Jurnal FM 
Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui a organizat concursul „Cea mai frumoasă poveste de dragoste din istorie”, cu ocazia sărbătorii iubirii la români, Dragobetele, câștigătorul fiind domnul Pînzariu Dorin
#Postat de Carmen Vintu on februarie 26, 2022
Muzeul Judeţean “Ştefan cel Mare” din Vaslui publică într-un ANUNȚ impresionant lucrarea câștigătoare a concursului de Dragobete.
„Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui a organizat concursul „Cea mai frumoasă poveste de dragoste din istorie”, cu ocazia sărbătorii iubirii la români, Dragobetele.
În urma jurizării, s-a stabilit că cea mai inspirată și bine argumentată alegere a fost a domnului Pînzariu Dorin.
Felicităm câștigătorul și mulțumim tuturor participanților!
Redăm în continuare conținutul trimis de câștigător.
„Dragă cititorule,
Nu-ți voi scrie despre iubirile focoase și efemere ale vreunui domnitor sau prinț, ascunse printre giuvaeruri și caftane…Nici despre vreo prințesă răsfățată, crescută în puf la pension, cu un ochi la punga doldora de galbeni a soțului prea bătrân și cu celălalt ochi la mustăcioara răsucită a unui june înflăcărat…
Voi scrie despre iubirea unui anonim tăcut, care și-a lăsat soția, copiii, casa, pământul , și-a înghițit cu un oftat amarul și a plecat la război, pe Drumul Crucii fără întoarcere, să vânture pleava dușmanilor, peste tot: la Podul Înalt, la Plevna, la Mărășești, la Țiganca, la Cotul Donului…Despre Ostașul Român, Prințul Libertății, vreau să scriu , și despre prințesa lui, Femeia Româncă, ce a rămas acasă cu inima îmbălsămată în speranță și dor, pentru a duce mai departe flacăra biruinței și a iubirii.
Ce poveste de iubire eternă, imaculată, neîmplinită, uitată prin praf de dosare și maluri de tranșee!
Ascultă pământul cum geme în brazdă și frunza cum cântă eterna baladă!
Ascultă-i oftatul între două bătălii , cu gândul acasă și la Iisus!
Ascultă-le plânsul pruncilor desculți, când vești de la tata nu-s!
Aceștia sunt Prințul și Prințesa Libertății! Îi vei vedea seara cu
Coroana Nemuririi pe creștet, cum trec pe Calea Lactee, la o plimbare cu Carul Mare, citindu-și la umbra unui vis scrisorile neexpediate.
EA
Scrisoare rustică
Îţi scriu , bădiță, printre oi,
Cu mustul ierbii ce mă-mbie,
Pe-o foaie verde de trifoi,
Găsită sus în deal la vie.
Tu eşti plecat cu boii înjugaţi
La Carul Mare, s-aduni praf de stele
Şi boii tăi de-o eră-s nemâncaţi…
Şi palmele te dor…şi tălpile ţi-s grele…
Te-ai dus c-o turtă în ştergar
Să-ţi potoleşti foamea de vise,
S-aduni mărgele de cleştar
Şi să găseşti doar porţi deschise.
Doar visele au mai rămas
Şi praful cel de stele nu-i
Şi Carul Mare nu-i de tras
Şi de la jug s-a rupt un cui.
Întoarce-te, bădiță, -ncet,
Să nu răceşti de-atâta trudă
Şi lasă boii în făget
Să pască dulcea iarbă crudă.
Lasă-ţi căciula în pridvor
S-o poarte vântul printre nuci
Şi pune-ţi capul pe un nor,
Încet, încet, ca să te culci.
EL
Dor
Iubito, diseară n-am să mai vin la tine,
Că-i sărmă ghimpată şi gloanţe şi fum…
Şi tunul tot bate… şi moartea tot vine
Pe clipe de nori şi ghiulele de tun…
De n-aş veni la umbra paşilor tăi,
M-aş pierde-n prăpăstii de ceaţă astrală
Şi-aş rătăci prin pajişti şi neumblate văi,
Pierzând printre şoapte lumina vitală.
Ia-mă de aripi şi du-mă la stele,
Să zbor printre îngeri, cu tine în vânt
Şi toarnă-mi licoarea ispitelor rele,
Să-mi vindec uitarea şi dorul de cânt
Şi lasă-mă sus, în uitarea divină,
În cântec de astre şi pace de vis,
Să-mi mângâie clipa şi fruntea senină
Cu dorul de vers din poemul nescris.
Nunti-ne-va Cerul în seara de mai
Când sârma ghimpată va fi doar de flori
Şi îngerii veseli vor trece-n alai
Să toarne în cupe nectar de comori.
