Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”. Vremuri „la răsărit de Eden”…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on iunie 16, 2022
Motto: „În război, viaţa omului e ca floarea, se scutură te miri de ce… ”- Liviu Rebreanu
Stimați privitori, cititori și ascultători, dragi amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume…”, ne întâlnim, din nou, și în această zi de joi, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, continuând cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară”, cu referire specifică și la influența acestora asupra României. Sau la faptul că orice se întâmplă „pe afară” ne poate influența…
Astăzi, mi-am propus să vă conduc într-o mică „excursie” pe la nord-est de fruntariile românești, cu câteva mențiuni despre frontul ruso-ucrainean și doar câteva gânduri în câteva rânduri despre cea de-a doua țară românească, actuala Republică Moldova. Dacă despre prima parte a excursiei m-aș putea exprima binișor, având în vedere faptul că am fost „cătană” o viață de om (având și niște studii internaționale de securitate prin experiența-mi de viață) și nu cred c-am trecut chiar ca gâsca prin apă prin această profesie, despre cea de-a doua parte, în schimb, afirm că astăzi vor fi doar câteva păreri care e posibil să nu se „pupe” cu realitatea și să mă-nșel amarnic în toate cele ce voi afirma pe aici…Am mai spus, de multe ori, că nu sunt un specialist în problemele politichiei dintre Prut și Nistru și nu am cum să fac analize și sinteze despre lucruri la care nu mă pricep prea bine și pe care nu le-am studiat cu atenție. De aceea, cele doar câteva referiri de azi sunt „condimentate” de opiniile mult mai avizate ale unor cunoscători ai situației de acolo. Poate că n-or fi cei mai buni ori cei mai avizați, dar este cert că se pricep mult mai bine decât mine la acest subiect numit Republica Moldova!
Trecând la prima chestiune din agenda „excursiei” mele de azi, apropo de războiul ruso-ucrainean, bazat doar pe informațiile din surse deschise, cred că pot afirma, fără a greși prea mult, că desfășurarea evenimentelor arată ca un veritabil impas pentru ambele tabere implicate în acest război inutil și fratricid, acel „stalemate”, termen folosit mai ales de militarii de sorginte anglo-saxonă, dar și de doctrinele diverselor țări membre NATO. Adică, pe scurt, lucrurile cam stagnează pe front, în linii generale foarte mari (se moare „la greu”, totuși, zilnic, de ambele părți, iar mass media umple ecranele TV și umflă știrile în online cu diverse „lupte grele”) și par destul de „statice”, atât în regiunea Donbas-ului (unde muscalii pseudo-țarului Volodea sunt în ofensivă) cât și în Herson, acolo unde ucrainenii încearcă să încropească o ofensivă credibilă și eficientă. Lucrurile sunt mult mai complicate din punct de vedere strict militar, dar imaginea generală cam asta ar fi, cea de impas de ambele părți. Este posibil ca rușii să înceapă să resimtă efecte ale sancțiunilor internaționale și să se cam uite „în fundul sacului” după provizii de toate felurile (militar vorbind) cu toată țâfna arogantă aruncată prin toți vectorii media inundați de maskirovka muscălească și cu tot ajutorul „idioților utili” din întreg spațiul european, care propagă din greu, cu o obstinație demnă de o cauză mai bună, toate minciunile ce put a sânge și moarte ale țarului muscălesc și ale mujicilor săi. Iar la categoria „idioți utili” îi plasez, pe lângă masa de pseudo-cunoscători într-ale geopoliticii, globalismului și resetării lui „pește prăjit” și pe unii șefi de stat destul de proaspăt aleși prin apusul lui madam Ioropa…Mai ales musiu Macron, urmat îndeaproape de herr Scholz (sau invers?) și chiar signor Draghi, care, cică merg în vizită pe la Kiev să facă..diverse… Am să explic altădată de ce zic asta! Cu toate „cioacele” oficiale ale acestora de împotrivire față de Volodea și-a lui ceată de cioloveci mujici! Ca să nu mai zic de Gyuri Contra de la Budapesta, Viktor Orban bacsi! Măcar ăsta este „bistoș” amic pe față al pseudo-țarului!
