„Lume, lume, soro lume…”. Între HIMARS și Hai, marș!…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Nu întrerupe niciodată un dușman atunci când face o greșeală!” – Napoleon Bonaparte

Stimați privitori, cititori și ascultători, dragi amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume…”, ne întâlnim, din nou, și în această zi de joi, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” și la influența acestora asupra României. Sau la faptul că orice se întâmplă „pe afară” ne poate influența… Astăzi, voi încerca să punctez doar un factor deosebit de important în conflictul propriu-zis din vecinătatea noastră, cel dintre ruși și ucraineni, adică armamentul de artilerie pe care ucrainenii îl solicită intens țărilor occidentale, tocmai în ideea de a avea o minimă  șansă împotriva copleșitoarelor atacuri cu armament de artilerie clasic și reactiv, atacuri prelungite și intens susținute de forțele rusești. Am mai scris despre asta aici la „Lume, lume…” și n-am să mai repet cele zise atunci. Astăzi am să împart rândurile de azi în două. În prima parte am să trec în revistă câteva cuvinte despre un sistem de artilerie reactivă care face „furori” astăzi, cel numit HIMARS, iar în cea de-a doua parte am să punctez o „durere domestică”, de aici de pe plaiurile mioritice, unde reușim, cu „voioșie de pionier” din vremuri apuse, să băgăm, invariabil căruța cu oiștea-n gard!

Pe frontul confruntării armate dintre ruși și ucraineni din estul Ucrainei, forțele rusești au cucerit regiunea Lugansk și desfășoară intense operații în Donețk, dar de câteva zile avansul a bătut pasul pe loc, cel mai probabil, pentru nevoi de ajustare a liniilor de comunicații, aprovizionare și restructurare a dispozitivului de luptă. Ca să nu „piardă timp” și ca să arate că ei sunt acolo și nu lasă din gheare ce au apucat, rușii au folosit intens artileria lor pentru a bombarda, în principal, orașele Sloviansk și Kramatorsk, obiective principale ale Moscovei în intenția mai mult decât evidentă de a cuceri, în integralitate și regiunea Donețk, ocupând astfel estul Ucrainei. Și ca să nu-i „iasă din mână” cu crimele de război,  fix acum o săptămână, rușii au bombardat joi dimineață, cu rachete Kalibr, orașul ucrainean Vinița, oraș aflat departe de zona efectivă de conflict și au reușit „performanța” demnă de niște „rackeți” ce sunt de a omorî civili nevinovați, aflați la locul nepotrivit în timpul nepotrivit! Au murit acolo 23 de oameni, printre care și trei copii, și alte zeci de persoane au fost rănite. Pe de altă parte, în ultimele vreo zece zile, tot mai multe știri de pe front aduc la cunoștința lumii că ucrainenii au distrus mai multe depozite de muniție, puncte de comandă și sisteme de apărare antiaeriană situate în spatele liniilor rusești, în regiunea Lugansk.De asemenea, forțele ucrainene ar fi ripostat puternic cu sistemele de artilerie artilerie și în regiunea Zaporojie, parțial ocupată de trupele ruse, provocând pagube și distrugerea mai multor batalioane rusești. De ce am făcut acest scurt preambul? Pentru că aceste câteva succese militare ucrainene au o legătură directă cu dezvoltarea sistemelor defensive cu ajutor occidental și, mai ales, cu obținerea unor elemente de artilerie reactivă foarte performante și  de o precizie deosebită. Astfel, relativ recent, mai multe sisteme mobile mobile (în număr de nouă), care pot trimite „rachete inteligente” la circa 500 de kilometri distanță (teoretic, că practic, este limitată distanța de tragere a sistemelor primite de ucraineni la mai puțin), sunt deja operaționale pe teritoriul Ucrainei și tind să aibă un rol din ce în ce mai important în echilibrul conflictului aflat în plină desfășurare. Ucrainenii aveau și mai au sisteme de artilerie reactivă și artilerie terestră clasică de diverse calibre tot din moștenirea sovietică, dar multe mai și cedează, multe au fost sau sunt scoase din luptă, liniile de aprovizionare pot suferi multe lacune, pe care nu le cunoaștem îndeajuns din sursele deschise, nu mai au suficientă muniție, din Vest nu prea au de unde lua aceste muniții, pentru că nu sunt compatibile sistemele ori calibrele etc. Cert este că aceste nouă sisteme au fost trimise recent de către americani, care se confruntă „în teren” cu reale provocări de ordin logistic, dar și de o perioadă de timp destul de lungă neapărat necesară pentru ca militarii ucraineni să se instruiască pe aceste sisteme care nu sunt deloc simple de operat, cu toată tehnologia digitală avută la dispoziție. Să nu uităm că n-avem de-a face aici cu niște jocuri video ci cu niște „scule” de adus moartea, de o precizie fantastică și de un efect devastator la țintă! Și o simplă greșeală de operare poate arunca efortul multor oameni și structuri cu oiștea-n gard! Se vede și cu ochiul liber de prin „sursele deschise” că forțele rusești resimt deja efectele primelor lovituri ale sistemelor HIMARS, rachetele trase din aceste sisteme anihilând existența mai multor depozite de armament și muniții, de combustibil și alte facilități logistice și de sprijin rusești aflate mult în spatele „liniei frontului”, ca să mă exprim clasic, chit că astăzi, termenul de „linie a frontului” are altă conotație ca-n trecut…

