„Moara cu povești”. Amintiri despre eroi prin Țara Bârsei…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil.”- Nicolae Steinhardt

Stimaţi cititori și dragi amici, astăzi vă propun, aici, la „Jurnal de Brașov”, la această „moară cu povești” de fiecare vineri, să plecăm, din nou, într-o scurtă „călătorie”. Ne trăim viaţa cu mai mare sau mai mică patimă şi intensitate, alergăm după obiective şi lucruri mai mult sau mai puţin trecătoare, uitând, nu de puţine ori, să ne caracterizăm şi să fim caracterizaţi în tot ceea ce facem, prin prisma valorilor perene ale umanităţii: empatie, altruism, dedicare, perseverenţă, sacrificiu şi modestie. De aceea, astăzi voi fi mai „telegrafic” în cele „măcinate” la „moară” și mi-am propus a aduce-n amintire câteva crâmpeie din ceea ce reprezintă cinstirea eroilor neamului prin Țara Bârsei, crâ mpeie care vor mai continua și-n unele ediții viitoare! Din păcate, nu cred că sunt singurul care constat că eroilor și operelor comemorative, monumentelor ori cimitirelor eroilor nu li se mai acordă atenția pe care o societate normală la cap trebuie s-o acorde, dacă ne mai considerăm popor și nu doar o populație oarecare. Sigur că această „atenție” este în strânsă legătură cu educația noastră, fie cea din familie fie cea din școala noastră mioritică, care educație, cu oiștea bine proptită-n gardul eșuării  pe an ce trece, nu aduce decât necunoaștere, lipsă de conștiință civică și pierdere de valori.

Aşa cum mai spuneam de câteva ori pe aici pe la „Jurnal de Brașov”, ţinuturile Braşovului nu puteau rămâne mai prejos de demersul firesc al cinstirii eroilor neamului căzuţi în marele război al reîntregirii naţionale şi în cea de-a doua mare conflagraţie mondială şi, de aceea, atât în Ţara Bârsei, zona Făgăraşului ori în părţile de către Rupea, oamenii locului au făcut ce le-a stat în putere astfel ca jertfa celor căzuţi să nu fie uitată. Pe teritoriul judeţului Braşov monumentele, troiţele, pietrele funerare ori altfel de opere comemorative cinstesc memoria luptătorilor români căzuţi în primul şi al doilea război mondial. Reiterez aici faptul că fiecare dintre acestea întruchipează dăinuirea celor ce nu şi-au precupeţit nici sângele şi nici viaţa pentru idealurile pentru care au luptat. Și dacă stați puțin să judecați, veți vedea și simți că nu sunt vorbe mari! Trebuie doar să judecăm după simțirea societății noastre de atunci! Nu este mai puţin adevărat că se regăsesc pe meleagurile braşovene şi opere comemorative de război care-şi propun să aducă-n aminitirea urmaşilor şi pe germanii, saşii, maghiarii şi cei de alte etnii căzuţi în prima conflagraţie mondială. În cele ce urmează nu mi-am propus să amintesc toate aceste opere comemorative pentru că sunt multe, diverse, importante pentru fiecare comunitate locală, dar astăzi aduc în amintirea dumneavoastră câteva locuri de pomenire a celor căzuţi în războiul de reîntregire a neamului din perioada 1916-1919 şi în cea de-a doua conflagraţie mondială, aflate în localităţile brașovene: Codlea, Tărlungeni, Sânpetru, Cristian şi Poiana Mărului.Astăzi nu am să-ncep cu Municipiul Brașov, lucru pe care am să-l fac altă dată, ci cu un oraș apropiat de Brașov, Codlea. Astfel, în centrul municipiului Codlea, în mijlocul scuarului din faţa restaurantului „Cetate” se află unul din cele mai frumoase monumente ale eroilor din întreg judeţul Braşov. Adevărată „cronică scrisă în piatră” şi închinată vitejilor ce s-au jertfit pe câmpurile de onoare ale celor două războaie mondiale, monumentul a fost dezvelit la 27 mai 1998 în ajunul Zilei Eroilor-Ziua Înălţării la Ceruri a Mântuitorului în cadrul unei ceremonii militare şi religioase, la care au participat cetăţeni ai oraşului, veterani de război, urmaşi ai eroilor, elevi, un sobor de preoţi în frunte cu Prea Sfinţitul episcop Vicar Visarion Răşinăreanu, personalităţi civile şi militare, o gardă de onoare  militară cu drapelul de luptă şi fanfara militară.