Dacă rușii încearcă, se pare, să facă „economie” la mijloace (că, la categoria „forțe”, nu-i prea interesează pe ștabii rusnaci câți cioloveci muscălești în uniformă se duc în raiul muscălesc plin de vodcă și de mașini de spălat șutite) și să păstreze aliniamentele cucerite în estul Ucrainei, la ucraineni apare, cam de vreo zece zile o schimbare evidentă de atitudine, cel puțin în comunicarea publică care, firește, trebuie „citită” printre rânduri. Față de tonul destul de emfatic și, pe alocuri, condimentat cu triumfalism cam până nu demult, se pare că liderii ucraineni au schimbat busola comunicării și spun, din ce în ce mai pregnant că sunt depășiți, colpeșiți și „bătuți” efectiv la capitolul artilerie terestră clasică și la capitolul rachete tactice și operative terestre, „scule” care fac, cu adevărat, diferența în teren în cazul confruntărilor terestre clasice de tip combat. Militarii din întreaga lume cunosc acea butadă veche care zice că „infanteria e regina bătăliilor dar artileria este regele acestora!” Nu mai știu cine a scos „zicerea” asta, dar a zis-o bine! Nu c-aș fi eu ofițer de artilerie terestră „la bază” și aș cunoaște câte ceva despre „cestiune”, dar este un adevăr certificat de istorie și, din păcate, de zilele pe care le trăim azi! Este evident că, dacă Ucraina nu primea, relativ recent, noi sisteme de artilerie terestră din Occident, rata de pierderi pe care o înregistrează zilnic Ucraina ar fi fost mult mai mare față de sutele de căzuți la datorie zilnic pe care i-a recunoscut președintele ucrainean mai cu jumătate de gură. Sunt ferm convins că, pe front, se moare „la greu” de ambele părți, iar viața oamenilor acolo, fie ei militari sau nu, nu mai are prețul nici măcar al unei cepe degerate! Iar ura reciprocă crește direct proporțional cu pierderile zilnice de fiecare parte și dorințele de răzbunare fac să se treacă, de fiecare parte, de „bariera” teoretică a legilor luptei armate și a convențiilor semnate vreodată la Geneva.
Ce spune, prin această schimbare de busolă comunicațională, Ucraina? Că este depășită la acest capitol și că nu va rezista dacă Occidentul nu va suplimenta consistent livrările de armamente, echipamente și muniții de toate felurile. Schimbarea de ton a comunicării ucrainene poate fi, totuși, nu neapărat o „plângere după ajutor”, ci fix o continuare a războiului informațional în care s-au arătat destul de buni până acum (cu „consilierile” de rigoare de pe alte meleaguri, cred), dacă ținem cont că au făcut față prea temutei „maskirovka” rusești. La prima vedere, această cerere de ajutor poate bulversa un pic pe cei ce privesc conflictul din zări albastre și fără flăcări și ar putea arunca umbre de îndoială asupra solidității comunicării liderilor ucraineni. Eu rămân la părerea că stau, încă, bine la capitolul comunicare informațională și că noua schimbare de busolă comunicațională vine din altă nevoie, cea de a spune Occidentului: „dacă nu ne mai dați pușcoace și plumbi, mai multe și mai bune, e păcat de ceea ce ne-ați dat până acușica și ați investit de pomană paralele pe noi”. E cam cinic ce zic acum, dar n-am cum s-o zic mai „cotit”!
Faptic, întreg efortul de război al Ucrainei este, în esență, dependent de livrările de armament de diverse categorii, de echipamente performante și de muniții, precum și de contribuțiile financiare consistente venite din Occident. Plecând de la această premisă, este aproape normal, cred, ca ucrainenii, prin liderii lor, să repete cu obstinație și pe toate canalele de comunicare, că au nevoie de ajutor constant, permanent și substanțial pentru a opri tăvălugul rusesc, chiar dacă tăvălugul a devenit mai „tăvălugel”, în timp, prin efortul și moartea militarilor ucraineni și sprijinul cu parale și pușcoace venit din Vest… Iar pentru a primi acest ajutor constant, permanent și substanțial, Ucraina trebuie să pară disperată. Știți celebra replică din Filantropica rostită de marele Gheorghe Dinică, aceea cu „mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană””…Pentru că este posibil ca occidentalii, în general, să se cam „plictisească” de atâta război prin estul Europei și agenda lor, în general, să se încarce și cu alte belele pregnante gen inflația crescândă, criza energetică, prețuri umflate aproape la orice, iar comunicarea liderilor ucraineni trebuie să țină „steagul sus” pentru a menține subiectul pe agenda publică europeană și transatlantică. Altfel, sunt pierduți și ei știu foarte bine asta! Culmea este că a ține „steagul sus” cu aceată comunicare eficientă acum, la acest moment, este chiar mai dificil decât în momentele de pe la începutul invaziei, când toată lumea era oripilată de invazia rusească pe scară largă a Ucrainei. Nu de altceva, dar acum pare, pentru unii, că luptele se dau pentru niște localități oarecare și neînsemnate undeva prin Donbas, mult prea departe de city break-urile din capitalele occidentale…Iar acolo, prin îndepărtatul est european, vor muri, în continuare oameni a căror viață va avea din ce în ce mai puțin prețul cepei degerate despre care aminteam anterior!
