Marele regizor italian Luca Ronconi a murit la Milano pe 21 February 2015. Spectacolele create de el, de la Orlando Furioso la Ultimele zile ale umanităţii, de la splendidul Lolita la Lehman Trilogy, au fost aplaudate la Piccolo Teatro.
Ronconi se născuse la Susa, în Tunisia, la 8 martie 1933. Tatăl său divorţează, părăsindu-i, aşa încât mama lui se reîntoarce la Roma împreună cu el. Locuiesc într-o casă închiriată a unei doamne bogate, diplomată a Academiei Naţionale de Artă Dramatică, aşa încât încă din copilărie începe să fie pasionat de teatru. Mama lui îi citea mult din Dante şi din alţi dramaturgi italieni. Povestea în interviurile sale cum mama sa l-a dus să vadă o comedie la Roma, după genovezul Gilberto Govi. Îşi amintea că se vorbea în dialect şi a rămas pentru el un moment de neuitat.
Avea acea obsesie a artistului care caută terenuri neexploatate, texte necunoscute. Era un ingeniu analitic, un mare om de cultură. A montat peste 100 de magistrale spectacole de teatru.
Ca recunoaştere oficială, este numit directorul Teatrului Stabile din Torino, unde realizează acea capodoperă, Ultimele zile ale umanităţii după Karl Kraus la Lingotto, în spaţiul unei foste fabrici ce aparţinea FIAT-ului, unde spectatorii se mişcau urmând diversele acţiuni ale spectacolului, o reconstrucţie a perioadei Marelui Război, teribil de sugestivă şi de un mare impact civil.
Ronconi a fost şi unul dintre marii regizori de operă. A montat 25 de opere lirice, printre care, Carmen, de Georges Bizet, la Teatro La Fenice din Venezia, Die Walküre şi Siegfried, de Richard Wagner la Teatro alla Scala din Milano, sub bagheta lui Wolfgang Sawallisch, celebra montare cu Don Carlo la Scala, la pupitru Claudio Abbado, cu Mirella Freni, Elena Obrazcova, José Carreras, Evgheni Oneghin, cu Nikolai Ghiaurov, Crepusculul zeilor, la pupitru Zubin Mehta, Troienele de Hector Berlioz sub direcţia sub Georges Prêtre, Ernani, cu Mirela Freni, Plácido Domingo, Bruson şi Ghiaurov, de asemenea la Teatro alla Scala. Memorabile au rămas şi montările sale cu Aida, sub direcţia lui Lorin Maazel, Macbeth cu Raina Kabaivanska şi Matteuzzi, Oberon de Carl Maria von Weber, avându-l la pupitru pe Seiji Ozawa, Falstaff, la Festivalul de la Salzburg, sub direcţia lui Georg Solti, cu José van Dam, Vladimir Chernov, la Serra, Susan Graham, Luca Canonici împreună cu Wiener Philharmoniker…
Scenă din Lolita, montare de Luca Ronconi
”Iubesc pădurile, iepurii, vulpile, mistreţii, măslinii şi stelele… De aceea am părăsit oraşul pentru a mă duce să trăiesc în Umbria, într-o casă la ţară care se cheamă Casa Diavolului, unde pot să văd şi să simt toate acestea”. Şi acolo, în Umbria, între păduri şi verdele câmpiei, într-o pace ireală, a înfiinţat Centro di Santa Cristina, o şcoală unde tinerii pot studia teatru. ”Am învăţat să cunosc lumea prin teatru. În copilărie eram închis în mine. Apoi, îmbrăţişând această profesie pe care o iubesc atât de mult, am învăţat să-i cunosc pe alţii şi pe mine însumi”.
Avea o forţă inepuizabilă. Era un creator modern care se documenta minuţios înainte de a începe un spectacol. Era plin de idei. Pe deasupra, avea un umor debordant.
Dario Franceschini, ministrul Culturii din Italia, îi aduce un omagiu afirmând: ”A fost un mare om de teatru care a inovat cu pasiune şi curaj”.
Prim-ministrul Matteo Renzi sublinia: ”Un excelent protagonist al lumii culturale, un vizionar care a ştiut să sape în sufletul oamenilor, cu profunzime, cu talent şi geniu”.
Lumea teatrală nu-l va uita.
Jurnal FM 