Realizare a sculptorului codlean Gheorghe Moldovan, monumentul este construit pe o platformă betonată de 4 x 4 metri şi un soclu în patru trepte, are înălţimea totală de 4.65 metri şi este alcătuit din patru module din beton mozaicat decorate cu motive florale negre în relief. În terminal se află o pajură din bronz, aşezată pe un glob auriu, cu o cruce neagră în cioc. Scuarul, frumos amenajat cu alei de acces pavate cu piatră roşie hexagonală, cu stâlpi de iluminare şi decorat cu ronduri de flori, gard viu şi gazon, este împrejmuit cu un grilaj din fier forjat ornamental, pe fundaţie de beton. Întreg ansamblul monumental a fost dat simbolic spre îngrijire elevilor Liceului din oraş. Pe faţada dinspre şosea a monumentului, sub globul auriu, se află stema oraşului şi următorul citat: „MĂREŢIA UNUI POPOR NU STĂ NUMAI ÎN CEASUL BIRUINŢEI CI MAI ALES ÎN PUTEREA DE A SUFERI ŞI A SE JERTFI.

Regina MARIA”. Pe spatele monumentului sunt inscripţionate pe plăci din marmură neagră textele: „ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ A VETERANILOR DE RĂZBOI SUBFILIALA GENERAL MOCIULSCHI LEONARD,PREŞEDINTE BĂRBULESCU MIHAI”;  și „PRIN OSTENEALA PRIMARULUI DRAGU BUCUR ŞI PRIN HARUL MEŞTERULUI MOLDOVAN GHEORGHE CU VREREA VETERANILOR DE RĂZBOI, RIDICATU-S-A ACEST MONUMENT SPRE A VESTI CELOR VIITORI PRINOSUL NOSTRU DE RECUNOŞTINŢĂ EROILOR ACESTOR LOCURI, ŞI S-A SFINŢIT DE SĂRBĂTOAREA ÎNĂLŢĂRII DOMNULUI-ZIUA EROILOR 28 MAI 1998”.

Numele eroilor şi inscripţia votivă sunt dăltuite pe plăci sugerând file de cronică veche, astfel:„RECUNOŞTINŢĂ ŞI ONOARE EROILOR DIN PRIMUL ŞI AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1941-1945” , continuându-se cu numele eroilor.

Spuneam în preambulul la acest articol că nici saşii nu şi-au uitat eroii comunităţii lor. În curtea interioară a bisericii evanghelice din Codlea se află un obelisc din beton mozaicat înalt de 3.0 metri, având forma unei piramide conice şi ridicat pe un soclu în două trepte. Este înconjurat cu ronduri de flori. Pe cele patru laturi sunt montate plăci din marmură cenuşie pe care sunt inscripţionate şi vopsite în bronz auriu numele, prenumele şi numărul casei a 94 de militari codleni saşi căzuţi pe câmpurile de luptă ale primului război mondial. Pe faţada dinspre intrare a obeliscului sunt scrise în limba germană următoarele cuvinte:„Codlea, fiilor săi căzuţi în război. 1928”, iar pe bordura superioară a monumentului, epitaful dedicat acestora.