În ceea ce privește trupele muscălești ale pseudo-țarului Volodea, cel ce s-a comparat mai deunăzi cu tătucu’ lui spiritual, „marele său înaintaș” Petru cel Mare (am zis de multe ori că e un infatuat, arogant la extrem și că asta o să-l piardă, dar mai sunt mulți de murit până atunci), arealul unde rusnacii au progresat binișor se pare că este cel al războiului radioelectronic pe care l-ar fi îmbunătățit simțitor, iar în domeniul comunicațiilor, ar cam folosi, mai nou, comunicațiile criptate și mai puțin comunicațiile „la liber”, cele care le-au adus multe mii de morți, răniți și tehnică și echipamente distruse. Prin capabilitățile îmbunătățite de război radioelectronic, s-a reușit bruierea mai eficientă de către ruși a „sculelor” turcești, temutele drone Bayraktar și, totodată, a radarelor artileriei terestre ucrainene, asta în ideea în care eficiența proaspăt primitelor piese de artilerie americane și franceze (dar nu numai acestea) să fie destul de limitată apropo de precizie și efecte la obiective. Fără o bună asigurare de date, artileria trage „în orb”, iar dacă ochii și „urechile” artileriei nu funcționează ori sunt intens bruiate, aceasta e ca și boxerul obligat să urce-n ring legat la ochi. Ca să fiu cinstit cu dumneavoastră, apropo de „sculele” zburătoare și degrab-aducătoare de moarte a lui ginerică Bayraktar a lui „sultan” Erdogan, pot merge cu supozițiile pân-acolo încât să cred că, din când în când, turcaleții sultanului „cu șapte fețe” mai oferă, amical și din când, frecvențele de lucru ale softurilor dronelor turcești către amicii lor muscali, că altfel nu-mi explic bruiajul rusesc atât de eficient. Dar, poate. mi se pare doar mie!…
FILE PHOTO: A self-propelled howitzer fires during artillery drills held by the 92nd Separate Mechanized Brigade of the Ukrainian Armed Forces at a shooting range in an unknown location in eastern Ukraine, in this handout picture released December 17, 2021. Press Service of the 92nd Separate Mechanized Brigade/Handout via REUTERS
În schimb, pe orice parte am întoarce problema raporturilor de forțe ruso-ucrainene, Rusia, generic vorbind, pare a fi destul de departe de mult trâmbițata sa eficiență, fiind, realmente, o putere militară incapabilă de a învinge net un adversar vizibil inferior din punct de vedere al forțelor și mijloacelor avute la dispoziție, dar capabilă, încă de a-l bloca „la mantinelă”, rezultând impasul despre care aminteam la început. Practic, cuceririle teritoriale efective ale ciolovecilor muscălești, au avut loc în prima lună de război (pardon, de „spețialnaia vaennaia aperația”), adică un procent situat până la 15 % din teritoriul Ucrainei, dacă nu luăm în calcul și Crimeea și celelalte „separatisme” din 2014, în zona de sud și est, evident zone mai dificil de apărat. Mai „nasoale” și pentru noi, pentru că, apropo de amintirea lui Petru cel Mare, ciolovecii muscălești se apropie de gurile Dunării, „pohta ce-au pohtit” de secole…
La drept vorbind și amintind de „impasul” ori „stalemate”-ul pomenit anterior, este clar că armia pseudo-țarului s-a împotmolit, dar face tot posibilul să mențină aliniamentele cucerite și, dacă se poate, un pic mai mult! Este evident că armia pseudo-țarului, laolaltă cu nenumărați cioloveci muscălești din Donbas și Lugansk alipiți măreței oștiri semi-roșii, au suferit pierderi consistente atât în morți, răniți și dispăruți, cât și în armamente și echipamente distruse, neutralizate sau capturate, fapt ce le oprește impetuozitatea declarată în a progresa către alte orizonturi ucrainene de cucerit. Și atât timp cât „nema putirința, geaba