În cadrul Festivalului „Zilele Teatrului Matei Vișniec”, reputatul dramaturg rădăuțean a participat la conferințe în prezența elevilor de la două colegii sucevene „Ștefan cel Mare” și „Petru Rareș”

Angela Zarojanu, director interimar Teatrul municipal Matei Vișniec Suceava: –  „Avem  astăzi  musafiri  de seamă,  pe care Suceava îi prețuiește, îi  admiră și teatrul nostru este mândru  că  are  acest  nume  de  rezonanță,  Matei  Vișniec.  Dacă  este  cineva  care  nu  a  auzit  de  Matei  Vișniec  să  ridice mâna. Dacă este  cineva  care  a  auzit  de  Matei  Vișniec  să  ridice  mâna. ”

Daniela Dungeanu, director Colegiul Național Petru Rareș Suceava: – „Este o zi luminată, luminoasă pentru noi toți pentru că îl avem din nou în mijlocul nostru pe domnul Vișniec, un oaspete drag, un oaspete care ori de câte ori vizitează Suceava vine și alături de noi de elevi și de profesorii de la Colegiul Național Petru Rareș.”

La Colegiul Național Petru Rareș, dramaturgul și jurnalistul Matei Vișniec le-a vorbit liceenilor despre libertate, în cheia sloganului ediției din acest an a Festivalului Zilele Teatrului Matei Vișniec, „Reîmprospătarea memoriei”.

Matei Vișniec: – „Dacă ar fi să vă spun o singură frază cu care noi să rămânem pe viață și cu asta basta. Că să fii lung e ușor, să fii scurt și să spui ceva interesant, e mai dificil, dar știu următorul lucru: fraza esențială: că eu am descoperit libertatea în literatură. Când aveam vârsta voastră, nu știam ce e libertatea, că nu trăiam într-o țară liberă, dar am învățat ce e libertatea citind,  citind Caragiale, citind poezie, Nichita Stănescu și Eminescu, Marin Sorescu. Citind, știu eu,  marile romane românești, citind, citind Rebreanu, citind Camil Petrescu, citind Kafka. Citind scriitori ruși, să nu-l confundăm pe Putin cu marea cultură rusă. Citind Dostoievski am aflat ce e libertatea, citind Gogol, citind Tolstoi, citind scriitori francezi, citind Balzac, citind un autor care m-a fascinat, când aveam 17-18 ani am citit Ciuma și Străinul de Camus, citind, citind. Când am citit pentru prima oară o piesă de Samuel Beckett, am avut impresia că intru în altă lume. Când am citit prima oară, că n-am văzut piese de Eugen Ionescu, am citit piese de Eugene Ionesco și am avut impresia că înțeleg mai bine lumea, omul, societatea. Citind, am învățat de fapt ce este libertatea, pentru că libertatea, știți ce este de fapt? Nu este doar libertatea fizică, să poti trece o frontier, să poti inventa nu știu, o întreprindere, să poți să te deplasezi oriunde, să poți să spui orice fără să fii, știu eu,  sancționat, băgat la închisoare. Libertatea nu e doar asta. Adevărata libertate este când ajungi să judeci cu propriul tău cap.”

Dramaturgul Matei Vișniec a fost însoțit la dezbaterea organizată la Colegiul Național „Petru Rareș” de directorul Teatrului Național Mihai Eminescu din Chișinău, Petru Hadârcă. Acesta a vorbit despre propriile experiențe care necesită reîmprospătarea memoriei.

Petru Hadârcă : – „Ceea ce mi-ati provocat mie, memoria, este vorba de Caragiale: Caragiale e de vină. Această piesă pentru mine mi-a răscolit într-adevăr o memorie a copilăriei, pentru că până în 1980, până am absolvit școala, noi nu aveam voie să cunoaștem literatura română. Nu aveam voie să cunoaștem autorii români. Abia, în afară de Creangă, Eminescu și Alecsandri nu se predau în școală. Abia în 1980, când am mers la facultate, la Moscova, am descoperit, grație librăriei Drujba, unde se vindeau cărți editate la București. În Basarabia erau interzise și pedepsite de KGB. Și m-am îndrăgostit de acel Caragiale, care mi-a fost cartea de căpătâi și atunci când m-au luat în armată, nu numai pe mine, dar și colegii noștri care ne-am întors de la facultate și am propus altă mișcare teatrală, altă ținută scenic, și ca să ne pedepsească ne-a chemat ministrul Culturii la el în cabinet, de la Chișinău, noi venind cu facultatea de la Moscova. Și a zis: să nu aud accent românesc în cuvântul floare, lumina, deci trebuia să fie totul cu „l” tare.”

Matei Vișniec: – „Foarte des, în istoria omenirii, apar forme de spălare de creier teribile, care lasă urme adânci, care afectează după aceea generații întregi și chiar, după libertatea obținută, încă mai sunt sechele. Pentru mine, mecanismele spălării pe creier și mecanismele îndobitocirii prin ideologie, prin gândire unică, prin dogme, au fost întotdeauna un subiect important. Există o îndobitocire și prin simplificarea limbii, prin faptul că unele cuvinte sunt scoase treptat din limbă și apar altele care sunt, cum spuneai, în limba română, erați obligați să folosiți cuvinte românești, dar cu accent melodios rusesc. Adică nu floare, cum trebuia să-I spuneți? Floari. Lunină, floari.  Deci toate aceste mecanisme m-au interesat pentru că au fost un subiect major pentru mine, libertatea. Eu mi-am găsit libertatea în poezie, mi-am găsit libertatea în literatură și am încercat tot timpul să analizez de unde vine supunerea voluntară, mai ales supunerea  voluntară. În ce moment omul spune:  nu mai lupt,  mă supun. Accept acest adevăr, îl accept și-l transmit mai departe fără spirit critic. De unde vine, știu eu, hipnoza în fața unui dictator. Pentru că sunt și situații de hipnoză colectivă. Hitler a fost un fabulos clovn al istoriei. Mussolini a fost și el un fabulos clovn al istoriei. Capacitatea lor de a hipnotiza mulțimile, chiar și astăzi reprezintă obiect de studiu. Prin modul în care vorbeau, prin modul în care gesticulau… Erau niște clovni cinici, dar eficienți. Milioane de oameni erau emoționați ascultându-i. Alți clovni triști și sadici ai istoriei au fascinat mulțimile și le-au împins la distrugere, de fapt. Și Mao a fost un astfel de clovn. Dimpotrivă, Stalin nu era un bun vorbitor. El a fost mai degrabă un bun intrigant.”

Matei Vișniec și Petru Hadârcă dezvoltă subiectul „Reîmprospătarea memoriei”  la ediția specială din această săptămână cu premiera joi de la ora 20.

Sursa:

Intermedia TV Suceava