După o perioadă de circa o lună în care trupele ucrainene au încercat să reziste dezlănțuirii pe scară largă și extrem de susținută a ofensivei ruse pe frontul de est cunoscut spațial din toți vectorii media vizuali, apar câteva semnale care indică faptul că forțele armate ucrainene reușesc să echilibreze situația în urma folosirii sistemelor de artilerie terestră și sistemelor de artilerie reactivă cu bătaie mare trimise atât de SUA cât și de alte state occidentale. Americanii au crescut numărul de HIMARS-uri trimise în Ucraina, dar și numărul de rachete necesare a fi operate de aceste sisteme. Rachete cu bătaie mai mică pentru aceste sisteme, astfel încât Ucraina să nu poată lovi teritoriul rusesc, aceasta fiind una dintre condițiile expuse public de către americani pentru ca Ucraina să le poată folosi defensiv și nu ofensiv. În același timp, Pentagonul a făcut public faptul că va livra Ucrainei un nou pachet de armamente și munițiile adiacente acestuia în valoare de 400 de milioane de dolari, acesta fiind format în principal din sisteme HIMARS și mai multe rachete de precizie aferente. Câte? Nu spune nimeni public și le vom vedea efectele în teren…Un purtător de cuvânt al Pentagonului, citat de Deutsche Welle, a afirmat, la sfârșitul primei decade din iulie, că: „Acest nou pachet pe care-l trimitem în Ucraina se concentrează pe capacități mai mari, de precizie, e vorba de arme cu rază de acțiune mai mare și, în cazul Statelor Unite, e vorba de furnizarea sistemului HIMARS și a sistemelor de lansare multiplă de rachete cu muniția aferentă pentru a permite Ucrainei nu doar să realizeze un sistem de apărare cu ajutorul artileriei, care e important să fie eficient, dar să fie capabilă de lovituri de precizie cu o rază suficient de lungă pentru a putea distruge nodurile logistice rusești”.

September 25, 2019 – Selah Creek Landing Zone, Washington, USA – Two U.S. Army High Mobility Artillery Rocket Systems (HIMARS), 17th Field Artillery Brigade, Joint Base Lewis-McChord, returns to the C-17 Globemaster III location after the HIMARS Rapid Infiltration (HI-RAIN) demonstration during Exercise Mobility Guardian 2019, Selah Creek Landing Zone, Washington, Sept. 25, 2019. Exercise Mobility Guardian is Air Mobility Command’s premier, large scale mobility exercise. Through robust and relevant training, Mobility Guardian improves the readiness and capabilities of Mobility Airmen to deliver rapid global mobility and builds a more lethal and ready Air Force. (Credit Image: © U.S. Air Force/ZUMA Wire/ZUMAPRESS.com)