chichirez gâlceava”! Adică dacă nu ai și puterea și priceperea de a face ceva, degeaba te dai mare și faci gălăgie, certându-te cu toți și întrocând planeta cu susu-n jos! Iar atunci, apelează la „mușchii cei mari”, la amenințarea cu „nucleara”, pe care nici curcile n-o mai cred posibilă, dar ciolovecii „dă-i și luptă ca la pasopt”. Refuz să cred că Volodea e chiar atât de inept pe cât arată! Pe plan de arătat mușchii la „bizonul” planetar, avantajul strategic reprezentat de „forțele pentru descurajare”, adicătelea cele cu pușcoacele cele mari și nucleare, este plimbat prin toți vectorii media aflați la dispoziția rușilor tocmai cu scopul de a arăta celorlalți de pe planetă că Maica Rusia nu poate fi învinsă complet. Sau de a le arăta mujicilor personali din prea vasta Rusie că armia pseudo-țarului nu e chiar „de cacao”? Este cert, însă, că efortul principal rusesc este mult mai restrâns și mult mai puțin ambițios decât prin aprilie când au început, practic, ofensiva din Donbas. Aminteam anterior că Volodea, pseudo-țarul cel muscălesc tocmai ce s-a etalat „atoatestivuitor” pe ecranele televiziunilor proprii silabisind cu obstinație că tătucul și mentorul său, Petru cel Mare, nu ar fi cucerit teritorii de la alții, ci doar e „redobândit” teritorii, ceea ce este un fals, o inepție numai bună pentru cei care nu au trecut, la citire, de propoziția, fie ea și-n limba rusă: „Ana are mere”. În trena stăpânului, conform „ucazului” fesebist, „Șparlamentul” muscălesc denumit, oficial, Duma de Stat propune, nici mai mult nici mai puțin, o lege care ar urma să declare drept ilegală recunoașterea de acum mulți ani a independenței Lituaniei față de Rusia. Și probabil, urmează și celelalte state baltice…În același „trend”, maskirovka muscălească vehiculează cu încăpățânare „legitimitatea istorică” a Rusiei asupra teritoriilor „șutite” cu șenila și racheta de la ucraineni. Cu multe bla-bla-uri ce ne aruncă cu multe secole înapoi, Rusia fiind cu mușchii fesieri orientați spre viitor, nu cu cei ai obrazului! Este evident că muscalii aruncă doar argumente istorice în ecuația propagandei (majoritatea false și cu picioare de lut, dar cine stă să le verifice, nu-i așa?), dar nu suflă o vorbuliță despre viitor, despre un viitor normal, al unei părți de lume mai aproape de raiul propovăduit de cetățeanul fesebist Vladimir Mihailovici Gundiaev, adicătelea supra-fericitul patriarh muscălesc Kiril. În această idee, muscalii apelează la puterea forței demonstrată în trecut ca fiind argumentul suprem în relațiile internaționale, argument prin care cei mici trebuie să se supună celor mari și tari și „dă-l naibii de drept internațional, că oricum nu-l respectăm!” Și unde cel mai puternic trebuie să câștige doar el, chiar dacă mor ceilalți! Logică de gorilă, normal! Logică în care nu există, momentan, loc de gândire pentru un viitor normal al sumei speciei Homo (cică) Sapiens. Și atunci, ideea indusă de țarul muscălesc este că viitorul trebuie neapărat să arate ca acum vreo două secole când împărații, țarii, despoții și sultanii hotărau viețile supușilor lor câteodată „interschimbabili” în granițe, teritorii și populații după bunul plac al acestora și înțelegerilor perfectate din condei. Din păcate, nu cred că voi apuca, în timpul vieții mele pe acest pământ, să văd o schimbare în mentalitatea leadership-ului muscălesc și a societății conduse de acesta cu oiștea-n gardul binelui omenirii, chiar mult după căderea, într-o formă sau alta, a țarului Volodea. Pentru că eu nu mă îndoiesc că acesta va cădea sau…va fi căzut! Cum? Om trăi și om vedea!
