Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…” Caleidoscop cu scop. Nemții, OZN-urile americane și „curtea” de la Viena…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 8, 2022
Motto: „Din moment ce un politician niciodată nu crede ceea ce spune, este surprins când alții îl cred.” – Charles de Gaulle
Stimați amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, de obicei, ne întâlnim, joia, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Sau la faptul că orice se întâmplă „pe afară” ne poate influența. Astăzi, vă propun un „mic caleidoscop” internațional cu influență vizibilă și asupra noastră, ca țară. Că pe noi, de la „efectul fluturelui” până la „teoria corzilor” și înapoi, ne afectează orice. Chiar și un strănut oarecare al vreunui lider sau pseudo-lider mondial ori țărișoară mai „răsărită” pe firmamentul pârghiilor de politică externă! O spun cu amărăciune, firește, dar nenea de la Cotroceni a izbit de mult oiștea căruței politicii externe mioritice prin toate gardurile plecatului căciulii la orice vătaf european ori euro-atlantic, fără a conștientiza, încă, faptul că în geopolitică nu există prieteni ci doar interese și ar fi cazul să ne vedem și noi de interesele noastre, nu doar de ale altora. Ori ar mai vrea vreo două mandate ca să poată conștientiza ce zisei anterior? Cât despre premier, mai bine mă abțin! Că n-are nicio treabă cu cele „externe”. Ci doar crede asta! Și dacă nu e scris pe Wikipedia despre ce are de știut, nu e bine! Despre episodul meu personal cu premierul referitor la această pseudo-enciclopedie online am să vă zic cu altă ocazie…
Azi am să mă axez pe un „caleidoscop” format din trei „problemioare” de politică externă (vorba unui bun amic de-al meu, plecat la cele veșnice mult prea devreme). Prima este cea referitoare la o nouă „cortină metalică”, mai feroasă au ba, ce se întrevede în declarațiile politicii actuale nemțești și la căile de urmat, a doua este despre avatarurile unei noi „jucării” tip OZN apărute public recent în arsenalul Unchiului Sam, prin care „se arată pisica” cea mare lui nenea Xi Jinping, pe principiul, „stai cuminte, că, altfel, aduc nuiaua”. Cea de-a treia se referă strict la avatarurile intrării noastre au ba în mult lăudatul și mult auzitul, în ultima perioadă, spațiu Schengen. Revenind la prima dintre „problemioare”, nu mai târziu de începutul săptămânii, domnul Olaf Scholz, cancelarul federal al Germaniei, „motorul” european de bază, a atras atenţia asupra unui nou „Război Rece” prin divizarea lumii în blocuri ideologice şi a îndemnat lumea, în general, la depunerea tuturor eforturilor pentru construirea de noi parteneriate.
Avertismentul cancelarului german a fost publicat într-un editorial-opinie în ediţia online de luni, 5 decembrie, a revistei „Foreign Affairs”, conform agenției de presă Reuters. Printre alte opinii, cancelarul german subliniază că Occidentul trebuie să apere valorile democratice şi să protejeze societăţile deschise, „dar noi trebuie, de asemenea, să evităm tentaţia de a împărţi din nou lumea în blocuri”, după cum spune Scholz în editorialul său. Acesta a adăugat, fără echivoc, că „Aceasta înseamnă să depunem toate eforturile pentru a construi noi parteneriate, în mod pragmatic şi fără ochelari de cal ideologici”.Interesant este faptul că, de când Rusia a dat cu oiștea-n gardul păcii și al eficienței știrbe a „măreței” sale