Următoarea localitate în care vom poposi este Tărlungeni, aflată aproape de Brașov și Săcele. În parcul localităţii, sub bolta unor tei maiestuoşi, se înalţă un monument pe ale cărui faţade sunt dăltuite cuvintele inscripţiei votive :„ÎN AMINTIREA EROILOR ROMÂNI DIN TĂRLUNGENI MORŢI ÎN RĂZBOIUL PENTRU ÎNTREGIREA NEAMULUI”, precum şi versurile: „EI NU SUNT MORŢI/TRĂESC ÎN NOI/CU AŞA EROI (UN NEAM E GREU SĂ PIARĂ”. Înalt de patru metri şi alcătuit dintr-un soclu în trei trepte, piedestalul, corpul cu obuzul din terminal – toate din granit – monumentul este decorat cu ramuri de laur şi două cruci negre în basorelief deasupra textelor memoriale. Este împrejmuit cu 14 stâlpi mici de beton uniţi cu lanţ şi o poartă din fier forjat. La dezvelirea monumentului de la Tărlungeni-Săcele, scria gazeta „Plaiuri săcelene” nr.6-7/1936, au participat „…lume din trei sate; protopopul Braşovului Iosif Blaga, colonel Ghe. Ionescu-delegatul armatei, Ion Podea-delegatul judeţului, autorităţile comunale, şcolile, străjerii, intelectualii din zonă…”

Discursurile au glorificat faptele şi jertfele celor 58 de eroi ai comunei căzuţi în război „…marii noştri morţi,…urmaşii legendari cari au rupt zăgazurile Prutului şi au dărămat barierele Carpaţilor”, după cum spunea în discursul său învăţătorul Tămârjan. În evidenţele Direcţiei Judeţene Braşov a Arhivelor Naţionale – Registrul de Morţi şi dispăruţi/1914 al Primăriei Tărlungeni, dosarul nr.2/1919 I.O.V. şi dosarul nr.2/1921 M.O.N.T. ale Prefecturii Braşov, cu foile de recesământ întocmite de notarul N. Hamsea – sunt înscrişi 115 localnici căzuţi în primul război mondial, printre care şi cei 58 de români pomeniţi la ceremonia dezvelirii monumentului,Totodată sunt înscrişi tinerii maghiari – fii ai aceleiaşi comune – căzuţi şi ei pe diferite fronturi ale primei conflagrații mondiale.Un loc aparte în istoria Tărlungeniului îl ocupă şi Moşoiu Radu, atunci în vârstă de 58 de ani, care a fost maltratat şi deţinut un an în închisoarea de la Cluj pentru că, spunea el „… am simpatizat, am făcut fraternitate cu armata, respectiv soldaţii români, că am ajutat armata română când a intrat în Transilvania, că am strigat<<Trăiască România Mare !>> şi că am agitat în favorul intereselor României”. De asemenea, sublocotenentul Busuioc Manole este şi el unul dintre cei 58 de eroi români, un voluntar care a trecut în Vechiul Regat, aidoma altor voluntari din comună, prin „vama cucului”. Absolvind Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti, a fost combatant pe frontul din Moldova, căzând eroic la datorie în bătălia de la Mărăşeşti din 24 iulie/6 august 1917. „…Cu slt. Manole Busuioc-nota generalului Leonte Comşa în „Memorii de război”- am înfruntat inamicul la Mărăşeşti. Pe timpul unui atac, tânărul din Tărlungeni s-a prăbuşit fiind secerat de mitralierele dușmane. După luptă, l-am înmormântat pe locul unde a căzut”. În cea de-a doua conflagraţie mondială, alţi fii ai Tărlungeniului, urmând drumurile fără de întoarcere ale părinţilor, rudelor şi înaintaşilor lor, şi-au dat jertfa de sânge pe câmpurile de onoare ale războiului, în perioada 1941-1945. Numele lor au rămas scrise doar între coperţile unor registre şi dosare de la Arhivele Naţionale! Astfel, în registrul nr.4/1941, în dosarul nr.21/1941 şi în documentul Primăriei Tărlungeni nr.482/1943 intitulat „Evidenţa eroilor căzuţi în Războiul Reîntregirii” sunt menţionate nume şi date despre aceştia.