Trecând la a doua chestiune din agenda „excursiei” mele de azi, vreau să spun că săptămâna viitoare voi dedica mai mult spațiu Moldovei dintre Prut și Nistru, iar azi mă voi axa în a vă aduce în atenție doar câteva referiri la posibilitatea unui conflict în care să fie implicată cea de-a doua țară românească, referiri făcute de un cunoscător al situației, într-un interviu pentru Europa Liberă. Este vorba despre expertul militar Dumitru Mînzărari, expert asociat al Diviziei Europa de Est și Eurasia a Institutului German de Afaceri Internaționale și Securitate de la Berlin și fost Secretar de Stat în domeniul politicii de apărare şi cooperarea internaţională la Ministerul Apărării din Republica Moldova.
Acesta afirmă, în interviul pentru Europa Liberă acordat recent că „autoritățile Republicii Moldova nu trebuie să subestimeze probabilitatea considerabilă a unei agresiuni rusești, limitându-se doar la mesaje liniștitoare adresate societății. Mai mult decât atât, Dumitru Mînzărari spune că, prin abordarea sa confuză de acum, „guvernarea ar contribui la riscul unei agresiuni ruse”, care „s-ar putea manifesta în diferite forme”. Dumitru Mânzărari a explicat că „atunci când guvernarea R. Moldova face mereu declarații publice și recurge la acțiuni prin care se trimit mesaje către Rusia că îi este teamă să n-o irite, că nu se iau măsuri serioase de pregătire care – chiar dacă nu ar avea succes în rezistența împotriva Rusiei, ar pricinui totuși costuri foarte mari pentru o ofensivă rusă – din punctul de vedere al planificatorilor militari, aplicarea forței militare devine mai puțin costisitoare, și mai eficientă în atingerea scopului. Și atunci crește riscul aplicării forței militare”. Acesta a mai adpugat că „dacă rușii văd că guvernarea R. Moldova se teme de o agresiune și nu este pregătită, atunci [ei înțeleg că] la prezentarea unui ultimatum probabilitatea să obțină cedări, fără să aplice forța militară, deci probabilitatea să câștige un război fără nicio împușcătură este foarte mare”.
Dumitru Mînzărari subliniază că, în opinia sa, declarațiile autorităților moldovenești ar trebui să atenționeze Rusia că „în ciuda faptului că noi suntem slabi, inferiori militar și chiar dacă sunt riscuri mari să fim cotropiți militar, noi suntem convinși și hotărâți să impunem costuri maxime unei ofensive militare ruse”. Mînzărari mai crede că, în urma unei asemenea abordări, care trebuie să fie convingătoare și credibilă, „riscul de aplicare a forței militare împotriva Republicii Moldova va scădea semnificativ, în special după ce Rusia s-a confruntat cu o rezistență enormă militară în Ucraina”. Dumitru Mînzărari mai reitera și faptul că Republica Moldova „trebuie să declare din timp, în scopuri de descurajare”, dar și să se pregătească, transparent, pentru asta, că va putea respinge un atac armat contra sa, sau că va „impune costuri maximale agresorului”. „Dacă o țară nu este gata să se protejeze de o agresiune externă, nu are – consider – dreptul moral să fie un stat independent”, a mai remarcat acesta. Personal, sunt de acord cu el și nu cu interpretarea fatalistă tipică mitului mioritic! „Rezistența armată este obligatorie”, a adăugat acesta, la fel ca și pregătirile transparente pentru această eventuală rezistență, pregătiri care să ridice spiritul atât al forțelor sale armate, cât și al cetățenilor. În opinia analistului, „argumentul că trebuie să-i liniștim pe cetățeni pentru a nu crea panică este unul greșit. Panica trebuie gestionată în cazul dat. Când motivul panicii nu există, este normal să spulberi această panică. Însă atunci când panica este motivată și probabilitatea ca R. Moldova să fie nevoită să reziste unei agresiuni militare este destul de ridicată, atunci guvernarea trebuie să vorbească, să comunice cu cetățenii…”. Am redat o „felie importantă din interviul acestui domn pentru Europa Liberă pentru simplul motiv că eu cred că are dreptate.