armate care și-a rupt colții-n Ucraina și de când rolul SUA a crescut vertiginos în ecuațiile de echilibru geopolitic mondial, Germania se vede nevoită a se poziționa public mai apăsat, mai ales că există niște rămășițe de „muște pe căciula” relațiilor prea strânse germano-ruse, căciulă moștenită de Herr Scholz de la tanti Angela. Frau Merkel Angela…Nenea Scholz a a ținut să sublinieze că, în special, „China şi Rusia sunt două ţări care constituie o ameninţare la adresa unei lumi multipolare, ameninţare care necesită o mai multă unitate europeană şi transatlantică pentru a putea fi depăşită.” Totodată, domnul Scholz recunoaște deschis că „parteneriatul transatlantic rămâne vital pentru a putea contracara provocările pe care le constituie ameninţarea rusă cu posibile atacuri asupra unui teritoriu aliat, în timp ce calea Chinei spre izolare şi abordarea ei faţă de Taiwan necesită ca Europa şi America de Nord să formeze un nou şi mai puternic parteneriat cu ţări din întreaga lume”. Adică, în traducere liberă, ar însemna că „tanti America, suntem și noi Germania acili-șa, în cărți, și nu ne mai dăm cu gaz și petrol rusesc pe hăinuțe ca să mirosim urât și suntem și noi cu matale!”. Sigur, exagerez, dar…nu prea mult! Și cam ce-ar însemna asta, în accepțiunea nemților? Păi, a mai zis cancelarul federal german că „germanii intenţionează să devină garantul securităţii europene, după cum aşteaptă aliaţii noştri să fim, un creator de punţi în cadrul Uniunii Europene şi un avocat în favoarea unor soluţii multilaterale la probleme globale”.
Fiecare înțelege ce dorește, dar mie mi se pare un mesaj destul de direct adresat către „establishmentul” politic american prin care nemții zic că ei „will comply” cu direcțiile comune transaltlantice.Nu traduc termenul în mod intenționat. Atenție, asta nu înseamnă că Germania primește ordine de peste Atlantic, dar înseamnă categoric că se vor găsi căi de mers pe drum comun și nu unul „hăis” și altul „cea”! Primul demers comun e de văzut la viitoarele sancțiuni ce vor fi aplicate împotriva Kremlinului. Până atunci rămân câteva vorbe frumoase într-o publicație marcantă de politică mondială! Om vedea în viitorul apropiat ce și cum! Acum, am să vin pe „oglinjoara” de-a doua din caleidoscopul meu extern de azi cea despre cea mai proaspătă „jucărie” din arsenalul Unchiului Sam, vestitul, deja, bombardier strategic „B 21 Raider”.
Spuneam mai înainte că prezentarea acestuia, demnă de o punere în scenă a la Hollywood, este una menită (și gândită ca atare) să fie „arătată pisica” cea mare lui nenea Xi Jinping, pe principiul, „stai cuminte, că, altfel, aduc nuiaua”. Mai concret, Forțele Aeriene ale SUA şi compania Northrop Grumman au prezentat împreună vinerea trecută, la început de weekend, cel mai nou bombardier stealth și primul bombardier de generația a VI-a, numit de ceva timp „B-21 Raider”. Prezentarea în sine are o conotație realmente istorică, fiind prima dată când Forțele Aeriene ale SUA prezintă un nou bombardier de asemenea anvergură strategică, de la „debutul” B-2 Spirit în noiembrie 1988. Asta din perspectiva faptului că B-21 Raider este primul avion de generaţia a VI-a care ar urma să fie produs în serie. Evenimentul de prezentare al „jucăriei” celei noi a avut loc la sediul companiei Northrop Grumman din Palmdale, California,SUA, acolo unde se află în producție primele bombardiere B-21 Raider.