Ce este HIMARS? Este un acronim pentru High Mobility Artillery Rocket System, adică, în traducere liberă „Sistem de rachete de artilerie de înaltă mobilitate” sau, cum este denumit în structura românească care-l operează la noi, în România, „Sistem lansator multiplu de rachete cu bătaie mare” Acest sistem este, faptic,un lansator multiplu de rachete cu bătaie la distanțe mari, de înaltă precizie, realizat pe la la sfârșitul anilor ’90 de către compania Lockheed Martin pentru armata americană și care este operat pe un autocamion de tip M1140 din dotarea trupelor americane. Ce anume face ca acest sistem să fie foarte util, necesar și eficient pentru forțele armate ucrainene sau orice armată din lume care îl are în dotare? În primul rând, mobilitatea sistemului este la cote înalte. Sistemul de lansare este montat pe un șasiu de autocamion de tip M1140, care îi conferă o posibilitate de deplasare mare și o autonomie mai mult decât suficientă raportat la alte sisteme de acest fel. Mobilitatea mare a vehiculului conferă posibilitatea  de a acoperi rapid distanțe lungi într-o perioadă scurtă de timp. În al doilea rând, raza de acțiune (bătaia, cum se spune în termeni artileristici) este destul de mare, pentru că pe sistemul HIMARS pot fi încărcate patru tipuri diferite de rachete (containere special destinate pe categorii de lovituri) care au o rază de acțiune cuprinsă între 70 și maximum 500 de kilometri. În al treilea rând, toate tipurile de rachete întrebuințate de acest sistem dețin sisteme electronice de ghidare foarte performante care au o precizie a atingerii obiectivelor cu o probabilitate de 98%, conform cifrelor indicate de fabricantul de la Lockheed Martin. O probabilitate extrem de mare de lovire a obiectivului selectat, lucru destul de greu de atins de către acest tip de sisteme de artilerie reactivă. Sunt mulți factori tehnici care concură la aceste rezultate și, firește, și sistemul de „achiziție a țintelor” are legătură cu prezentul digitalizat și cu eventualii „ochi din cer”…O instalație de lansare HIMARS este operat de o echipă de servanți formată din trei militari: un șofer, un trăgător și un comandant de echipaj. Sistemele de rachete sunt montate pe vehicule cu blindaj de protecție împotriva armelor de calibru mic, dar vehicule suficient de ușoare pentru a putea fi transportate și pe calea aerului cu aeronave special destinate. HIMARS poate lansa șase tipuri de rachete de înaltă precizie din familia „MFOM” capabile să lovească o mașină, de exemplu, aflată la o distanță de 70 de km, ceea ce depășește cu mult capacitatea lansatoarelor de rachete de fabricație sovietică și rusească. Este posibil ca SUA să trimită Ucrainei și rachete de înaltă precizie mai scumpe și mai multe muniții fără ghidare, tot de precizie foarte bună, dar mai ieftine. Se va vedea în teren.