Pe scurt, ca să facem un sumar al celor zise de acest domn în acel interviu acestea ar rezida în următoarele:
– dacă rușii văd că Republica Moldova se teme de o agresiune și nu este pregătită, ei înțeleg că ar putea avea șanse mari să câștige un război fără a trage vreun foc de armă;
– chiar dacă nu ar dori să participe la acțiuni armate împreună cu Rusia, autoritățile de la Tiraspol nu au de ales, vor fi forțate să facă asta;
– Republica Moldova trebuie să declare din timp, dar să se și pregătească transparent și temeinic pentru asta, că va putea respinge un atac armat împotriva sa;
– rezistența armată împotriva unei agresiuni este obligatorie pentru un stat normal, iar argumentul că trebuie să-i liniștim pe cetățeni pentru a nu crea panică este unul greșit și neproductiv.
Pe de altă parte e destul de dificilă postura autorităților actuale de la Chișinău, autorități care navighează într-un melanj politic ciudat existent, cu „sprijin” muscălesc „nevinovat” în spațiul dintre Prut și Nistru de vreo trei decenii încoace. „Divide et impera” a funcționat și funcționează din plin pe aici, cu nimic mai prejos decât politichia „de rit dâmbovițean”, cea care a demonstrat, tot de trei decenii încoace că nu a avut absolut nicio viziune coerentă în relația cu cea de-a doua țară românească! Și nu văd prea devreme să apară vreo coerență demnă de menționat în această direcție, doar dacă „păpușarii cu ochi azurii” ai politichiei dâmbovițene își fac vreun proces de conștiință și își aduc aminte de cei șapte ani de acasă…Sau de istoria zbuciumată a nației ăsteia, jucată la toate ruletele imperiilor dimprejur, dar și a obraznicilor căței lătrători ai acestora!
Astăzi am să închei „excursia” de la „Lume, lume, soro lume…” prin a-l cita pe amicul Victor Nichituș, jurnalist vechi pe malul stâng al Prutului, la AIS Moldpres. în cealaltă țară românească și bun cunoscător al politichiei de pe ambele maluri ale râului ăsta prea „despărțitor” de frați și surori…Acesta zice-ntr-o postare recentă pe Facebook că: „Am afirmat, de mai multe ori, că nu mi-aș dori să fiu în poziția celor care guvernează în acest moment Republica Moldova – Cabinetul Gavrilița, susținut politic de Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), are parte de o criză multiplă: criza pandemică, economică, de securitate regională și a refugiaților. Doar că decidenții politici ai PAS nu pot folosi la nesfârșit discursul potrivit căruia Federația Rusă/războiul din Ucraina se face vinovat de scăderea nivelului de viață al moldovenilor. Discursul este veridic până la un anumit moment. În condițiile în care PAS deține controlul tuturor ramurilor puterii în statul moldovean: Cabinetul de Miniștri, instituția prezidențială și legislativul moldovean aparțin acestei formațiuni politice, există suficient de multă responsabilitate directă a acestui partid pentru politicile economice aplicate. Evoluțiile proaste în domeniul economic sunt cuantificate de Biroul Național de Statistică care au aratat o inflația medie anuală în luna mai de 29,05%, ceea ce înseamnă o reducere a veniturilor reale a populației cu 12,8%. De aici și rezultatele electorale obținute de partidul de guvernământ.Nu cred că scăderea puterii de cumpărare a cetățenilor moldoveni poate fi compensată de evoluțiile bune în plan extern și de o eventuală obținere a statutului de țară candidat la Uniunea Europeană. Nimeni la Bruxelles nu a anulat criteriile de la Copenhaga necesare aderării.O eventuală și neașteptată amânare a acordării statutului clasic de aderare la Uniunea Europeană pentru Republica Moldova, ori acordarea unui statut surogat, este determinată inclusiv de evoluțiile proaste în plan intern ale componentei economice.”
Și în încheierea rândurilor de astăzi, ca în fiecare săptămână, voi repeta, din nou, până la finalul „flăcărilor din ograda vecină”, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați acolo în Ucraina, precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește, să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse,surse foto și lecturi suplimentare despre subiectele din articol le puteți găsi aici:
https://www.rferl.org/a/ukraine-mariupol-falls-luhansk-offensive/31861031.html
https://www.aljazeera.com/news/2022/6/5/weapons-to-ukraine-which-countries-sent-what
https://www.nytimes.com/2022/06/06/world/europe/ukraine-advanced-weapons-training.html
https://www.rferl.org/a/ukraine-nato-weapons-sanctions/31789899.html
https://www.bbc.com/news/world-europe-61767191
https://newsmoldova.ro/author/victor-nichitus/