B-21 Raider este un bombardier cu rază lungă de acțiune, cu caracteristici stealth avansate, care va fi proiectat pentru a distruge ținte importante aflate la mare distanţă. Acesta va înlocui, pas cu pas, bombardierele B-1 și B-2, devenind elementul de bază al flotei de bombardiere strategice ale Forțelor Aeriene ale SUA. Cu toate acestea, deocamdată, ca misiuni dedicate, acesta nu va fi un succesor total al bombardierelor B-52, care, deși sunt mult mai vechi decât B-1 și B-2, vor rămâne în serviciul USAF alături de B-21 pentru încă câteva decenii. Sursele pe care le-am găsit în căutarea despre acest eveniment (vizibile și „citibile” la finalul acestor rânduri) menționează că Forțele Aeriene ale SUA au solicitat cinci miliarde de dolari pentru B-21 Raider în anul fiscal 2023, inclusiv 1,7 miliarde de dolari pentru finanțarea achizițiilor adiacente necesare, deși nu au dezvăluit practic câte bombardiere vor fi cumpărate din start. După unele surse și informații din ultimii doi ani, Forțele Aeriene ale SUA ar avea în intenție să achiziționeze circa 100 de bombardiere B-21. Probabil pentru o primă tranșă!
Referitor la momentul propriu-zis de prezentare a bombardierului, este pentru prima dată când Forțele Aeriene ale SUA prezintă un nou bombardier, de la debutul B-2 Spirit în noiembrie 1988 la Air Force Plant 42 din Palmdale, California. Primul zbor al B-2 a avut loc în iulie 1989.Prezent la lansare și prezentare, secretarul american al apărării Lloyd Austin a declarat pentru toate agențiile de presă prezente (și au avut grijă să fie foarte multe) că: „acesta nu este doar un alt avion, ci este întruchiparea determinării Americii de a apăra republica pe care o iubim cu toții”. Lloyd Austin a ţinut să sublinieze „apăsat” că B-21 Raider este un bombardier invizibil (stealth) greu de detectat, către imposibil, zicând că: „chiar și cele mai sofisticate sisteme de apărare aeriană se vor strădui să detecteze un B-21 Raider pe cer.” La prima vedere, B-21 Raider seamănă fizic cu celebrul bombardier american B-2 (având acea formă de „OZN” luată din filmele SF) dar odată ce intri înăuntru, asemănările se opresc, după cum a declarat, la respectivul eveniment, Kathy Warden, director executiv al Northrop Grumman. Aceasta a adăugat că: „modul în care funcționează este extrem de avansat în comparație cu B-2, deoarece tehnologia a evoluat atât de mult în ceea ce privește capacitatea de calcul pe care o putem încorpora acum în software-ul lui B-21. Acesta este incredibil de puțin observabil. Îl veți putea, eventual,auzi, dar chiar nu îl veți vedea.” Până la evenimentul de vineri, noul bombardier a fost, până acum, prezentat doar în poze „lucrate” și în diverse imagini grafice.
Primul său zbor public este așteptat să aibă loc la începutul anului 2023. Oficialii spuneau vineri că, în prezent, există șase bombardiere B-21 Raider care se afla în diferite stadii de asamblare la uzina din Palmdale. Compania Northrop Grumman a declarat că, în luna mai a anului curent, primul B-21 Raider a încheiat o primă serie de teste la sol și a precizat că această fază ar fi inclus teste de calibrare a încărcăturilor, menite să verifice integritatea structurală a bombardierului. Cel mai probabil, au fost și zboruri de testare, dar nu au suflat vreo vorbuliță în acest sens! Unele surse susțineau că aceasta s-ar fi întâmplat. Cât despre armamentul ce va fi utilizat există doar speculații, dar se pare că va fi ceva din zona apropiată SF-ului…Oficial, fabricantul a mai adăugat că, înainte de primul zbor oficial al B-21, va efectua teste ale motoarelor și teste de rulare pe pistă la viteză mică și mare. Forțele Aeriene ale SUA au sperat inițial, încă din 2019, că primul zbor al primului B-21 va fi efectuat de fabricant în decembrie 2021, dar acest termen a tot fost modificat din diverse cauze. Ecouri? Ochii oblici ai chinezilor s-au îndreptat îngrijorați spre noua „jucărie” americană. Ai rușilor sunt îngrijorați mai demult! Om trăi și om vedea ce va fi mai departe și ce alte „jucării” aducătoare de multă posibilă moarte va mai scoate din tolbă Unchiul Sam, dar până atunci, vă aduc în atenție a treia „piesă” de tip „oglinjoară” a caleidoscopului meu de azi și anume jocul parșiv „de glezne” (mai mult „la gioale”, ca să fim cinstiți) al neicusorilor austrieci apropo de accederea României în spațiul Schengen.
