Dionisie Vitcu, actor român

Actorul Dionisie Vitcu a debutat pe scenă în anul 1963, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, instituție care a reprezentat punctul de plecare al unei cariere artistice remarcabile.

Născut la 15 decembrie 1937, în comuna Ibănești, județul Botoșani, Dionisie Vitcu a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, între anii 1959–1963, avându-i ca profesori pe Constantin Moruzan, Ion Cojar și Radu Penciulescu.

Debutul său scenic a avut loc în 1963, cu rolul Cercetașului din piesa „Noaptea e un sfetnic bun” de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea. După perioada petrecută la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1963–1967), din 1968 devine actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, unde va activa până în 1992, revenind ulterior pe scena acestei instituții începând cu 2006.

În cinematografie, rolul care i-a adus cea mai mare notorietate este cel al logofătului Ioan din filmul „Cucoana Chirița” (1986), în regia lui Mircea Drăgan, unde a jucat alături de unii dintre cei mai importanți actori ai filmului românesc: Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adrian Păduraru și Iurie Darie.

Din 1990, Dionisie Vitcu a desfășurat și o activitate didactică la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, unde a ajuns la gradul de conferențiar universitar. În 2004, a obținut titlul de doctor în științe umaniste al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu calificativul Magna cum laude, susținând teza „G. Ciprian – dramaturg și romancier între mister și absurd”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte.

Filmografie selectivă: A fost prietenul meu (1962), Apoi s-a născut legenda (1968), Serenadă pentru etajul XII (1976), Doctorul Poenaru (1978), Totul pentru fotbal (1978), Vis de ianuarie (1978), Mai presus de orice (1978), Mijlocaș la deschidere (1979), Bună seara, Irina (1980), Am o idee (1981), Întoarce-te și mai privește o dată (1981), Cucoana Chirița (1987), Pădurea de fagi (1987), Un bulgăre de humă (1988), Chirița în Iași (1988), Undeva în Est (1990), Și totul a fost nimic (2005), Cu un pas înainte (2007), Aniela (2009), Narcisa sălbatică (2010), După dealuri (2012).

De-a lungul carierei, Dionisie Vitcu a fost distins cu numeroase premii și onoruri, printre care Ordinul „Meritul Cultural” (clasele I și IV), Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002), titlul de Societar al Teatrului Național, premii ale revistelor Convorbiri literare și Cronica, precum și Trofeul Dionysos acordat de UNITER. A primit, de asemenea, diplome de excelență și onoare din partea unor instituții culturale și academice din România și Republica Moldova.