Este o certitudine faptul că după ce factorii de comandă rusești au schimbat tactica, generic vorbind, declanșând lovituri intense și pe scară largă cu toate tipurile de sisteme de artilerie asupra orașelor și pozițiilor deținute de ucraineni, lipsa unui sistem defensiv eficient al forțelor ucrainene care să facă față, cu succes, acestor lovituri nimicitoare a creat un avantaj evident forțelor rusești, care au reușit să cucerească poziții importante deținute de ucraineni și să avanseze în pozițiile din estul Ucrainei. Ei, se pare că intrarea în dotarea forțelor ucrainene a noilor sisteme de artilerie occidentale a schimbat, într-o măsură, situația, iar HIMARS par a fi sistemele care pun realmente în dificultate forțele ruse. Sistemul HIMARS este capabil să lanseze și rachete ATACMS, care cântăresc 1,7 tone și au o rază de acțiune de până la 310 km. Washingtonul a spus că astfel de rachete cu rază lungă de acțiune nu vor fi livrate Ucrainei. Kievul a solicitat, de mai multe ori, în ultimele luni ca Washingtonul să livreze armele HIMARS, dar și sistemele de rachete cu lansare multiplă M270, montate pe blindate cu șenile. Pe 30 mai, președintele american Joe Biden a declarat însă că SUA nu vor trimite Ucrainei „sisteme de rachete care pot lovi Rusia”.Ca să nu-l întărâte prea mult pe țarul muscălesc…Ulterior, declarația a fost „coafată” de un oficial al Casei Albe și, pe 31 mai, președintele Biden a confirmat că SUA vor livra „mai multe lansatoare de rachete performante și muniții ce vor permite ucrainenilor să lovească mai precis țintele-cheie de pe câmpul de luptă din Ucraina”. Evident că  nelivrarea, din lotul pentru Ucraina, a rachetelor cu rază lungă de acțiune ATACMS, ce pot fi lansate de pe sistemul HIMARS, va exclude posibilitatea folosirii armelor americane pentru atacarea orașelor din sud-vestul Rusiei, printre care Voronej sau Rostov-pe-Don, de exemplu. Se estimează, astfel, că, cu tot riscul ca rachetele cu o rază de acțiune mai mică (MFOM) să lovească ținte de pe teritoriul rus, aflate la zeci de kilometri de Ucraina, centrele civile majore nu intră în raza lor de acțiune. Ucraina a „asigurat” SUA că rachetele americane nu vor fi folosite pentru a ataca obiective de pe teritoriul Rusiei.Om trăi și om vedea ce va mai fi!

Acum, după ce ați văzut măcar o fărâmă din ceea ce reprezintă arma artilerie și rachete terestre în războiul aflat la doi pași de noi, voi reproduce în rândurile de față un veritabil strigăt de revoltă al unui domn general în rezervă român, artilerist, pe care-l respect pentru ce a făcut în cariera sa militară pentru armata română și care a trecut în rezervă din postura de comandant al singurei brigăzi românești de „artilerie grea” (o vorbă din vremurile trecute) pe care o mai avem în organica armatei noastre, fosta Brigadă 8 LAROM, actuala Brigadă 8 ROT „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, domnul Adrian Stroea. Un strigăt de revoltă apropo de desființarea singurului loc care mai rămăsese pentru „școlirea” ofițerilor și subofițerilor artileriști din armată. E greu, poate, de înțeles pentru cine nu este militar ce e cu atâtea „experimente” de reorganizări și re-subordonări ale unor structuri de învățământ militare, dar adevărul e că nici foarte mulți militari, fie ei activi ori în rezervă, nu înțeleg justificările aproape inepte (sau lipsa unor justificări coerente) ale unor decizii ale actualilor lideri militari similare celei de față, care, mai mult ca sigur, că vor eșua într-o catastrofală ineficență. Să te apuci de „experimente” cu învățământul militar, în speță cu artileria, acum când arde ograda din vecini și tu, armată a unei țări membre NATO, nu mai ai unde-ți școli în condiții propice ofițerii și subofițerii de artilerie și rachete terestre, înseamnă că ești cu oiștea-n gardul conducerii destinelor oștirii! Și nu contează cât de departe ai ajuns în ierarhia militară ca general, dacă aplici vechiul dicton franțuzesc al marchizei de Pompadour „Apres moi, le deluge” („După mine, potopul”). Nicio aluzie la „profesia” madamei în cauză, ci la profesionalismul pe care-ar trebui să-l aibă unii domni cu epoleți aurii și lampas roșu la pantaloni, adică șefii armatei, azi, acum, când războiul e la un pas de noi…Nu judec pe nimeni, ci doar constat! Și nu sunt singurul care face asta, neavând altceva ce să facă, practic, pentru a schimba o decizie care multora li se pare nu doar eronată, ci una de gâgă! Pentru cei care nu cunosc, ROT din denumirea Brigăzii 8 despre care aminteam anterior, înseamnă rachete operativ tactice, adică brigada are în dotare lansatoare de artilerie la mare distanță tip LAROM și niște HIMARS-uri (adică „Sisteme lansator multiplu de rachete cu bătaie mare”- HIMARS) despre care ziceam anterior câte ceva, dar un pic mai bunicele, zice-se, decât cele livrate de americani către ucraineni, apropo de distanța lor de tragere și de posibilele efecte la obiectivele asupra cărora pot trage. Cum spuneam anterior, lansatoarele HIMARS și muniția aferentă sunt produse de Lockheed Martin, sistemul de conducere a focului este produs de Raytheon, iar sistemul de comunicații și informatică securizat este bazat pe stațiile radio este produse de Harris.