La data apariției acestui articolul, consiliul JAI este în plină desfășurare și unii dintre dvs. veți ști deja ce decizie s-a luat. Acum când scriu articolul, cu două zile înainte, nu am de unde ști ce se va întâmpla, dar pot specula, firește.Așa cum arată acum lucrurile, înainte de Consiliul JAI (Justiție și Afaceri Interne) din 8-9 decembrie, aderarea României la Schengen arată a fi precum mersul pe sârmă și depinde (sau a depins…) foarte mult de modul în care a înțeles să se implice prezidentul nostru cel de toate zilele. La domnul Klaus Iohannis, mă refer, desigur! Practic, subiectul aderării României, Bulgariei și Croației a rămas pe ordinea de zi inițială a Consiliului JAI din 8-9 decembrie și „rezistența la schimbare” s-a redus la o singură țară, neașteptată, de fapt, din trei câte se arătau a fi Gigi Contra. Dar rezistența rămasă e foate dură și probabil decisivă. În Comitetul amabsadorilor la Bruxelles, denumit și COREPER, săptămâna trecută ar fi trebuit definitivată agenda JAI. Ca să fie clară poziționarea, au vorbit despre subiectul aderării la Schengen toți ambasadorii, dar a rămas în „săculețul Moșului Grinch” una bucată țărișoară care s-a exprimat, cu subiect și predicat, împotriva aderărarii, deocamdată, este Austria. Făcând jocul Rusiei, desigur! Și nu există vreun dubiu aici, din perspectiva mea! Anterior, existau ceva nedumeriri legate de poziția Suediei pe această temă. Faptic, guvernul suedez, care conștientiza sprijinul României, Bulgariei și Croației pe problema aderării lor și a finlandezilor la NATO, a susținut tot timpul aderarea noastră la spațiul Schengen, dar nu avea, la rândul său, susținerea juridică în parlamentul lor pentru această decizie. Problema a fost tranșată favorabil după ce socialiștii suedezi au acceptat și au fost de acord cu aderarea, și ca urmare a intervenției colegei lor,doamna comisar european Ylva Johannson, o susținătoare deschisă a extinderii spațiului Schengen. Cât despre eterna Gică Contra asupra prezenței noastre în Schengen, adică Țările de Jos, Olanda, adicătelea, rezistența acesteia a fost surmontată nu de „măreața” diplomație mioritică, ci de concluziile rapoartelor MCV și a evaluărilor specializate pentru îndeplinirea condițiilor de accedere în Schengen. Oficial, ambasadorul olandez a proiectat deja un răspuns favorabil în Comitetul ambsadorilor la Bruxelles (COREPER). Unii zic că, de fapt, „problema” Olandei nu ar fi fost România, ci Bulgaria și ar fi mulțumită de o eventuală „decuplare” a celor două, adică să intrăm noi și să îi amâne pe ei. Cine știe ce-i „mâna pe ei în luptă”, dar chestiile rămân tulburi în ce i-a făcut să fie tot timpul împotriva noastră…Doar că o asemenea variantă, adică cea de decuplare a Bulgariei de România ar fi implicat, practic, zic specialiștii, unele probleme tehnice foarte mari, pentru că frontiera pe Dunăre și apoi cea între Dunăre și Marea Neagră nu pot fi ridicate la standarde Schengen destul de rapid și, firește, nu fără o investiție financiară foarte mare.
