Sfântul Ierarh Dosoftei, cărturar român

Dosoftei, născut Dimitrie Barilă pe 26 octombrie 1624 la Suceava, a fost unul dintre cei mai însemnați cărturari ai Moldovei și o figură remarcabilă a culturii române. Poet, traducător și mitropolit, el a contribuit decisiv la introducerea limbii române în cult și la dezvoltarea limbii literare. În anul 2005, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei_Baril%C4%83#/media/Fi%C8%99ier:Dosoftei.jpg

În Iași, unde se presupune că a urmat cursurile Colegiului înființat în 1640 la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, și-a început formarea intelectuală, pe care a continuat-o la Școala Frăției Ortodoxe din Liov. A dobândit cunoștințe temeinice umaniste și lingvistice, ajungând să vorbească greaca, latina, slavona și polona.

Legăturile sale culturale și diplomatice cu Rusia – unde a fost sprijinit de patriarhul Moscovei și de Nicolae Milescu – i-au permis să aducă la Iași un teasc de tipografie, cu ajutorul căruia a tipărit importante cărți liturgice în limba română, unele traduse chiar de el. A fost printre primii ierarhi care au susținut folosirea limbii române în slujbele bisericești.

După călugărirea la Probota, în jurul anului 1648, sub numele de Dosoftei, a fost ales episcop de Huși (1658–1660), apoi de Roman (1660–1671), iar ulterior mitropolit al Moldovei în două rânduri (1671–1674 și 1675–1686).

În 1665 începe să lucreze la celebra sa „Psaltire în versuri”, publicată în 1673 la mănăstirea Uniev. Pentru realizarea acestei opere a consultat surse grecești și poloneze. Psaltirea lui Dosoftei, cu ritmul și rima inspirate din tradiția populară, este considerată prima mare creație poetică cultă românească. Versurile sale – dintre care celebre sunt cele din psalmul „La apa Vavilonului” – s-au răspândit în întreg spațiul românesc.

A compus și texte originale, precum „Stihuri la luminatul herb a Țării Moldovei”, plasate în deschiderea Psaltirii.

În 1686, în urma contextului politic agitat, a fost luat în Polonia de oștile regelui Jan Sobieski. A rămas acolo până la moartea sa, la Żółkiew, în 1693.

Dosoftei a fost un spirit erudit, unul dintre cei mai importanți intelectuali ai veacului al XVII-lea. Este considerat:

• primul mare poet al literaturii române,

• primul versificator al Psaltirii în lumea ortodoxă răsăriteană,

• primul traducător român din literatura dramatică și istorică universală,

• un pionier al traducerilor liturgice în limba română,

• un strângător și copist de documente și inscripții,

• unul dintre primii cunoscători și traducători români ai literaturii patristice.

Prin activitatea lui, limba română literară a făcut un pas decisiv spre maturitate.

Lucrări tipărite

• Psaltirea în versuri, Uniev, 1673 – peste 500 de pagini și 8634 de versuri (include și Acatistul Născătoarei de Dumnezeu)

• Dumnedzăiasca Liturghie, Iași, 1679 (ed. II: 1683)

• Psaltirea de-nțeles, Iași, 1680 – text paralel româno-slavon

• Molitvălnic de-nțeles, Iași, 1683 – cu un poem cronologic despre domnii Moldovei

• Parimiile preste an, Iași, 1683 – cu reluarea poemului cronologic

• Viața și petriaceria sfinților, 4 volume, Iași, 1682–1686 – compilație după surse bizantine și slave.

Ca monah la Probota, Dosoftei a tradus pentru prima oară în română opere precum:

• Istoriile lui Herodot,

• Cronograful lui Matei Cigalas,

• un Pateric grecesc,

• Mântuirea păcătoșilor de Agapie Landos,

• fragmente din Viața și minunile Sf. Vasile cel Nou.

Ca episcop de Roman, a revizuit traducerea Vechiului Testament realizată de Nicolae Milescu, tipărită ulterior la București în 1688.

În exilul din Polonia a tradus introducerea dramei cretane Erofili și a început traducerea Dogmaticii Sf. Ioan Damaschin (din care se păstrează patru capitole). De asemenea, a tradus numeroase lucrări teologice în slavo-rusă, la cererea unor înalți ierarhi din Moscova și Kiev, și a alcătuit o culegere de texte patristice despre prefacerea Sfintelor Daruri.

Bibliografie selectivă privind Psaltirea în versuri

• Ioan Bianu, Psaltirea în versuri, 1887

• N. A. Ursu, ediția critică, Iași, 1974

• N. Ursu, Dosoftei. Opera. I. Versuri, București, 1978

• A. Z. N. Pop, Glosări la opera mitropolitului Dosoftei, 1944

• R. Ciocan, „La genese du Psautier de Dosithee”, 1944

• Pr. Niculae Serbănescu, studiu în BOR, 1973

• Gavril Istrate, studiu în MMS, 1974