „Patria recunoscătoare.1916-1918” precum şi o stemă cu spade şi însemnul de armă al Vânătorilor de Munte. În interiorul mausoleului, pe două plăci laterale de 40 x 25 centimetri din bronz sunt încrustate însemnele militare-casca, spada şi ramurile de lauri, precum şi inscripţia: „1916-1918.PENTRU PATRIE. SOC.CULTUL EROILOR” Pe peretele opus intrării, se află o cruce treflată din bronz care are scris la întretăierea braţelor „1916-1918”. Sub ferestre sunt osuarele care adăpostesc o parte din osemintele a 126 de eroi aparţinând unităţilor „Grupului Predeal”. Bine-ar fi dacă și acest mausoleu ar beneficia de întreaga atenție a administrației locale (din Bușteni)! Nu-mi vine să zic mai multe, dar puteți citi articolul din ultimul link de la finalul rândurilor mele de azi!
Pentru astăzi, am terminat cu „măcinatul” la „moara cu povești” și vă aștept la următoarea întâlnire de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Repet fix ca-n alte ocazii similare: e o urare de prin Maramureșul istoric de unde-mi trag eu rădăcinile! Și cred că poate fi valabilă peste tot unde se-nțelege vorba românească! Să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
-Gheorghe Păşescu, Dumitru Stratanov Ioan, Virgil Leancu. „Jertfă şi recunoştinţă. Eroi şi monumentele lor din Ţara Bârsei, Ţinutul Cohalmului şi Ţara Făgăraşului”. Ed. Pastel, Braşov, 2001
-Kiriţescu Constantin „Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
-Ioan Vlad, „Braşovul şi Marea Unire”, vol I, II, III, Braşov, 2018
-Ioan Vlad, „Românismul braşovenilor. Documente 1916-1919” , Braşov, Ed. Transilvania Expres, 1998
https://ghidlocal.com/brasov/articole/monumente-brasov/
https://www.predeal.ro/ro/monumente-si-biserici.html
https://once.mapn.ro/pages/view/152