Referitor la ultimul Gigi Contra de „la vedere”, adică „coana” Austria, lucrurile rămân încă destul de dificile, cică din cauza situației lor politice interne. Cea mai mare problemă pe care o clamează austriecii nu ar fi aderarea în sine, ci valul de migranți care inundă Austria și care a devenit principalul subiect pe agenda lor de politică internă. Astea-s „scuzele” oficiale că, practic, „butonul” de la Kremlin se pare că a funcționat ireproșabil! Partea ciudată din ecuație este că se treziră nemții ăștia de est „cotropiți” economic de finanțele rusești (nu e un secret că sunt pionii intereselor rusești prin Europa, „la braț” cu ungurii). Se pare că, statistic, valul de migranți se apropie de cotele mari de acum șase ani, din 2016, doar că lumea de prin Ioropa s-a cam obișnuit cu asta și nu mai reprezintă cifre la fel de spectaculoase în percepția publică și are, zilnic, în mass media, „concurența” altor subiecte mult mai fierbinți, dar, zice-se că austriecii îl resimt din plin. Problema e că nu prea știu ce vină avem noi în asta! N-or fi fost suficiente pădurile noastre, ori profitul băncilor austriece n-o fi suficient de mărișor p-acilea pe la noi? Ori gazul și petrolul românesc n-or fi fost la fel de bun mirositoare precum cele rusești? Numa’ zic…De fapt, Austria se agită mult și face orice ca să atragă atenția asupra subiectului fierbinte pentru ea și să „bată fierul cât e cald”, adică acum, când poate bloca o decizie europeană majoră. Adică să obțină, la Consiliul JAI din 8-9 decembrie, niscaiva garanții că o parte dintre migranți vor fi preluați de pe teritoriul ei. Nu contează, din perspectiva lor, că tentativa aceasta are ipostaze dintre cele mai ipocrite. De ce? O zic unii mai pricepuți decât mine și care afirmă că, „dacă Austria invoca împotriva României aspecte privind statul de drept sau corupția, ar fi fost de discutat. Dar Austria invocă un argument care chiar nu îi este imputabil României- migrația. La nivelul Frontex se știe ceea ce e imposibil să nu știe și Viena – ruta de migrație nu mai e prin Grecia, Bulgaria și România. Este prin Serbia, unde migranții vin cu avioanele companiei sârbești, care prosperă, în baza unei politici de vize extrem de permisive a Belgradului. Și de acolo, migranții trec prin Ungaria și Croația în Austria.” Ce ar mai fi de spus după această afirmație categorică și foarte ușor de verificat? Păi, în tot acest context, chiar dacă ruta de migrație vine fix pe acolo, Austria nu are obiecții la aderarea Croației la Schengen și nu „ciripește” suav, în grai nemțesc, nimicuța despre Ungaria și Serbia, pe acolo pe unde le intră lor migranții. De ce nu suflă vreo vorbuliță despre aceștia? Simplu, pentru că, așa cum zic cei care urmăresc îndeaproape fenomenul: „între cancelarul austriac Nehammer, premierul maghiar Viktor Orban și cel sârb Aleksandar Vucic, există o afiliere ideologică, parafată printr-un recent protocol semnat la Belgrad.” Așa că dă-i naibii pe „iobagii” ăia din Rumänien und Bulgarien, nu-i așa?
