La data de 23 ianuarie 1955 avea loc prima audiţie integrală a Oratoriului eroic „Tudor Vladimirescu” de Gheorghe Dumitrescu, interpretat de Orchestra simfonică a Filarmonicii „George Enescu” din București, dirijor: George Georgescu

Gheorghe Dumitrescu (n. 15 decembrie 1914, Oteșani, Județul Vâlcea – d. 20 februarie 1996, București) a fost un compozitor român, reprezentant al realismului socialist.

Biografie

S-a născut pe data de 15 decembrie 1914, în comuna Oteșani, jud. Vâlcea; este fratele compozitorului Ion Dumitrescu. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea (între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziție), Dimitrie Cuclin (compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ionel Perlea (dirijat orchestră) și Silvio Florescu (vioară). Violonist în orchestră între anii 1935–1940, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București – între anii 1940 – 1946, Gheorghe Dumitrescu a fost compozitor și consilier artistic al Ansamblului „Doina” al Armatei din București între 1947-1957. A fost profesor de armonie la Conservatorul din București, între anii 1951-1979. A scris articole, studii, cronici în Muzica, Scânteia, Contemporanul și România liberă; a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni radiofonice și de televiziune și a cules, notat și prelucrat folclor. A întreprins călătorii de documentare în U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia, R.F.G., Bulgaria, Italia, Ungaria, Franța, Polonia și R.D.G. De asemenea, a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. Este tatăl pianistului și compozitorului Tudor Dumitrescu. S-a stins din viață la București, pe data de 20 februarie 1996.

Caracterizare

Muzician cu talent literar, autor al textelor oratoriilor și al libretelor operelor sale, Gheorghe Dumitrescu a acordat prioritate, în creația sa, formelor vocale. Compozitorul se exprimă cel mai adesea în lucrările sale printr-un limbaj programatic. Textul și muzica populară românească i-au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate.

Premii

A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert Cremer (1942); a primit Premiul III (1942), Premiul II (1943) și Premiul I (1946) la Festivalul Internațional „George Enescu” din București, Premiile Academiei Române (1956, 1961), premiul Pelicanul Alb al Festivalului de Film de la Mamaia (1964), dar și premii ale U.C.M.R. (1969, 1977, 1979).

Distincții

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952), Ordinul Steaua R.P.R., clasa a IV-a (1957), Ordinul 23 August, clasa a III-a (1964) și clasa a II-a (1979), Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1969). Maestru Emerit al Artei (1957).

Mai multe aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Dumitrescu