Ca să-nțeleagă lumea, România a avut, până în anii ‘90 ai secolului trecut, câteva mari unități de rachete operativ tactice (ROT), cu bătaia de mai multe sute de kilometri (de proveniență sovietică), similare vestitelor SCUD folosite și de irakieni în primul război din Golf, precum și rachete tactice (RT) cu bătaie mai mică de suta de kilometri, de aceeași proveniență. Decidenții politici și militari de atunci au hotărât că nu ne mai trebuie și n-au zis nimănui vreodată de ce, lăsând ca „folclorul” să joace rolul de adevăr, adică au aruncat „vina” pe Tratatul privind forțele convenționale în Europa (CFE Treaty), care, vezi Doamne, ne limita deținerea de calibre mari și de rachete. Aiurea, explicații de adormit copii! La fel cum se făcuseră tot de către unii decidenți (și politici și militari) experiențe ciudate cu armament de artilerie cu calibre mai mici de 100 mm (că, vezi Doamne, nu aveam voie prea multe piese peste calibrul 100 mm; era, firește, doar o greșeală, voită sau nu, de negociere ș.a.), gen obuzierul de munte cal 98 mm, pe care l-am deținut și eu nou-nouț, nefolosit, valora o avere, dar care nu valora, de fapt, nici cât o ceapă degerată, fiind total nefiabil…Trebuia produs  de o fabrică pentru a da de lucru unor oameni și nu conta câte țevi de obuzier au „înflorit” (adică explodat) prin poligoane după intrarea lor în uz. Le-am avut eu în gestiune o perioadă (armamentul unui întreg divizion de obuziere munte 98 mm) și știu despre ce vorbesc! Am să mă opresc aici cu considerentele mele personale și am să vă las să citiți cele expuse de domnul general Stroea, un domn care nu a intrat prea mult în grațiile actualului premier, nici măcar pe vremea când ambii erau generali și comandau fiecare câte o brigadă în garnizoana Focșani. Poate, de aceea, trecerea în rezervă a domnului Stroea s-a făcut fix cum n-ar trebui și am să mă opresc aici cu amănuntele despre aceasta.

Textul postării domniei sale pe Facebook sună așa:

„DESFIINȚAREA „ȘCOLII MILITARE DE ARTILERIE. Temerile mele exprimate într-un articol publicat relativ recent în Revista „Artileria Modernă Română”, cu prilejul celebrării a 141 ani de existență a învățământului de artilerie s-au adeverit. Prin ordinul șefului Statului Major al Apărării, Centrul de Perfecționare Artilerie Terestră și Artilerie Antiaeriană „Ioan Vodă” din Sibiu – instituție denumită generic de-a lungul timpului „Școala Militară de Artilerie” – urmează să-și înceteze activitatea la 1 august 2022. Această măsură, parte a transformării învățământului militar din Forțele Terestre, este, în ceea ce mă privește, rezultatul unei decizii insuficient fundamentată, bizară, hazardată, a unor decidenți lipsiți total de expertiză în ceea ce privește învățământul militar autohton, nepersuasiv consiliați sau poate reticenți la consiliere…Paradoxal, în contextul conflictului militar din Ucraina, ce relevă, o dată în plus, rolul artileriei clasice și reactive în lupta armată, ca mijloc fundamental de lovire a adversarului la mare distanță, decidenții autohtoni, în loc să asigure evoluția învățământului acestei arme iau măsuri bizare cu efect contrar. Pe scurt, dispare singura instituție de învățământ militar de artilerie, destinată formării profesionale în armă, urmând ca învățământul de artilerie să se regăsească într-o formă compilată, fantezistă, alături de cel al altor arme de sprijin (deși artileria nu este o armă de sprijin, așa cum am susținut de nenumărate ori și cum viața o demonstrează o dată în plus în Ucraina, ci o armă de luptă). Conform „viziunii” gânditorilor militari reformatori, în Forțele Terestre va exista o Școală de Aplicații (cu sediul la Pitești) ce va avea în subordine un Centru de Instruire pentru Forțe de Manevră (la Făgăraș) și un Centru de Instruire pentru Forțe de Sprijin (la Râmnicu Vâlce). Cele două centre de instruire vor asigura pregătirea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor din Forțele Terestre pentru cursurile de carieră, în timp ce cursurile de specializare în armă, de cunoaștere a tehnicii militare se vor desfășura în baze ce se vor înființa pe lângă mari unități operative. Pe scurt, se constituie o structură ierarhică (excesiv de piramidală) și implicit birocratică prin verigile sale (școală de aplicație-centru de instruire –bază de instruire), se amalgamează aiurea învățământul mai multor arme în același centru și se separă în același timp învățământul de armă în cel desfășurat în centru de cel din baza de instruire. Artileriștii se vor pregăti prin urmare la centrul din Râmnicu Vâlcea și la Brigada 8 ROT din Focșani. Transferul unei părți a procesului de învățământ către o mare unitate operativă este o eroare. Probabil că s-a păstrat nostalgia școlilor de gradați de odinioară…Ziua de 1 august 2022 va marca sfârșitul existenței „Școlii Mlitare de Artilerie”, cea de-a doua instituție de învățământ militar românesc și totodată prima instituție de învățământ tehnic militar românesc! Această dată va marca încheierea eforturilor admirabile ale înaintașilor artileriști de a avea o instituție de învățământ de sine stătătoare, temeinic creuzet de specialiști, formatoare de servanți ai artileriei, Oștirii și națiunii. Va marca totodată încheierea istoriei de 62 de ani de învățământ sibian de artilerie și de 52 de ani de funcționare a „Școlii Militare de Artilerie” în cazarma din strada Avrig nr. 2-4. Își va încheia activitatea acestă ilustră instituție de învățământ înființată de Carol I (artilerist școlit la Berlin) la 7 aprilie 1881, anul încoronării sale ca rege. De ce? Vreau să cred că nu doar din dorința de a asigura spații de cartiruire pentru structuri militare partenere…De remarcat că structura viitoare a învățământului militar din Forțele Terestre va diferi de cel al celorlalte categori de forțe. Învâțământul de artilerie nu se va desfășura într-o entitate distinctă precum cea de logistică, comunicații și informatică, de artilerie antiaeriană, etc. (școli de aplicații) ci pe un palier ierarhic inferior (într-un centru, comasat cu alte arme, respectiv într-o bază). De regulă, în orice transformare autohtonă se invocă nevoia de raportare la modelul occidental. De astă dată însă, această justificare lipsește…În Occidentul partener, școlile/centrele de instruire pentru artilerie sunt instituții entități distincte de armă, unele cu tradiție de zeci și sute de ani, precum cea de la For Sill (armata SUA), Segovia (Spania) etc…Între multele consecințe ne-benefice ale desființării instituției de învățământ de artilerie din Sibiu menționez câteva:

-încetarea existenței unei instituții de învățământ solide, temeinice, cu experiență de zeci de ani, rezultată în urma eforturilor a multor generații de tunari, ca urmare a viziunilor fanteziste de rearticularea învățământului într-o structură nouă;

