Artur Gorovei, folclorist român, întemeietor de reviste, poet și prozator

Născut la Fălticeni, își începe studiile la școala din Rădăuți-Prut, continuând cu învățământul primar și gimnazial în orașul natal. Ulterior, urmează cursurile Institutelor Unite din Iași, unde obține bacalaureatul. Devine licențiat în Drept al Universității din Iași, activând ca magistrat până în 1903, după care profesează ca avocat la Fălticeni.

De-a lungul vieții, ocupă funcții importante în administrația publică, fiind prefect al județului Suceava și primar al orașului Fălticeni. În 1915 este ales membru corespondent al Academiei Române, primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cernăuți și devine senator legionar.

În 1892 fondează revista de folclor „Șezătoarea”, care apare neîntrerupt timp de 26 de ani. Ultimul număr, publicat în 1931, include un amplu indice analitic și alfabetic al celor 25 de volume ale revistei.

Activitatea sa științifică și culturală îi aduce recunoaștere internațională: participă la Congresul folcloriștilor de la Chicago (1894), este vizitat la Fălticeni de Gustav Weigand în 1900 și ia parte, în 1928, la Congresul internațional de artă populară de la Praga, unde prezintă lucrarea despre ouăle încondeiate la români.

Opera lui Artur Gorovei, realizată pe parcursul a peste 65 de ani, este vastă și diversă, incluzând studii, articole, culegeri de folclor, romane, memorii și poezii. Printre lucrările sale se numără: „Cimiliturile românilor” (1898), „După dragoste” (1901), „Datinile noastre la naștere” (1909), „Datinile noastre la nuntă” (1910), „Credinți și superstiții ale poporului român” (1915), „Botanica poporului român” (1915), „Cruzimi” (1921), „Meșteșugul vopsitului cu buruieni” (1923), „Partea sufletului” (1925), „Poveste cu Făt-Frumos” (1927), „Amintiri literare” (1930), „Descântecele românilor” (1931), „Spovedania lui moș Pintilie” (1932), „Ouăle de Paști” (1937), „Învățători folcloriști” (1940) și multe altele.

De asemenea, a realizat două importante monografii: „Monografia orașului Botoșani” (1926) și „Fălticeni, cercetări istorice asupra orașului” (1938). A scris și lucrări dedicate unor personalități precum Nicu Gane, Matei Millo, Constantin Stamati sau Teodor Vârnav și a colaborat la peste 30 de publicații din țară.

Mihail Sadoveanu îl descria ca pe un om generos și devotat culturii, care a dăruit fără a aștepta răsplată, câștigând astfel respectul și admirația contemporanilor săi.