Am să trec acum la altă localitate brașoveană, Sânpetru. Localitatea Sânpetru are o istorie îndelungată şi bogată în evenimente. Colonizată de saşi după anul 1211, „vizitată” și de către cavalerii teutoni, atestată documentar la 1240 sub denumirea de Mons Sancti Petri, cotropită în anul următor de năvălitorii mongoli şi peste secole de otomani şi tătari, aşezarea şi locuitorii săi au supravieţuit, rezistând cu dârzenie tuturor vicisitudinilor istoriei. În primul război mondial, în zilele de 24 septembrie/7 octombrie-25 septembrie/8 octombrie 1916 localitatea a fost teatrul unor lupte violente între trupele române, aflate în apărare şi unităţile germane şi austro-ungare. În „Însemnările” sale, maiorul G.G.Garoescu din Regimentul 6 Vânători, nota: „Lupta de la Sf. Petru, 25 septembrie 1916. Nu se ridicase bine ceaţa dimineţii şi artileria grea inamică începe să tragă…la mică distanţă de noi se vede cum infanteria austriacă caută să se strecoare spre noi pe după toate cutele terenului…Primit de un foc năpraznic de artilerie şi de un val năpraznic de gloanţe, batalionul din Regimentul 46 Infanterie, pornit la contraatac se opreşte. Un şir nesfârşit de morţi şi răniţi au rămas în urma lui.” După 22 de ani de la finele războiului, în 1938, primarul D. Bârsan şi notarul Ch. Otters înaintau Preturii Feldioara următorul raport: „Domnule Pretor…Totodată raportăm că în anul 1927 s’a ridicat în amintirea celor căzuţi şi dispăruţi în timpul războiului o cruce în cimitirul ortodox chiar pe mormântul în care au fost îngropaţi Eroii căzuţi pe câmpul Sânpetrului în anul 1916 şi la această cruce  se fac an de an, de Ziua Eroilor procesiunea bisericească…se citeşte şi lista Eroilor din comună… Iar în amintirea locuitorilor saşi căzuţi şi dispăruţi în timpul războiului s-a ridicat în cimitirul evanghelic lutheran un monument în anul 1928…Pe un piedestal de piatră cu trei trepte să ridică un bloc de piatră în formă de piramidă cu înălţimea de 3 metri având pe patru părţi câte o placă cu numele celor căzuţi, dispăruţi şi celor morţi în urma rănilor sau a boalelor contractate în timpul războiulului mondial 1914-1918.Sânpetru la 24 sept. 1938” (Primăria Sânpetru, documentul nr.1748/1938, din Fondul Arhivelor Naţionale-Direcţia judeţeană Braşov). În mijlocul cimitirului ortodox, între morminte şi pietre funerare civile, se află o cruce obelisc închinată eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă ale primului război mondial. Construit din piatră, monumentul este înalt de 1.8 metri şi alcătuit dintr-un soclu în două trepte şi obeliscul propriu-zis cu o cruce treflată în terminal. Pe treapta de sus a soclului, lateral stânga-dreapta sunt fixate două proiectile din beton. Între colonete este dăltuită inscripţia: „În memoria Eroilor cari s’au jertfit pentru întregirea neamului 1916-1918. Ridicată 1927”. După Decembrie 1989, în parcul comunal din localitate, a fost înălţat un monument ale eroilor, pe care urmaşii celor căzuţi şi veteranii de război l-au inaugurat la 27 iunie 1999.

