La data de 23 ianuarie 1955 a avut loc prima audiție a Simfoniei de cameră pentru 12 instrumente soliste de George Enescu

Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste, op. 33 de George Enescu, pusă pe note pentru flaut, oboi, corn englez, clarinet, fagot, corn, trompetă, vioară, violă, violoncel, contrabas și pian, este ultima operă a lui Enescu și a rămas neterminată la moartea sa.

Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste, o meditație despre existență și non-existență care a fost și “cântecul de lebădă” al compozitorului George Enescu.

Ultimele acorduri au fost adăugate de către prietenul său apropiat, Marcel Mihalovici.

Spre deosebire de orice altă lucrare a lui Enescu, aceasta este un epitaf al artistului, un studiu atent al cărui scop a fost de a dezvălui filosofia compozitorului.

Prima audiție, interpretată de Asociația Concertelor de Cameră, dirijată de Fernand Oubradous, a avut loc la Paris, la 23 ianuarie 1955.

În România a avut premiera în 1958, la Ateneul Român, la comemorarea unui an de la moartea lui George Enescu, sub bagheta lui Constantin Silvestri, care a declarat audienței că aceasta a fost cea mai dificilă lucrare a compozitorului, în mare parte pentru că limba muzicală era atât de modernă și atât de diferită față de oricare dintre celelalte lucrări ale sale. Reacția sa, destul de simplă, a fost de a interpreta piesa de două ori în același concert!

Sursa: www.festivalenescu.ro