Mai pe șleau, cancelarul austriac trebuie să răspundă tensiunii interne pe tema migrației, dar „o mută” pe alte țări decât cele în mod real responsabile. Logică de doi șilingi ori doi lei, cum doriți! Cancelarul Austriei, Karl Nehammer, a declarat alaltăieri, marți, că Austria se opune integrării României în Spațiul Schengen. Cancelarul a făcut aceste declarații la Summit-ul UE-Balcanii de Vest, de la Tirana, capitala Albaniei. Într-o prezentare a situației pentru G4 Media, Emil Hurezeanu, ambasadorul României la Viena, a precizat luni că „decizia finală aparține însă guvernului, iar semnalele de aici nu sunt optimiste”. Acesta arăta că președintele Austriei, Alexander Van der Bellen, a avut recent o atitudine favorabilă intrării României în spațiul Schengen, însă acesta nu are un rol decisiv în formularea unei opinii a executivului. Ambasadorul Emil Hurezeanu mai arăta că diplomația românească „face în aceste zile ultimele eforturi pentru a-i convinge pe cancelarul Karl Nehammer și pe ministrul de Interne, Gerhard Karner, că România îndeplinește toate condițiile necesare accederii în spațiul Schengen.” Ce se mai poate face? Personal, sunt sceptic că-i doare undeva pe austrieci de accederea românilor și bulgarilor în Schengen! Pentru Klaus Iohannis miza ar trebui să fie destul de măricică. Asta dacă-l mai interesează, literalmente, țara asta pe care se presupune c-ar conduce-o de vreo opt anișori încoace! Pe de-o parte, eventuala intrare în Schengen este ultima lui șansă de a pune o realizare majoră în bilanțul celor zece ani de mandat în care are mai multe nerealizări decât plusuri. Firește că vor mai exista, și în viitor, alte reuniuni JAI, dar nu e sigur că România va mai avea un context extern atât de favorabil ca acum, cu „focul din ograda vecină” destul de încins…Chiar înainte de Consiliul JAI, Comisia Europeană urma să prezinte un plan de combatere a migrației, care să dea Austriei argumente pentru un vot pozitiv sau măcar o abținere, care ar putea reprezenta o soluție rezonabilă de compromis. Pentru că indiferent de „afilieri ideologice”, niciun lider european nu este confortabil cu o poziție singulară mai ales pe o temă atât de sensibilă. Mai există, cum ziceam anterior, varianta unei „sugestii” puternice pe modelul „divide et impera” pornit de un anumit buton aflat pe la Kremlin și atunci s-ar explica multe.
De ce ar vrea Rusia ca România și Bulgaria să nu fie primite în Schengen? Răspunsul e destul de simplu. Pentru că acest lucru este de presupus că va genera în România și Bulgaria un mare val de frustrare publică și pentru că va crea sentimentul că Uniunea Europeană îi respinge, după cei 11 ani de așteptare „la poarta” spațiului Schengen. „Nu e un mare secret că încurajarea curentelor eurosceptice și a populismului anti occidental a fost în permanență una dintre cele mai puternice arme ale războiului hibrid cu care Rusia a reușit să controleze politica din multe țări europene” spun cei de la Digi 24.
Președintele Klaus Iohannis, prezent la Summit-ul UE-Balcanii de Vest, alături de cancelarul Austriei, a transmis, cu puțin timp înainte de declarațiile lui Karl Nehammer, că integrarea României în Spațiul Schengen se va afla joi pe masa Consiliului Justiție și Afaceri Interne iar țara noastră va negocia „până în ultimul moment”. Repet, eu sunt sceptic, dar om trăi și om vedea!
Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse și surse foto:
https://www.defenseromania.ro/acesta-este-bombardierul-stealth-b-21-raider-foto-video_619843.html
https://twitter.com/usairforce/status/1598858254615912448?ref_src=twsrc%5Etfw%7Ctwcamp%5Etweetembed%7Ctwterm%5E1598858254615912448%7Ctwgr%5Ed6937412b018a73d1304d88984cdfa098b4a528f%7Ctwcon%5Es1_&ref_url=https%3A%2F%2Fwww.defenseromania.ro%2Facesta-este-bombardierul-stealth-b-21-raider-foto-video_619843.html
https://gadgetreport.ro/b-21-raider-secretele-bombardierului-invizibil-demn-de-star-wars/
Un singur obstacol pentru Schengen. Se va întrebuința președintele Iohannis?
https://www.dw.com/ro/un-singur-obstacol-pentru-schengen-se-va-%C3%AEntrebuin%C8%9Ba-pre%C8%99edintele-iohannis-spotmediaro/a-63961296
https://adevarul.ro/politica/aderarea-romaniei-la-schengen-cu-ce-ne-confruntam-2225152.html