Având forma unui arc de triumf încastrat într-o platformă-soclu cu laturile pătrate de cinci metri şi cu patru trepte de acces, monumentul are la bază, între pilonii arcadei, două plăci din marmură albă pe care reazemă o cruce confecţionată de asemenea din marmură albă. La colţurile platformei sunt amplasate jardiniere din beton şi tufe de merişor. Pe placa dinspre şosea, înaltă de doi metri şi lată de un metru, este trasat conturul României Mari-Ţara Mamă şi teritoriile româneşti de dincolo de Prut şi din Cadrilater-precum şi câteva din principalele oraşe ale ţării. Sub hartă este inscripţionat cu litere negre textul: „SLAVĂ EROILOR CĂZUŢI ÎN PRIMUL ŞI AL II-LEA RĂZBOI MONDIAL PENTRU APĂRAREA ŞI ÎNTREGIREA NEAMULUI, 1914-1918, 1940-1944”.Pe placa opusă, având un conţinut asemănător, este adăugată, în plus, menţiunea: „MONUMENTUL A FOST RIDICAT LA PROPUNEREA  PRIMĂRIEI ŞI ASOCIAŢIEI VETERANILOR DE RĂZBOI SÂNPETRU.LA RIDICAREA MONUMENTULUI AU CONTRIBUIT ENERGOCONSTRUCŢIA BUCUREŞTI-ŞANTIER SÂNPETRU, S.C.INHOTEP S.R.L. BRAŞOV, C.E.T. BRAŞOV, S.C. RUŞCHIŢA S.R.L. SÂNPETRU”. Eroii din cele două războaie mondiale ai localităţii sunt trecuţi pe două plăci din alamă, fixate pe o latură a arcadei, sub titlul: „SLAVĂ EROILOR PATRIEI” şi epitaful „SĂ LE FIE ŢĂRÂNA UŞOARĂ”. În documente de arhivă (dosarul nr.2/1921 al Prefecturii Braşov-Serviciul M.O.N.T. şi dosarul nr.8/1938 al Prefecturii Feldioara) aflate la Direcţia Judeţeană Braşov a Arhivelor Naţionale, precum şi din „Registrul de morţi al parohiei ortodoxe Sânpetru” sunt nominalizaţi morţii şi dispăruţii între anii 1914-1919.

Vă propun acum să trecem și prin localitatea Cristian. Vremuri grele s-au abătut asupra Cristianului şi în vara anului 1916 când, în retragerea lor din faţa trupelor româneşti eliberatoare, honvezii maghiari au incendiat casele românilor, iar după re-ocupare i-au maltratat pentru că au fraternizat cu armata română. Dar, în toamna anului 1918, un număr de 532 de români din localitate au subscris la memorabilul document intitulat „Hotărârea noastră”. Textul acesteia cuprindea următoarele:  „HOTĂRÂREA NOASTRĂ. Obştea poporului român din comuna Cristian, din îndemn propriu şi fără nici o silă sau ademenire din vreo parte, dă la iveală dorinţa fierbinte ce însufleţeşte înima fiecărui Român, şi declară, că voinţa sa nestrămutată este: Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile româneşti din Ardeal, Bănat, Ungaria şi Maramurăş, la Regatul României, sub stăpânirea Majestăţii Sale, Regele Ferdinand I.În această hotărâre a noastră aşternem tot ce au dorit strămoşii noştri, tot ce ne încălzeşte pe noi cei de faţă, şi tot ce va înălţa pururea pe fiii şi nepoţii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! Cristian, în 14 Noemvre 1918”. Mulţi fii ai Cristianului, români şi saşi deopotrivă, au căzut pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale.Uneori unii împotriva celorlalți…În amintirea lor au fost ridicate monumente, troiţe şi tablouri care să le preamărească eroismul şi să le perpetueze numele din generaţie în generaţie de urmaşi. Un astfel de însemn memorial îl reprezintă cele două tablouri aflate în interiorul bisericii ortodoxe ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Tabloul de pe peretele din stânga naosului este confecţionat dintr-o placă neagră de 1.20 x 0.8 m. şi o ramă lată maronie. Intitulat „OMAGIU RĂSCUMPĂRĂTORULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS”, el cuprinde chipul Domnului încadrat de doi îngeri, precum şi numele eroilor, scrise cu litere din bronz auriu, însoţite de inscripţia: „Jertfa Românilor din comuna Cristian, judeţul Braşov morţi în războiul de întregirea neamului campania 1914-1918.În memoria eroilor morţi în război donăm de Ziua Înălţării Domnului în anul 1934   Epitrop Gheorghe şi soţia Maria Nan”. Pe peretele din dreapta al naosului se află un alt asemenea tablou, cuprinzând următorul text: „Omagiu Eroilor căzuţi la datorie în cel de-al doilea război mondial 1941-1945” urmat de numele eroilor.