– pierderea experienței în învățământ (planificare și proces didactic) a celor ce desfășoară astăzi această activitate, prin îndreptarea lor către alte structuri sau chiar trecerea în rezervă, înlocuirea lor cu „instructori militari asociați” fiind total nerealistă și nebenefică (o autentică glumă ostășească);

– renunțarea la o logistică didactică de specialitate solidă (laboratoare, săli de specialitate, poligon redus, remize pentru piesele de artilerie) și dezafectarea unor facilități didactice realizate cu mult efort;

– renunțarea la Complexul de poligoane din imediata vecinătate a Sibiului, adecvate istruirii arileristice (cercetare de artilerie, topogeodezie, serviciu la material);

– îndepărtarea costisitoare (prin dislocarea la Râmnicu Vâlcea și Focșani) de poligoanele de tragere tradiționale de la Cârțișoara și Cincu; ține cineva în mod special să suplimenteze periodic aglomerația de pe Valea Oltului cu coloane de mașini ce tractează tunuri înspre și dinspre cele două poligoane mai sus menționate?

– afectarea învățământului maiștrilor militari prin ne-desfășurarea unei părți din învățământ în baza (centrul) de mentenanță de profil din Sibiu;

– se distruge excelenta sală a tradițiilor instituției și al doilea muzeu de piese de artilerie după cel de la Muzeul Militar Național „Ferdinand I”;

– se disipă cel mai valoros și consistent fond de carte de specialitate artileristică din țară, inclusiv veche;

– separarea cercetării în armă de experimentarea rezultatelor acesteia prin învățământ; se pune întrebare, unde și de către cine se vor face cercetarea, dezvoltarea și reglementările (elaborarea manualelor, regulamentelor, instrucțiunilor) în armă? Ce structură va asigura dezvoltarea armei?

– se pune punct apariției sub egida „școlii de artilerie” a Revistei „Artileria Română Modernă„, una dintre cele mai vechi publicații românești, înființată și condusă pentru o vreme de bravul artilerist Alexandru Tell, fiul marelui revoluționar pașoptist. Și nu în ultimul rând, se distruge un reper profesional sacru în conștiința afectivă a tunarilor. Se distruge fieful artileriei, locul unde anual se reîntorc cu respect și dragoste promoții de artileriști ce sărbătoresc un număr de ani de la dobândirea calității de servant al Oștirii…Desigur sunt multe de spus…Amărăciunea subsemnatului, fost absolvent al acestei instituții, este uriașă, cu atât mai mult pentru că într-o vreme i-am fost comandant iar într-o alta am fost implicat timp de mai bine de șapte ani în coordonarea învățământului din Forțele Terestre, în calitatea de locțiitor al Șefului Instrucției și Doctrinei.Nu e bine. Nu este deloc bine…”

E greu să mai pot adăuga ceva după cele zise de domnul general Stroea. Deja ne-am obișnuit că, de regulă, în orice transformare autohtonă în orice domeniu, civil ori militar, se invocă necesitatea „imperioasă” de raportare la modelul occidental…OK, dar de data asta, măsura prezentată anterior lasă loc de interpretări că pot exista unele interese care pot distruge elemente ale sistemului național de apărare sau, mai realist, evidențiază posibile carențe în „alfabetismul” profesional al unor decidenți, politici și militari deopotrivă…Ca să citez un amic, pe marginea acestei decizii: „Oare or fi ceva interese, sau, pur și simplu, este prostie în stare pură? Oricum, efectul va fi același”…Pentru mine și pentru multe sute de alți oameni pe care-i cunosc personal această decizie e una tristă și ne-justificabilă. Cu modestie, am trăit un timp în arealul acestei Școli și mă număr printre „produsele” acesteia, împreună cu multe generații de artileriști, dar e bine să gândească decidenții despre care vorbeam la o „chestiuță” simplă, apropo de regula lui „KISS” invocată frecvent de camarazii americani. Adică „Keep it short and simple!”… Cu alte cuvinte, nu complica lucrurile atunci când acestea pot fi simple! Bine, mai e o variantă, ca să fim cinstiți. Aia cu „Keep it simple, stupid”! Cert este un lucru, că tot ce se strică voit sau din nepricepere, este extrem de greu de reparat. Spun asta pentru ochii și înțelegerea unor domni din topul ierarhiei militare actuale, care știu că vor transmite mai departe, către „mai sus”, cele citite pe aici prin umilele-mi „gânduri în câteva rânduri” plecate de la postarea domnului general Stroea!