Troiţa din imagine se află în capătul străzii Bisericii Române, pe D.N.73 Braşov-Zărneşti, într-un părculeţ de joacă pentru copii, împrejmuit cu un gard scund din beton zăbrelit. Înaltă de 3.5 metri, troița este confecţionată din lemn sculptat cu motive florale; are un soclu de beton în trei trepte şi un acoperiş învelit cu tablă neagră. Cele trei braţe ale troiţei sprijină pe două colonete în torsadă, consolidate la bază cu o platbandă metalică. Jur-împrejur este un grilaj metalic de 2.5 x 2.5 metri în interiorul căruia sunt sădite flori perene.Troiţa a fost ridicată şi sfinţită la sfârşitul războiului, prin anii 1945-1946, cu contribuţia obştii şi a militarilor din Regimentul 89 Infanterie din Braşov. În interiorul cercului din mijlocul troiţei sunt dăltuite cuvintele: „EROUL REG.89 INF.SUBLT.REZERVĂ ING. AGRONOM GRECU GHERASIM...(pe rândurile răzuite se spune că ar fi fost scris...CĂZUT ÎN CRUCIADA ANTICOMUNISTĂ”– (ofiţerul a murit la Odessa în luptele din 22 septembrie 1941). În Parcul Eroilor-Piaţa Libertăţii nr.1, a fost inaugurat în vara anului 1994 un impresionant monument cu acvilă, pe al cărui frontispiciu sunt dăltuite versurile: „Presăraţi pe-a lor morminte ale laurilor foi...” şi epitaful: „ÎN MEMORIA EROILOR COMUNEI CRISTIAN CARE ŞI-AU DAT VIAŢA PENTRU ÎNTREGIREA PATRIEI”.

Ridicat din iniţiativa Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război filiala Brașov, subfiliala Cristian, condusă atunci de colonelul (r.) Neculai Mănăstireanu, şi a primarului de atunci, Gheorghe Podar, monumentul este opera arhitectului Florin Serada de la S.C. PROIECT BRAŞOV. Confecţionat din beton armat mozaicat, bazalt şi marmură, are o înălţime de cinci metri; este alcătuit dintr-o fundaţie semirotundă cu două trepte din beton mozaicat roşiatic, un soclu-piedestal de formă piramidal-triunghiulară ascendentă, cu trei trepte mici în faţă, şi dintr-un obelisc plan pe faţada căruia este fixată în nituri o cruce din marmură neagră înaltă de 3.5 metri. În terminal, pe o cască militară, este aşezată o acvilă din bronz cu aripile ridicate şi privirea îndreptată către înalturi. Nouă stâlpi din ţeavă metalică de un metru înălţime. uniţi cu un lanţ gros constituie împrejmuirea monumentului. Întreg ansamblul este construit pe o platformă de 5.0 x 5.0 metri din plăci de bazalt modelate. Aleile convergente, rondurile de flori, tufele de laur, arborii înalţi şi gazonul constitue un decor deosebit de frumos. În grădiniţa din faţa Şcolii gimnaziale din localitate, la şosea, veteranii de război şi primarul Gheorghe Podar din Cristian au înălţat, în anul 1993, o frumoasă troiţă de lemn, închinată eroilor jerfiţi pe câmpurile de onoare. Înaltă de 3.5 metri, troiţa este alcătuită dintr-un soclu în două trepte, un braţ central-cruce încadrată de alte patru cruci laterale şi un acoperiş din şindrilă. Întreaga suprafaţă a crucilor este sculptată cu motive florale şi geometrice.La baza crucii centrale sunt dăltuite cuvintele: „NIHIL SINE DEO”(Nimic fără Dumnezeu)

Urmează o localitate frumoasă și bogată în oameni și tradiții, Poiana Mărului. „În Ţara Făgăraşului – scria Nicolae Iorga la 1906 – Constantin vodă Brâncoveanu avea două moşii: Sâmbăta de Sus şi Poiana Mărului...” În centrul comunei, vis-a-vis de Şcoala gimnazială, pe malul pârâului Poiana Mărului, se află monumentul eroilor. A fost dezvelit şi sfinţit în iunie 1935.

Înalt de trei metri este construit din piatră rostuită, pe o platformă betonată de 8 x 5 metri şi pe un soclu de 3.5 x 3.5 metri în două trepte. Are forma unui trunchi de piramidă surmontat de un acoperiş şi o cruce treflată din marmură albă (aşezată ulterior, în 1985). Monumentul este împrejmuit cu un lanţ cu zale mari întins pe un rând între stâlpi din ţeavă metalică. În colţurile platformei, sunt spaţii cu pământ pentru arbuşti ornamentali şi flori. Pe faţada dinspre şosea, este fixată o placă din marmură albă de 80 x 60 centimetri pe care este dăltuit următorul text: „A FOST RIDICATĂ ACEASTĂ PLACĂ comemorativă în memoria celor 64 eroi ai satului Poiana Mărului căzuţi pe câmpul de luptă în cel de-al II-lea război mondial dintre care: (sunt inserate numele eroilor)”.Sub placa mare a eroilor se află o placă mai mică, tot din marmură albă, pe care sunt înscrise versurile:

„Ei au căzut cu faţa la duşmani,

Dar nu sunt morţi căci inima lor bate

De dincolo de moarte şi de ani,

De-a pururi pentru noi şi libertate”.

Lateral dreapta, către biserică, este montată o placă cu următoarea inscripţie:„Din iniţiativa ASTRA şi la stăruinţa Pre. MOISE MICU s’a ridicat această Placă Comemorativă în amintirea celor 100 eroi din această comună căzuţi pe frontul războiului mondial 1914-1918 dintre care cu grad de Sub.Loc.OVIDIU VODĂ căzut la JIU, iar S.loc TEODOR IACOB din Buzău a fost puşcat de nemţi pe teritoriul comunei la ocupaţie. Cetitorule roagă-te pentru ei”. În dosarul nr.44/1923, aflat la Arhivele Naţioale din Braşov există un „tablou” înregistrat sub numărul 252/14.06.1923 şi semnat de primarul de atunci, George Ceapă, tabel ce cuprinde 24 de ostaşi localnici, morţi sau dispăruţi la aceea dată. De asemenea, în dosarul nr. 95/1948 al Prefecturii Braşov sunt trecute numele unor văduve din primul război mondial.Tot la Direcţia Judeţeană Braşov a Arhivelor Naţionale se găsesc dosarele nr. 79/1943-1945 cu „Evidenţa I.O.V.R.”- Poiana Mărului, întocmită de Gh.I. Clopoţel şi nr. 98/1946 cu un tabel din 4 iunie 1946, ca şi tabloul nr. 14/18 aprilie 1942, fondul M.O.N.T., semnat de primarul Aron C. Gogonea; documentele respective conţin date despre cei 64 de eroi căzuţi în Războiul Reîntregirii 1941-1945 (datele personale, unitatea militară, locul şi data decesului). Închei prezentarea pe care mi-am propus-o pentru azi şi voi reveni în viitoarele ediții ale „morii cu povești” cu alte monumente şi locuri de pomenire a eroilor de pe teritoriul judeţului Braşov.

Pentru astăzi, am terminat cu „măcinatul” la „moara cu povești”  și vă aștept la următoarea întâlnire de săptămâna viitoare. Până atunci vă doresc să v-aducă Cel de Sus doar ceea ce nu ați avut bun până acum! Repet fix ca-n alte ocazii similare: e o urare de prin Maramureșul istoric de unde-mi trag eu rădăcinile! Și cred că poate fi valabilă peste tot unde se-nțelege vorba românească! Să vă fie bine!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse, surse foto și lecturi suplimentare:

– Gheorghe Păşescu, Dumitru Stratanov Ioan, Virgil Leancu. „Jertfă şi recunoştinţă,Eroi şi monumentele lor din Ţara Bârsei,Ţinutul Cohalmului şi Ţara Făgăraşului”. Ed. Pastel, Braşov, 2001

– Kiriţescu Constantin „Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989

– Colonel r. Vasile T. Suciu – Dr. Gheorghe I. Bodea, „Crucea pământului”,

– Ioan Vlad, „Braşovul şi Marea Unire”, vol I, II, III, Braşov, 2018

– Ioan Vlad, „Românismul braşovenilor. Documente 1916-1919” , Braşov, Ed. Transilvania Expres, 1998