Din păcate, mi se relevă, încă o dată, că nu învățăm prea multe din conflictul ruso-ucrainean din ograda vecină. Pentru militari, acesta este o sursă „live” și veridică (și, din păcate, mult prea consistentă în morți și pagube materiale) de lecții identificate și învățate. Numai că aceste lecții mai trebuie și implementate! Să nu uităm, totuși, că structurile militare nu se informează numai din presă și surse deschise! Ca iubitor al istoriei constat, cu amărăciune, că este simptomatic pentru nația noastră să ne găsească fiecare  război mai consistent fără armament în regulă, numai în cămașă, în obiele și doar cu baioneta pregătită, fără muniții și cu logistica pe chituci, chiar dacă noi, ca nație nu am fost niciodată una cu un sentiment colectiv orientat către  război. Poate doar cu excepția momentelor când a trebuit să vărsăm sânge românesc ca să ne învățăm minte! Și pentru că, la „roata istoriei” vinovații de atunci „nu prea” au plătit, se pare că, în continuare, nu ne-nvățăm minte până nu va mai curge ceva sânge nevinovat. Vorba unui domn revoltat, într-un comentariu la postarea domnului general: „Nici măcar un rus nu reușea să planifice o reformă așa benefică adversarului.” Am mai spus, într-un articol de acum aproape două luni, că forțele armatei române (terestre, aeriene și maritime) trebuie încadrate și dotate în așa fel încât să aibă cine muri la hotare, până vine grosul NATO să ne ajute!Acum mult timp, un nene care a bulversat fizionomia Europei, Napoleon Bonaparte pe numele său, zicea, citându-i, de fapt, pe anticii chinezi că: „Un popor care nu vrea să-și hrănească propria armată va fi în curând forțat să o hrănească pe a altcuiva.” Ultimii președinți și premieri, ca să nu mai zic de miniștri ai apărării, au fost niște glume în calea istoriei acestei nații, apropo de a face ca organismul său militar să fie valid, viabil și eficient! Adică să nu trecem prin istorie ca gâsca prin apă și să tremurăm ca iepurele vrăjit de ochii cobrei care-i hipnotizează voința…Am mai făcut-o-n istorie și n-a fost bine! Reiterez cele spuse atunci în linkul acesta „Lume, lume, soro lume…”. Un prezent cu oiștea-n gard de Nicolae Uszkai, Brașov – Jurnal FM.

Și în încheierea rândurilor de astăzi, ca în fiecare săptămână, voi repeta, din nou, până la finalul „flăcărilor din ograda vecină”, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați acolo în Ucraina, precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește,  să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Surse,surse foto și lecturi suplimentare despre subiectele din articol le puteți găsi aici:

Pagina oficială de Facebook a Brigăzii 8 ROT „Alexandru Ioan Cuza”

https://www.dpa.ro/dgarm/programe-de-inzestrare/himars

https://foreignpolicy.com/2022/07/13/ukraine-himars-ammunition-russia-us/

https://www.france24.com/en/europe/20220714-can-us-supplied-himars-be-a-game-changer-for-ukraine

https://www.washingtonpost.com/world/2022/07/01/ukraine-himars-rocket-launch-system/

https://theprint.in/world/why-us-supplied-rocket-system-himars-has-become-key-to-ukraines-defence-against-russia/1044346/

Contul personal de Facebook al dl. General de brigad(r) Adrian Stroea

https://spotmedia.ro/stiri/opinii-si-analize/himars-un-sistem-de-artilerie-care-aduce-speranta-printre-ucraineni-si-baga-spaima-in-rusi